Bisericuţe din Maramureş

O tura de Paşti, 2000, pe la 32 de biserici de lemn, majoritatea din Maramureş, combinată cu o tură pe Țibleș.

Montaniarzii merg pe munte din dorinţa de mişcare, de aer curat, de linişte, de a cunoaşte oameni asemănători peisajului, din DORINȚA DE FRUMOS. Dar, în drumurile lor spre şi dinspre munte, din cauză că frumuseţea şi nevoia de frumos există şi în ei, nu pot rămâne insensibili la alte frumuseţi: livezi în floare sau cu rod, case şi sate încadrate în armonia peisajului, turle svelte de biserici seculare de lemn care ţâşnesc din peisaj şi se avântă spre azurul cerului. În vacanţa de Paşti, 2000, fiind primăvară, ne doream şi o întâlnire cu Muntele îmbrăcat în „blană de leopard”. Am ales Arcer – Țibleș – Bran, cu multe covoare de ghiocei bogaţi, Ignişul, cu ai săi megaliţi ce amintesc de statuile din Insula Paștelui, Gutâiul, cu a sa uluitoare Creastă a Cocoşului, Farcăul şi Mihailecu, cu a lor singurătate şi cu ale lor, acum, milioane de brânduşe…

Dar ne doream şi ca Sfânta Slujbă a Învierii şi zilele de sărbătoare următoare ale oamenilor şi ale naturii, să ne găsească în locuri de neuitat pentru ochi şi suflet. Am ales, Mânăstirea de la Rohia a lui Steinhardt şi zecile de turle de lemn din fabulosul Maramureş, adevărate antene de trimitere a rugăciunilor spre cer. Ne-am documentat dintr-o carte mai recentă: „În Țara bisericilor de lemn”, autor Gh. Cristea, editura Mitropoliei din Sibiu, 1989. În carte sunt descrise şi cu fotografii color 29 de biserici de lemn din Țara Maramureşului, nu din judeţ, dar întrebând am descoperit câteva (trei), tot vechi, nesemnalate în carte, şi trei, tot de lemn, dar noi: Ocna Șugatag, Mânăstirea Bârsana şi Dragomireşti. Cea veche de lemn e în Muzeul Satului din Bucureşti. Am văzut şi trei mânăstiri vechi, superbe, din Țara Lăpușului: Plopiş, Lăschia şi Şurdeşti. Cea din Şurdeşti deţinea până de curând recordul de înălţime al turnului (54 m), depăşită acum de cea a Mânăstirii Bârsana (57 m) şi de cea din Săpânța-Peri (75 m). Nu puteam să nu ne oprim din nou la Siseşti, unde biserica nu e de lemn, dar e ca o catedrală şi prin arhitectură şi volume şi prin faptul că e legată de numele unuia dintre corifeii Marii Uniri – părintele Vasile Lucaciu – „Leul din Siseşti”, al cărui muzeu memorial se afla în frumoasa incintă a bisericii.

În Maramureş, am vizitat de Paşti bisericile de lemn: Deseşti, Hărniceşti, Sat Șugatag, Giuleşti-Mânăstirea, Fereşti, Corneşti, Călineşti-Susani, Călineşti-Josani, Sârbi-Josani, Sârbi-Susani, Budeşti-Susani, Budeşti-Josani, Breb, Glod, Bârsana, cea veche, superb aşezată, Onceşti, aflată acum în Muzeul Satului din Sighet, Valea Stejarului, superb aşezată, Rona de Jos, Bogdan Vodă (Cuhea) ,Rozavlea, Poienile Izei, Botiza, Şieu, Ieud din Şes, Ieud din Deal, cea mai veche, „Capela Sixtină a Bisericilor de Lemn”, cele două din Sălişte. Mai ştim despre trei vechi de lemn: Borşa, Moisei, Baia Mare, adusă din Chechiș. Am revăzut desigur celebrul Cimitir Vesel din Săpânța și am vizitat, tot un fel de cimitir, deloc vesel: MEMORIALUL DIN SIGHET, unde ştiam ca Iuliu Maniu şi Gh. Brătianu au dedicată câte o cameră, dar am găsit şi una în care erau multe informaţii despre alpinistul SORIN TULEA, despre care îmi vorbiseră mult şi Toma Boerescu şi Niculae Baticu. Doamne, pentru toţi deţinuţii a fost un chin închisoarea, dar cred ca pentru alpinişti şi montaniarzi a fost cumplit! Am scris despre asta în capitolul 11, în „Bucuria libertății” şi „Fascinaţia verticalelor”.

Această vacanţă de Paşti a fost una dintre cele mai frumoase. Renunţ la încercarea de a reda impresii, sentimente, trăiri. Sper că înţelegeţi de ce!