Traversarea masivului Vladeasa

O tură de două zile -19-20 martie 2022- pe schiuri de cam 35-36 km parcursă de două echipe (3+4) din Filiala Cluj a CAR. Tură propusă de Lușu Giurgea și gândită la fel cu alte ture ale noastre, cu plecarea din ambele ”capete” ale turei și cu făcut schimb de chei și acte ale mașinilor la întâlnirea de pe la jumătatea traseului.

Vremea se anunța frumoasă, creasta nu e ca a Pietrei Craiului, dimpotrivă. Așa că eram siguri că vom întâlni mulți snow-mobiliști și zăpada ”arată”. Norocul nostru a fost că o parte dintre ei aveau scule electrice, mai silențioase și nu ne gazau. În plus, culmea fiind lată, ne depășeau mai la distanță, de data asta n-a fost niciunul care să ne agreseze trecând la 2-3 m de noi ... Iar în ultimele ore ale fiecărei zile, muntele rămânea doar ”al nostru. Și un alt noroc a fost că urmele lor nu erau adânci, nu ne prea împiedicau la traversarea lor.

-Echipa cu plecare din Stâna de Vale: Dinu și Marlene Mititeanu + Cătălin Dănilă. Am plecat din Cluj vineri la 17.30 cu ALP- Dusterul nostru prin Ciucea- Bucea- Bratca- Roșia- Beiuș și am ajuns după 180 km la ora 20.45 la Stâna de Vale. Știam că va fi lună plină, așa că ne-am urcat pe schiuri și de la 21.15 până la ora 00.15 am urcat prin pădure și apoi prin golul alpin la lumina Soarelui Nopții - un drag și vechi obicei al nostru. Am montat corturile pe un umăr al vf. Poienii. Afară din cort: - 10 gr.C, în cort + 10 gr.C de la cele două lumânări.

Sâmbătă 19 martie. Zi superbă, cer perfect senin. Ne culcaserăm după ora 2.00, așa că am așteptat să ne spună soarele ”Bună dimineața”. Ne-am urcat pe schiuri la ora 9.40. Multe urme de snow-mobile, iar pe vf. Cârligatele ne ajunge din urmă avangarda unei ”armate” de vreo 60 de ”turbați” care goneau în mod haotic cu viteză maximă în toate direcțiile: înainte, în cercuri largi, înapoi. Niciunul ”la plimbare” ci toți cu beția vitezei, toți adepți de 3 A: adventures, adrenalină, accidente ! Am făcut o pauză în Șaua Cumpănățelu, apoi am trecut peste Coasta Brăiesei unde în tura de 190 km în 8 zile http://www.dinumititeanu.ro/Mult%20dorita%20evadare de după lockdown-ul din 2020, ne montaserăm cortul aici pentru a 3-a noapte, într-un imens lan de brândușe. Am ocolit vf.Briței și apoi am făcut încă o pauză de masă la ora 15.00 la Piatra Tâlharului. Motorizații se cam retrăseseră. Aici știam că cei 4 colegi estimaseră că vor monta corturile. I-am întâlnit cam la ora 16.45 în zona vf. Micău. Doar Adi Brândușan era pe rachete, pe el mai ales îl avantajau urmele motorizaților. Noi am traversat pădurea care a urmat, dar după ieșirea din ea, unde începea urcușul spre vf. Vârfurașul, ne-am montat corturile. Căci luna urma să apară cu întârziere față de seara trecută, la ora 20.06 (soarele apusese la 18.20), așa că n-am mai mers la lumina ei ci doar am admirat-o și pozat-o după ce am montat corturile în lumina amurgului.

Duminică: Cerul n-a mai fost complet senin. Am început ziua cu lungul urcuș spre Vârfurașul, am coborât în Șaua dintre Munți, apoi prin pădure am ajuns în Șaua Pietrele Albe, unde ne-am mirat că pe frumoasa ”pârtie” din stânga nu sunt schiori; e adevărat că zăpada nu era prea favorabilă. De sub Cabana Vlădeasa am continuat să alunecăm tot pe drumul carosabil și pe marginea lui până la primele case din Rogojel. Ne-am descălțat de schiuri lângă o binevenită plăcintărie unde ne-am și rehidratat. Apoi mai mers 500 m pe clăpari până la mașina ASU a lui Lușu unde am ajuns la ora 15,20 ! La ora 18.00 eram acasă !

-Echipa cu plecare din Rogojel: Lușu Giurgea, Mircea Bojescu, Oana Agache pe schiuri și Adi Brândușan pe rachete, au plecat din Cluj sâmbătă dimineața la ora 5.00, ei au trecut peste vf. Vlădeasa și au dormit în corturi lângă Piatra Tâlharului. Duminică, înainte de a strânge corturile au făcut un dus-întors până pe vf. Buteasa, Apoi au pornit mai departe și au ajuns la Stâna de Vale la ora 18, unde îi aștepta ALP al nostru.

Un album foto : https://foto.dinumititeanu.ro/2022/03/19/traversarea-vladesei/

Meniu: 
01.Articole recente
glqxz9283 sfy39587stf02 mnesdcuix8