Baie de cultură

Baie de cultură în Sibiu – Capitala Culturală Europeană în 2007 – alături de Luxemburg.

Motto: Aşadar, am cucerit vârful Annapurna. Dar există în viaţă şi alte „Annapurne”.

Maurice Herzog

Am plecat din Cluj joi 30 august după masa, cu planul „de a prinde doi iepuri”: cultură și munte. Am reuşit doar să facem „o baie de cultură” în Sibiu şi împrejurimi. Ne simţim împliniţi, mai bogaţi sufleteşte, mai puţin „sălbatici” decât ne cred unii.

Debutul a fost joi seara cu Concertul formaţiei Jethro Tull, armonizat excelent cu atmosfera de epocă a Pieţei Mari, cu entuziasmul spectatorilor la adresa virtuozităţii artiştilor.

Vineri am prins finalul vernisajului expoziţiei de fotografie „Luxemburg-ul la Sibiu” unde l-am ascultat şi pe Klaus Johannis, primarul Sibiului. Acolo l-am întâlnit şi pe Mihai Moiceanu, renumitul artist fotograf braşovean, care va fi în juriul Salonului International de Artă Fotografică, 2007, de la Sibiu din luna aceasta. Am admirat apoi în Piaţa Mare expoziţia foto „Biserici fortificate din Transilvania”; excelente fotografii, mai ales cele aeriene. Am primit astfel un nou îndemn de a le dedica în viitor o săptămâna de concediu, căci am vizitat și admirat doar câteva dintre ele, în drumurile spre sau dinspre munte. Am vizitat Expoziţia de mobilă veche pictată din Transilvania, am ratat-o pe cea de cale vechi de teracotă…

Am vizitat Sibiul de multe ori, dar niciodată nu ni s-a părut aşa de frumos ca acum. Piaţa Mare, Piaţa Mică, Piaţa Huet, străduţele şi gangurile dintre ele, Oraşul Vechi de Jos, Oraşul vechi de Sus, Pasajul Scărilor, Podul Minciunilor, Turnul Sfatului, Palatul-muzeu Brukenthal, cel mai vechi muzeu din România, Muzeul Farmaciei, Casa Luxemburg, Casa Haller, numeroasele biserici, zidurile şi turnurile cetăţii, numeroase terase şi cafenele. Mereu mai găseam/ pozam câte o statuie a lui Hermann, întemeietorul oraşului Hermannstadt-Sibiu, fiecare în altă ipostază. Ne simţeam cu secole în urmă şi pe străduţele lui şi în biserici. Am intrat în cât mai multe, aşa cum facem când vizităm oraşe din alte țări. Am intrat desigur şi în Catedrala Ortodoxă, care nu e fericit amplasată, dar care impresionează prin spaţiul interior şi mai ales prin pictură. Regretăm că plecarea spre munte ne-a făcut să renunţam la Concertul de Orgă, de vineri ora 19, la Catedrala Evanghelică.

O surpriza a fost faptul ca pe o străduţă veche, dintre cele cu case încă nerenovate şi nu prea curată, să-l întâlnim pe… primarul Sibiului! Acum fără costum şi cravată ca dimineaţa; era în tricou şi blugi, singur, fără suită. L-am salutat cu respect, căci e de admirat cat suflet pune în a şti ce mai trebuie făcut şi în a face. De admirat ca a refuzat postul de senator sau de ambasador, promise de politicienii ce doreau să-l „avanseze”, el preferând să rămână la dispoziţia sibienilor. Alte două plăcute surprize au fost întâlnirea în Piaţa Mare cu Adi David, şeful Salvamontului Sibiu, apoi cu Vali Peneș – CAR-ist veteran din Bucureşti.

În planul nostru iniţial era şi o tură pe munte, cea ratată când am spart baia de ulei a lui TOM pe drumul de pe valea Sadului. Dar nu regretăm că n-am prins doi iepuri: Sibiu şi Munte. Deşi am încercat: vineri seara am pus cortul pe munte, într-un loc fain, aproape de Păltiniş, împreună cu prietenul nostru Eugen Roman din Hunedoara. Dar a plouat şi seara şi noaptea, iar dimineaţa era ceaţă şi stătea să plouă. Așa ca am revenit la izvoare de cultură! La Răşinari ne-am oprit mai întâi la Mausoleul lui Andrei Șaguna. Am admirat apoi Stejarul Unirii, plantat în 1916 de primarul de atunci şi colonelul Traian Moşoiu, devenit ulterior general. Nu departe de acesta, am călcat emoţionaţi pe uliţele şi prin faţa caselor în care au copilărit Octavian Goga şi Emil Cioran. Pe un localnic l-am întrebat care e Coasta Boachii pe care o evoca, deseori, Emil Cioran…

La Cisnădioara am vizitat şi pozat şi biserica evanghelică a satului, dar ne-a interesat mai ales Biserica Romanică Fortificată de pe Deal, una dintre cele mai vechi din Transilvania (sec. XII -XIII).

De neuitat a fost şi vizita la Biserica Evanghelică din Cisnădie, ridicată la începutul secolului al XIII-lea tot ca basilica romanică, împrejmuită ulterior cu ziduri şi turnuri de apărare. Într-unul dintre ele erau expuse acum fotografii din cele mai cunoscute alte biserici săseşti fortificate din Transilvania. Tot acolo era o expoziţie de pictură religioasă: Marc Chagal – Gottfried Engelmann şi o expozitie foto – „Chipuri transilvane”. Am urcat în turn, de unde, ca îi în Sibiu, imaginea asupra străduţelor şi acoperişurilor te îndeamnă să declanşezi aparatul foto iar şi iar.

Am revenit apoi în Sibiu. Ştiam că în acele două zile de weekend, în Piaţa Mare va avea loc Târgul Olarilor. Ne-am delectat ochii cu acele minunaţii; ne-au uimit, ca şi alte dăţi, varietatea, inspiraţia, ingeniozitatea, meticulozitatea, cromatică. Marlene ar fi cumpărat mai multe, dacă nu o mai temperam eu. Ne simţeam ca Alice în Țara Minunilor. A fost ceva impresionant, mai ales că avea loc în acel decor medieval. În Piaţa Mică se puteau admira şi cumpăra tot felul de obiecte de artizanat, dar mai ales obiecte vechi. Cu ocazia asta am făcut şi câteva interesante fotografii-portret ale unor artişti, comercianţi de artă. A urmat o alta plimbare pe „Corso”, strada atât de plăcută acum, când e un adevărat restaurant în aer liber, unde fiecare comanda ce doreşte, dar toţi se relaxează, se bucură de atmosferă. La capătul opus al acestei artere pietonale, îşi începuseră spectacolul în stradă o trupă de peruani Inca pe care, mai devreme, când comandasem suc și cafea la o masa vecină cu a lor, îi remarcasem după insolita lor costumaţie.

Duminică ne-am delectat ochii şi sufletele cu a doua jumătate din Muzeul Civilizaţiei Transilvane ASTRA din Dumbrava Sibiului, care este cel mai mare muzeu în aer liber din Europa. Prima jumătate a lui o revizitasem în vara 2006, când am coborât din Parâng. A fost şi un altfel de „a merge pe munte”, căci am vizitat şi sectorul dedicat oamenilor din sate de munte. Printre alte exponate erau şi doua momâi mari de pietre şi două bordeie ciobăneşti…

Cam atât, pe scurt, despre aceste „alte Annapurne” din ultimul weekend… Cele aproape 600 de poze ne vor reîmprospăta amintirile din Sibiu, când ne va fi dor de el…

Notă ulterioară: Tura de munte am realizat-o după aceea. Găsiţi relatarea „Înconjurând izvoarele Sadului”, în capitolul 07. Ture de vară.