Creasta Buteanului

Merg pe munte încă din copilărie si am parcurs majoritatea muntilor tării . Toti sunt frumosi, plini de surprize, fiecare are ceva aparte. Dar, ori de câte ori mă întorc la ei, la Făgărasi , mă cuprinde o nerăbdare , o febră , o betie nelămurită.

 Vară sau iarnă , le savuram măretia , fără a mă abate de pe potecile marcate , desi crestele ce se înăltau peste tot în jurul meu , ca zidurile unor misterioase cetăti ruinate , mă atrăgeau ca un magnet . De fiecare dată amânam desprinderea de marcaj , considerând că poate nu sunt încă pregătită , dar gândindu-mă că într-o zi , va veni momentul …

Toamnă in caldarea Bâlii . Dimineata incredibil de senina , dupa o seara ce ne intampinase cu neguri laptoase ce acopereau crestele fara nici o speranta …Acum caldarea este libera , si îsi etaleaza in umbra diminetii intreaga sa maretie , inconjurata de peretii ametitori ai culmilor ce o incadreaza . 

Suntem langa stalpul cu sageti aflat in imediata vecinatate a fostei cabane si pornim pe poteca spre saua Netedu , marcata cu banda albastra . 

Mergem la inceput pe curba de nivel , pe sub piramida impunatoare a vârfului Văiuga , apoi , ocolind piciorul scurt ce se desprinde din acesta, urcam destul de abrupt pe versantul din fata noastra . Dupa cateva minute de urcus , panta se mai domoleste , iar poteca se desfasoara in cateva serpentine pe pajisteile inierbate , presarate cu micute flori albe , venite parca la intalnirea cu toamna .Ajungem in saua Netedu , unde zarea ni se deschide brusc: in fata noastra , se adanceste valea Arpaselului , ca o crestatura între culmile Netedului si Albotei , inchisa spre sud de superba creasta a Arpaselului , ce ne apare de aici in toata splendoarea sa Dincolo de muchia Albotei , in planuri tot mai indepartate , se succed muchiile nordice desprinse din creasta principala , ca niste spinari maronii de adormite animale preistorice .In spate lasam o alta imagine superba : intreaga caldare a Bâlii , cu oglinda lacului ce incepe sa se lumineze incet-incet si cu panglica de asfalt a soselei ca o esarfa cenusie aruncata neglijent pe un covor ocru-ruginiu . Vârful Paltinul si Piscul Bâlii îsi inalta spre cer pantele „ruginite” , inchizand spre vest caldarea . In dreapta noasta ,desfasurandu-si dantelaria de tancuri si strungi , se intinde creasta Buteanului , cu punctul ei culminant-vârful Vânătoarea. , atragandu-ne ca un magnet.

Incepem sa inaintam pe muchia crestei , la inceput inierbata , spre impresionantele tancuri , dominate de Turnul Plecat , in timp ce vantul rece ne sufla acum direct din stanga-fata.Este ceva grozav : in dreapta mea , tot mai clara , îsi dezvaluie cotloanele nebanuite caldarea Văiuga; in stanga , din cand in cand , ne apare valea Arpăselului si muchia Albotei , cu versantul sau vestic brazdat de adanci fire de torent; in fata noastra , zimtata ca un fierastrau , se intinde creasta.

Urcusuri , coborasuri , sei intermediare de unde ni se dezvaluie ca un leit-motiv imaginea tot mai salbatica a obarsiei vaii Arpaselului… , lespezi de stanca ascutite , unele miscatoare, dar care , desi sunt altfel decat calcarul sau conglomeratul ,ma conving ca pot fi prize excelente… , turnuri si tancuri cu netezi pereti pe care ( din fericire) , gasim posibilitatea sa-i ocolim in ultimul moment pe fata vestica a crestei… Pe altele ne cataram ,folosind prizele minunate ce ni se ofera .Coarda , prietena oricarui alpinist , ramane astazi in rucsac . Urcam tot mai sus…Perspective din ce in ce mai ample…In unele locuri , creasta devine ingusta ca o lama zimtata , iar in stanga si in dreapta noastra pereti verticali se pierd in haurile fara fund…Ma gandesc ca este un bun antrenamant pentru traseele din zilele urmatoare , cand ne vom catara cu adevarat …Continui sa urc , si , in timp ce in vârfurile degetelor simt tot mai acuta senzatia dureroasa de inghet data de atingerea stancii , sufletul mi se umple de o bucurie intensa si nedefinita , de senzatia atat de draga , pe care o traiesc de fiecare data cand urc pe o astfel de creasta , ca sunt suspendata între cer si pamant . In fata , vârful Vânătoarea ce pare din ce in ce mai impunator , dar care se apropie cu fiecare tanc pe care il lasam in urma…Vantul ne sufla cu putere , amintindu-ne ca nu peste multa vreme el va fi singurul stapan al acestor splendori.

In sfarsit vârful! Am ajuns…Imi rotesc ochii de jur-imprejur si din nou ma simt stapana inalturilor.La picioarele mele , insirandu-se cuminti , ca niste soldati disciplinati , se pierd in zare toate crestele .Creasta Buteanului se sfarseste aici . 

O mica lectie de geografie e bine-venita : spre est , chiar la picioarele mele , zimtata si extraordinar de spectaculoasa , se intinde creasta Arpaselului , continuata dincolo de vârful Fantinii de creasta Vartopelului , pana in Portita Arpasului; in stanga , din vârful Fantanii , se desprinde muchia Albotei ; in dreapta este caldarea Fundul Caprei , cu poteca turistica de vara trecand ca un fir discret peste grohotisuri ; minuscul , in marea de stancarii , se zareste un punct rosu :refugiul de sub Fereastra Zmeilor , iar deasupra lui vârful Arpasul Mic îsi inalta impozanta-i piramida.In planul al doilea , vârful Arpasul Mare si vârful Podragul , cu zimtata creasta ce se desprinde din el , dincolo de care se ghiceste muchia Tarâtei ; in ultim plan muchia Gardomanului si cea a Vistei Mari dominate de „acoperisul tarii” , piscul trapeziform Vistea -Moldoveanu. Spre vest , creasta este la fel de valurita , dominata de impozanta silueta a Negoiului si de nu mai putin spectaculoasele vârfuri Caltun si Lespezi. 

Coboram in partea opusa, trecand printr-o mica strunga si lasand in dreapta marcajul cruce albastra ce merge in saua Capra .Urcam pe vârful Capra si urmam apoi muchia desprinsa din el spre sud , avand un versant abrupt si stancos spre stanga , spre caldarea Fundul Caprei , si unul mult mai domol , inierbat , in dreapta , spre caldarea Caprei. Vantul ne da continuu de furca , suflandu-ne chiar din fata.. Facem un scurt popas langa „Revolver” , o stanca ciudata desprinsa din trupul muntelui , cu o silueta sculpturala de pasare stilizata de mana unui artist suprarealist . Coboram apoi pe panta inierbata , spre lacul Capra si ajungem in poteca lata ca o alee a marcajului de creasta ( banda rosie ) , chiar in dreptul monumentului alpinistilor .Ne lasam calauziti de semnele de marcaj refacute de curand , si , urcand pe poteca lata ca un bulevard , ajungem in saua Capra .Caldarea Bâlii e in soare si , privita de sus , pare o alta lume.Si pentru ca pana la asfintit mai avem timp destul , hotaram sa ne prelungim traseul de intoarcere , parcurgand inca o bucata din creasta principala , pana in vârful Paltinul , si de acolo mai departe , pana sub vârful Laita , unde îsi are originea valea Doamnei .Coboram prin caldarea Doamnei , prin haosul de lespezi si stancarii pravalite de sus , pana ce intalnim marcajul cruce rosie ce vine de la cabana Bâlea Cascada , apoi , calauziti de acesta , trecem peste Piscul Bâlii inapoi in caldarea Bâlea , unde ajungem odata cu inserarea.