Delta Dunării – o bijuterie a naturii

DELTA DUNĂRII – o bijuterie a naturii, o simfonie a apelor, un colț de rai, un altfel de Mont Blanc al Europei, un vis mult visat ! Visat cu ochii larg deschiși și amânat mereu, lăsat mai la urmă, așa cum -atunci când am început ”să bat” sistematic și cu ardoare potecile Carpaților- lăsasem intenționat Crăiasa Carpaților mai la urmă, știind și cât e de frumoasă, dar și câte e de dificilă, trebuind a fi abordată cu experiență și cu prudență. O doream ca un desert al ”meniului montan” cu care îmi potoleam foamea de libertate și de frumos… Am afirmat deseori că îmi doresc să vizitez Delta Dunării, dar voi face asta doar când n-o să mai pot merge PE munte. Credeam că asta se va întâmpla pe la 75 de ani ! Dar după ce am intrat în deceniul 9 al vieții, m-am răzgândit !

La începutul lunii mai 2021, în cele cinci zile de la ”drumeție” nemotorizată, de padelat pe canale și cănăluțe ale unui colț al Deltei sau pur și simplu prin pădurea inundată, mă minunam mereu nu doar de frumusețea și sălbăticia ce ne înconjura, ci și de simțul de orientare și de ”poveștile” excelentului nostru ghid- Florin. Care nu era un om al locului, e bucureștean și montaniard.  El era pe acolo ”acasă”- cum mă consider eu -deși nu sunt zărneștean- prin minunatele cotloane ale Pietrei Craiului -marea mea pasiune- prin care ”am bântuit” sute de zile din 1965 încoace. Dar acolo, în ”Crai” există atâtea repere clare; aici, în Deltă mie mi se părea un miracol felul în care am fost conduși fără ”bâlbâieli”, fără ”bălăureli”…

Unii colegi de club -CAR- au participat de mai multe ori, chiar și de două ori pe an, la astfel de ture prin mirifica Deltă. Vă recomandăm să mergeți măcar o dată și pe acest ”munte”, vă asigur că nu veți regreta. O să vă placă și Delta și excelentul ghid și om- Florin ! Eu, ca ”șofer de caiac” eram începător, dar am învățat rapid să mă descurc, chiar dacă la unele ”curbe” strânse, trebuia să dau și cu spatele, cum văzusem că făceau autobuzele pe unele șosele ”transfăgărășene” din Alpi, cărora li se dădea prioritate.

40 de imagini aici: https://foto.dinumititeanu.ro/2021/05/11/delta-dunarii-imparatia-apelor/

Poate vă vor îndemna și ele spre acolo ! Unde veți face o altfel de drumeție: nu veți da din picioare, ci din brațe !  Și veți avea alte meniuri culinare decât pe munte : nouă ni se aducea în fiecare seară  cina pregătită de o familie de lipoveni , la locul stabilit din timp, desigur nu bazată pe carne de porc sau de vită ! Și dacă  seara veți monta   corturile ca noi, ”în sălbăticie”, departe de civilizație, vă veți simți ca pe munte, deși, gândind la cele văzute și trăite peste zi și așteptând somnul, veți auzi alte melodii ale naturii decât pe coclauri montane. Desigur n-am prins și nu am văzut multe din minunile și spectacolele Deltei. De ex. celebrii nuferi erau doar îmbobociți. Nu am văzut caii sălbăticiți din Pădurea Letea, n-am văzut oamenii locului -lipovenii- pescuind. La Mila 23 -singurul sat pe care l-am vizitat – n-am văzut decât vreo două case tradiționale. Am văzut însă ”piese de muzeu”: vechi lotci  de lemn pe care cândva lipovenii le puneau  ”la treabă” cu forța brațelor. ”Fitness”  care, în urmă cu decenii,  a dat țării mulți campioni naționali, câștigători  la concursuri nautice înternaționale. Dau doar două nume ce le auzeam des a radio și le citeam în ziarele din tinerețea mea:  Ivan Pațaichin și  Igor Lipalit.

Dar n-am făcut cunoștință cu spaima Deltei: țânțarii ! Din acele multe peisaje admirate, două ne revin mereu în minte:

           -am avut norocul  să nu padelăm doar pe canale și lacuri, ci și prin pădurea inundată ,  făcând slalom printre bătrâne sălcii, trecând deseori pe sub ”arcuri de triumf” ale crengilor acestora ! Ceva cu totul deosebit !

           -întâlnirea cu pelicanii: Ne-am jucat mult cu ei ”de-a v-ați ascunselea”. Ne lăsau să ne apropiem de ei, dar apoi fie se îndepărtau folosind ”padelele” lor subacvatice mai eficiente decât cele manevrate de noi, fie decolau oferindu-ne un spectacol din care puteți vedea secvențe în albumul indicat mai sus. Decolau greu, cu mare efort, ca și marile avioane, dar mai apoi, sus pe cer dădeau dovadă de ușurință și eleganță…

Dragi prieteni montaniarzi care încă nu ați văzut ”live” Mirifica Deltă:  mergeți să vedeți această Piatra Craiului la orizontală ! Nu veți fi dezamăgiți !