Pioleţi şi tragedii

Motto: Din pacate unii trebuie sa cada pentru ca cei multi sa invete. Ernest Hemingway

Este periculos sa pleci pe munte iarna fara experienta necesara, bazat doar pe echipament cumparat/imprumutatat. Nu te poate ajuta un piolet daca nu stii cum sa-l utilizezi in anumite situatii, daca nu ai exersat de zeci de ori miscarile rapide si corecte necesare. Ce falsa senzatie de siguranta induce cineva bine echipat celor din grup!

Am intalnit multi tineri pe munte care aveau piolet si il considerau doar un alpenstok. I-am intrebat de diferite moduri de utilizare, daca le-au incercat, exersat si… ma priveau mirati. 

M-a consternat un articol nr.33 al revistei Muntii Carpati. Titlul e „SE POATE SI ASA”. Da, se poate ! Se poate sa urci si sa cobori de pe Mont Blanc si nu peste Cocoasele Camilei- calea cea mai usoara, ci pe partea opusa, mai periculoasa. Se poate face asta- articoluldin MC e o dovada- si daca ai fost numai o data in viata pe munte pana la… Piatra Arsa si ai luat prima data in viata un piolet in mana cand ai inceput sa urci spre „buricul” Europei vestice. Articolul o dovedeşte !

Se poate face iarna Creasta Pietrei Craiului si fara piolet si fara coltari, cum se mai lauda un „alpinist” tot in revista „Muntii Carpati”. 

Se poate urca Valea Morarului iarna si in adidasi si cu un toiag in mana, cum a vazut şi a relatat recent Lucian Guţu. Se poate sa pleci intr-o tura de iarna si cand soarele e bine urcat pe cer, se poate sa ai cu tine numai cateva obiecte, nu tot „arsenalul”, se poate pleca si dupa o noapte de chef… 

Orice se poate, caci nimeni nu poate interzice sa faci cu viata ta ce vrei. Dar nu e bine asa. Nici pentru cel in cauza -ricurile de a se termina prost sunt mari- si nici pentru unii dintre cei care afla de „marea realizare” in caz ca s-a terminat cu bine. Caci DACA se termina cu bine, unii ar putea spune: . „uite ca se poate si asa, hai s-o facem si noi” . Nu e bine nici că pui în pericol viaţa salvamontiştilor alertaţi să scoată un inconştient din „rahat” !

Daca Salvamontul sau un cabanier incearca sa-i opresca pe vitejii prost echipati sau sau neexperimentati, apar proteste vehemente, cum au fost si pe lista! 

Daca se intampla tragedii, apar -inclusiv pe internet – alte proteste vehemente: -” Ce face Salvamontul? In loc sa stea la bere in cabana, mai bine sa stea afara, sa previna tragediile, interzicand, oprindu-i….” 

Daca esti mai vechi in ale muntelui sau chiar mai nou si dai sfaturi cuiva, te poti trezi jignit, injurat. Am patit-o si eu. 

Daca nu ai dat un sfat cuiva si afli seara sau a doua zi ca a devenit o victima a inconstientei, te cam simti vinovat: „as fi putut PROBABIL sa salvez o viata; de ce n-am incercat? Am fost las, egoist, evitand riscul de a fi jignit”. 

Cand au murit in Fagarasi 5 „alpinisti” din Calarasi ( gasiti in Valea Boia, vara, la topirea zapezii), cei de la Cabana Suru, cabanierul si turistii care incercasera chiar vehement sa-i opreasca pe inconstienti, au fost considerati mai apoi ca ” autori morali” ai tragediei, ca „trebuia sa-i opreasca cu forta” ! S- a scris asta in revista „Romania Pitoreasca”. Veteranul de atunci Lala Marincas din Arad a fost atunci acolo si a povestit in revista. 

Inainte de ’90 nu puteai sa-ti cumperi echipament de alpinism. Corzi si pioleti se puteau obtine doar prin cluburi de alpinism, care aveau instructori si te invatau cum sa folosesti diferitele materiale. Acum sunt in magazine de toate. Numai ca cei care le cumpara, nu pot cumpara si cunostintele necesare si nu toti cauta un om competent in a-i invata. Multi invata de la un prieten care stie cate ceva, care si acesta a invatat tot doar ceva de la un altul sau dintr-o carte pe care n-a inteles-o prea bine. 

S-a discutat f. mult in presa si pe listele de pe Internet despre accidentul din preajma revelionului 2000 pe Galasescu Mic, cand Anamaria alunecandu-i bocancii pe zapada inghetata ( nu avea coltari ) a alunecat „in prapastie”. Au fost acuzati ceilalti patru in fel si chip, chiar si pe Alpinet. Au avut si proces. Dar nimeni nu a spus un cuvant ca vinovata era Anamaria pentru ca nu avea coltari pe bocanci si mai ales ca- dupa ce a cazut, nu a folosit pioletul pentru a se opri, desi avea suficienta vreme in timpul alunecarii pe panta pana la buza abruptului ! 

Distanta dintre bucurie si tragedie e foarte mica uneori ! 

Din pacate, in munti, multi devin victime ale inconstientei sau neatentiei. Ar fi si mai mare pacatul ca noi, ceilalti, sa nu invatam din greselile acestora.