Revelion in „statiunea” Calineasa

In anii anteriori, vacanta de iarna o petreceam pe schiuri si cu cortul la altitudini de cca 2000 m. In anul acesta, indemnati de trei buni prieteni care au dorit sa fim impreuna la trecerea dintre ani, am ales tot un loc linistit- „far from the madding crowd” -cum spune Thomas Hardy. Am ales Călineasa  , aflata in inima Apusenilor, la jumatatea distantei dintre mai cunoscutele zone de agrement Padis si Ghetarul „de la Scărişoara”. Am scris in ghilimele „de la Scărişoara”, caci ghetarul binecunoscut e pe teritoriul comunei Gârda de Sus, nu pe teritoriul comunei vecine Scarisoara. Ca atare, pe panoul de la intrarea in comuna Gârda e scris ” in aceasta comuna se afla Ghetarul de la Scarisoara” !:-) Normal ar fi ca si la intrarea in comuna Scarisoara sa fie scris: ” nu in comuna noastra se afla Ghetarul de la Scarisoara”:-) ! De fapt e…. Ghetarul de la Ghetar !! Caci asa se numeste catunul in care se afla acesta ( mai exista in zona si Ghetarul de la Vârtop, aflat nu departe, in catunul Casa de Piatra).

Dar sa revin „la cestiune” cum ar spune Nea Iancu.

Calineasa ! E o poiana imensa, similara cu platoul Padis, in care se afla cca 80-100 de case (numite in Apuseni „colibe”) si grajduri folosite doar vara, cand moţii din satele si catunele vecine: Ghetar, Hănăşeşti, Ocoale, Stânişoara, Poiana Horea, Casa de Piatră, se deplaseaza acolo cu animalele „la varat” sau- expresie mult mai draga mie- „la muntărit”. In lunile de vara stau cu animalele la pasunat, pentru ca iarba de langa casa, din sate,  sa fie cosita ca fan si folosita ca hrana de iarna pentru animale. In trecut mergeau vara la colibe si adultii si copiii (mai rar si acum) si duceau si porcii, gainile, cainele, pisica; satele ramaneau cvasi-pustii. Erau case mici, foarte modeste, fara dusumele, cu ferestre foarte mici. Dar in ultimele decenii, in unele zone, in care obiceiul din strabuni n-a disparut, au fost inlocuite cu case mai confortabile. Mai ales ca sunt folosite si in ierni mai blande pentru… pădurit ! Printre case si grajduri au aparut gatere, ” muzica” drujbelor se aude mereu, stivele de lemne si de scanduri cladite pentru uscare sunt prezente, tractoare si camioane „misuna” mereu….

Planuisem initial o traversare pe schiuri: Garda -Calineasa-Padis-Vladeasa- Bologa. (Noi doi facuseram asta in sens invers, tot de un „revelion”) Dar mai apoi am „imblanzit” planul, sa nu fim zilnic cu rucsaci mari in spinare, ci sa avem Base Camp in Calineasa, de unde sa facem ture dus-intors.

Joi 30 dec. 2010 la ora 15, intr-o curte din satul Poiana Horea, parcam microbuzul cu care venisera din Bistrita prietenii nostri Doru Munteanu, Mirela Salvan si Liviu Nechiti. Ajunseseram aici pe traseul Cluj-Huedin-Belis- Poiana Horea. Din pacate stratul de zapada e insuficient pentru schiuri, mai ales ca e zapada proaspata si fara baza. Ca atare, cu regret lasam schiurile si claparii in busul lui Doru si in trei ore parcurgem pe bocanci si cu rucsacii mari cei 12,5 km pe drumul forestier de pe paraul Belis. La ora 18.30 intram in „statiunea” care e pustie ! Asa si dorisem. Hotaram ca pe intuneric sa nu mai cautam „coliba” lui Dinu Pasca din Ghetar, care ne invitase prin telefon s-o folosim si ne explicase cum s-o deschidem. Asa ca eu si Marlene ne montam „pensiunea” din rucsac. Amicii nostri depisteaza in apropiere o casuta primitoare, in care se vor simti fain in cele trei zile care urmeaza, cu amendamentul ca singurul pat e cam ingust pentru trei persoane. Termometrul ne indica -15gr C. Soba din casa lor functioneaza eficient si fara fum, idem „incalzirea centrala” a cortului nostru: in 15 minute, cu 4 lumnari avem in cort +12 grade C ! Boierie !

Vineri 31 dec. Amicii sunt punctuali: la ora 8.05 pornim spre Padis. Desigur ca ajunsi in drumul forestier Ic Ponor – Padis, trec pe langa noi cateva jeep-uri. Santierul noilor constructii nu e ceva de admirat, nici vechiul kitsch de acolo, asa ca o luam repede inapoi. Total 20 km.

Mancam ceva in cort, citim sms-urile care ne intrasera la Padis, multumim deocamdata telepatic, deoarece „statiunea” Calineasa nu are semnal GSM. Mai lenevim si chiar dormim pana pe la ora 22, apoi luam bunatatile si lumanarile si ne ducem sa petrecem Revelionul cu prietenii nostri, in „pensiunea” lor, mai apta pentru asa ceva. Daca si-ar fi montat si ei frumosul cort Nord Face de 4 persoane, tot la ei ne-am fi dus. N-am petrecut decat pana pe la 01.30. Termometrul arată afara doar -10 gr C si ne intampina un pui de viscol.

Sambata 1 ianuarie 2011: Se spune ca ce faci in 1 ian. vei face tot anul ! Ce bine ar fi ! Pana ce lumanarile ridica temperatura care  ne face placuta iesirea din sacii de puf si ne permite sa mancam fara a ne ingheta mainile si a ne iesi aburi din gura, ne gandim la multe alte zile de inceput de an. Cam cu greu, reusim sa ne amintim toate revelioanele petrecute impreuna din 1999 incoace. La 9.30 pornim in directie inversa faţă de ieri: spre Ghetar. Din catunul Stanisoara, de la magazin-bar-ul „La Rascruce” cotim la stanga si facem un circuit prin Dealul Frumos-Hanasesti- Ocoale. Constatam ca la rascruci si in alte locuri sunt acum cismele din care curge apa- o realizare pentru moti poate chiar mai importanta  decat curentul electric ! Iarasi avem semnal, iarasi ne intra ” cascada” de sms-uri, vreo 40 !. Ce fain e sa ai asa multi si buni prieteni ! Care nu se supara ca nu le raspundem pe loc. Si stim ca multi altii ne-au facut urari in gand, asa cum le facem si noi. 

Chiar atunci (ora 13) lumea venea de la bisericuta din Ocoale. Riscam sa ne prinda noaptea daca ne mai deplasam pana la familia Pasca, patronii pensiunii Scarisoara din Ghetar, care ne-au fost gazde foarte amabile de multe ori, la care ne simtim de fiecare data ca acasa. In plus, probabil sunt foarte ocupati cu clientii lor. Asa ca facem cale intoarsa, dar pe alt traseu: prin catunul Zăpodie, vf.Clujului si de acolo spre Calineasa. Alta seara faina la povesti cu prieteni de munte.

Prieteni care sunt experti in zone similare din Muntii Bargaului si Obcinele Bucovinei pe care le-au strabatut  per pedes, pe schiuri,  cu biciclete si facand rafting pe unele rauri de munte. Ne bucuram sa le fim ghizi pe aici, sa le explicam ce sunt marghilele, sa le vorbim de doline si ponoare, de avene, de misterioase rauri subterane, de „poşiştaie”, „voioage”, de obiceiuri ale locurilor. Ei se mira de ce vitele nu formeaza vara o singura ciurda, pazita de 2-3 vacari, ca in satele de campie…

Duminica 2 ianuarie: temperatura -9 gr. C. Noi ne strangem cortul, amicii nostri fac curatenie si ordine in casuta „lor”. La 9.30 parasim „statiunea”. Ne bucuram ca nu ne-a deranjat niciun 4×4, niciun atv, nicio drujba.

La ora 16, noi, cei doi clujeni ajungem acasa. Ne pare rau ca la aceasta trecere dintre ani nu am avut nici zapada buna de mers pe schiuri si nici vreme faina pentru poze. Cam acelasi „noroc” l-am avut si in tura de Craciun prin Obcine. Dar macar acum am avut langa noi prieteni dragi, vechi si adevarati oameni de munte. Si am fost in munte, am respirat munte. Pohta ce-am pohtit ! 

La Multi Ani tuturor ! La Multi Munti !