CHEMAREA MUNTELUI

CHEMAREA MUNTELUI

Dinu și Marlene MITITEANU
Relatări, amintiri, gânduri, sfaturi, opinii

09. Revelioane, Craciunuri si Paste pe Munte

Crăciun fără zăpadă, dar pe munte !

„Sărbători fericite lângă cei dragi !” – e urarea „standard”.  Şi în acest an am fost  „lângă cei dragi”, lângă munţii noştri !  Era în plan să fim patru,  dar n-a fost să fie; nişte „piuneze” în gât, au împiedicat cealaltă dragă pereche de colegi să ne însoţească, deşi aveau toate bagajele pregătite.

Aşa că DUMINICĂ 22 dec.2013 dimineaţa,  plecăm spre Ciucaş doar noi doi. Undeva, între Tg.Mures şi Sighişoara,  aflăm de la radio că am fost inspiraţi în alegerea rutei: pe recent deschisele tronsoane de autostradă între Sebeş şi Sibiu, din motive de viteză şi polei, fusese o tamponare în lanţ cu vreo 30-40 de autoturisme implicate, cu persoane care au necesitat descarcerare…

O scurtă oprire în Braşov la fratele meu, iar în pragul serii ajungem la cabana Muntele Roşu. Bănuisem  că  în prag de Crăciun nu va fi în cabană atmosfera „obişnuită” şi constatând  că doar noi doi vom fi clienţi în acele două nopţi,  luăm  o cameră confortabilă. Nopţile sunt lungi, aşa că ne-am gândit mai ales că vom putea citi câteva ore în fiecare seară. Bineînţeles că ne dusesem noi cărţi. Întrebasem totuşi de cărţi la recepţie, dar bănuiam că nu au  niciuna ! Aşa se întâmplă dacă proprietarii şi recepţionierii nu au umblat  cândva şi ei cu ruscacii în spinare pe poteci de munte şi îşi imaginează că toţi clienţii  se bucură că au tembelizor în cameră !  Au „biblioteci  cu carţi de munte” toate cabanele din  Alpi şi  vom găsi peste trei zile una la fel, faină, bogată,  la cabana Piatra Mare !

 LUNI 23 dec. la ora 8.00 pornim spre vf. Ciucaş. Vreme faină, cer senin, temperatură plăcută. Urcăm agale spre vârf, folosind colţarii pe poteca din dosul Tigăilor, căci era cam „tobogan”  !  De lângă stânca Goliat  revenim  pe sub Tigăi, iar de la cabana Ciucaş (faină, dar o admirăm doar de afară) nu mai coborâm pe drum, ci  mergem în direcţia şeii Chiruşca, apoi urcăm spre vf. Gropşoarele şi din şaua La Răscruce revenim la cabana Mt.Roşu.

 MARTI 24 dec.Tot la ora 8.00 pornim pe unde coborâserăm aseară, de data asta până pe vf.Gropşoare şi apoi pe culme până la intersecţia de marcaje de dincolo de vf.  Zăganu, cu revenire pe acelaşi traseu. Vreme superfaină, doar vânt cam tăios !

Zăpadă nu era pe culmea munţilor Grohotişu, pe care doream să facem  în ziua următoare o tură pe schiuri, aşa că ne revizuim planul: vom urca mâine în Piatra Mare ! Dar în seara asta mergem până în Braşov, să simţim atmosfera de Crăciun. Centrul fain împodobit. Un anunţ de pe uşa Bisericii Negre ne spune că  nu o putem vizita în zilele de Crăciun; intră doar credincioşii „casei”. Dar avem norocul ca la biserica ortodoxă cu intrare din Piaţa Sfatului, să ne încântăm urechile şi sufletele cu un Concert de Colinde (ora 18-19).  Ne sună al meu „fratello” să ne întrebe cum e pe munte; nu ne deconspirăm că suntem în oraş, ne hotărâsem să nu-l supărăm pe cortul nostru ! Aşa că pornim spre Dâmbu’ Morii, unde îl montăm lângă bariera de interzicere a accesului auto spre poienile prin care se merge spre „Şapte Scări”,  poiene ce ştiam cât sunt de „iubite” vara de picnicarii braşoveni. 

MIERCURI 25 dec.  Strângem cortul, îl parcăm pe ALP lângă o casă şi plecăm spre canionul Şapte Scări. Din păcate nu mai are formaţiunile de gheaţă tipice perioadelor geroase, dar nu există nici pericolele  reprezentate de acestea, cum e anunţat pe panourile din zonă. Urcăm agale şi prin canion şi prin pădure. La cabană e doar Horaţiu, care-l înlocuieşte câteva zile pe cabanier si o pereche care tocmai porneau spre vârf, dar care nu vor rămâne peste noapte în cabană. Când am trecut  noi ultima dată pe aici (1999)  erau doar ruinele vechii cabane, care arsese în toamna anului 1990. Ne place cabănuţa ! Nu ne miră faptul că atât de mulţi montaniarzi o laudă mereu. E  atât de cochetă, de intimă, aranjată cu „bun gust.” Marlene o compară cu „Dent Parachee” din masivul Vanoise, eu cu „Torrani” din Civetta. Ne impresionează numărul de cărţi, ghiduri şi reviste de munte, fotografiile de pe pereţi (una e portet al lui Carol Lehmann), decoruri, utilizarea ingenioasă a spaţiului.  Intre timp sosesc Cipri şi Oana Cernat, amici de ture ai lui Bogdan Balaban, întâlniţi ultima dată în… draga noastră Scăriţa- Belioara. Ei rămân în cabană, noi plecăm spre vârf, căci norii ce ne speriaseră dimineaţa, au dispărut între timp.  Seară  de neuitat. Marlene are baftă  să i se ofere şi trepiedul necesar pentru câteva fotografii de noapte…

 JOI 26 dec. La 8.30 pornim la vale, pe traseul „familiar”, marcat cu banda roşie. La 10 suntem lângă ALP. Câteva grupuri pornesc spre Şapte Scări. Noi spre Făgăraş-Avrig, căci, de la o „păsărică” (Oana !) Mara aflase ieri pe unde ne aflăm şi ne invitase să trecem pe la ea şi ne promisese  întâlnire şi poze cu „cetaşii”  din Avrig, acel  fain şi vechi obicei de iarnă din satele făgărăşene. Mersi Mara şi mamei tale şi ţie pentru primire şi ospitalitate, pentru poveştile din America Latină. Mulţumim că ne-ai fost ghid prin grădinile  Palatului  de Vară al lui Bruckenthal ( cu semne că se va apropia treptat de vechea strălucire), în biserica veche în care am urcat în turn, pentru cele cinci echipe de cetaşi, pentru  informaţiile  despre  Festivalul Datinilor de Iarnă din Mărginimea Sibiului (anul viitor în 27 decembrie nu vom lipsi ) şi despre Întâlnirea în Făgăraş a Cetaşilor în ziua de 7 ianuarie-Sf.Ion, cum era şi în anii copilăriei mele la poalele crestei făgărăşene….

N-a fost o vacanţă bogată în zăpadă, dar a fost bogată prin peisajele montane, prin întâlniri-surpriză, prin cadouri pentru suflete….

Un album foto cu Ciucaşul, e alături, daţi clic pe prima foto. Cel cu Piatra Mare îl găsiţi cu butonul foto de pe bara de sus.

Lipsa zăpezii ne determină să ne modificăm şi planul celei de a 2-a părţi a vacanţei; dar va fi tot pe munte, de data asta cu 3-4 nopţi în cort. Circuitul izvoarelor Someşului Mare ( avand pa punct de plecare si intoarcere satul Sant) , traseul ce-l făcusem cândva pe schiuri cu Doru din Bistriţa şi Liviu din Năsăud.  Au dispărut „piunezele” din gatul Catalinei, aşa că vom fi o echipă de patru !

                                                                                     *******


Loading