Despre filmul „Hoinari prin munți”

       În martie 2020, la Alpin Film Festival de la Braşov, Dan Dinu mi l-a prezentat pe Cosmin Dumitrache, acum binecunoscutul coautor al fantasticelor filme „România sălbatică” și „Delta sălbatică” ! Și Cosmin mi-a făcut o uluitoare surpriză, spunând că vrea ca eu şi Marlene să fim „figuranţi” într-un film despre munte pe care îl are în gând. Surpriză a fost că abia ne cunoscuserăm, nici nu ştiam dacă auzise de mine, de noi… Am acceptat propunerea sa doar după o perioadă de ezitări. Deoarece filmul va stârni, în mod sigur, discuţii: sunt mulţi alţi oameni de munte români cu performanţe şi merite mult mai mari! Dar, Cosmin a insistat şi a spus că vrea să arate ce pot face doi montaniarzi obişnuiţi, dar foarte pasionaţi de munte. A afirmat că nu va fi un film dedicat mie şi Marlenei, ci Muntelui, inspirat lui de cele două cărţi ale mele: „Chemarea muntelui” şi „Hoinari prin munţi”, apărute până atunci în Colecţia verde a editurii „România pitorească.(Nu visam atunci că voi mai scrie încă patru). Deci, filmul se vrea o invitaţie în imagini adresată spectatorilor de a „hoinări prin munţi” cum facem noi de decenii. Ne-a lămurit (amăgit?) că noi nu vom fi „actori/eroi” ci doar figuranţi… Pe parcurs  ne-am dat seama că filmul va fi și despre munte dar și despre noi. Însă figuranții nu au competența de a da sfaturi regizorului.

        Deşi ne-am mirat că ne-a ales pe noi, îi suntem, desigur, recunoscători. E posibil ca unii cârcotaşi să creadă că noi l-am plătit, că noi „l-am angajat”!  Suspiciuni şi răstălmăciri apar orice ai face.  Dacă scrii și postezi imagini de pe unde ai fost, unii spun că te lauzi. Dacă ții asta doar pentru tine și câțiva apropiați, se spune că ești egoist. Asta e !

      Filmările s-au făcut mai ales intre  2000 și 2022.  Au fost faine ture cu Cosmin şi Roxana prin munţii din România: drumeţii prin Parâng, Piatra Craiului, Buila-Vânturarița, seri la cort, căţărare, via ferrata, schi de tură, cu corturi iarna, filmări şi interviu în satul natal de la poalele Făgărașilor. În „scenariul” filmului erau prevăzute şi filmări în Alpi și Dolomiţi, unde – din fericire – acum merg din ce în ce mai mulţi români.

       Ca atare, în perioada 20-30 iulie 2022 am fost din nou în Alpii italieni şi Dolomiţi şi din dor de ei (nu mai fuseserăm din 2018) dar şi să le arătăm şi lor frumuseţea şi farmecul acestora. Obiectivul: parcurgerea măcar a unui traseu de căţărare la mare înălţime, o creastă spectaculoasă dar de dificultate mijlocie deasupra gheţarilor: Les Aiguilles d’Entrèves aflată chiar pe graniţa Italia-Franţa, situată cam deasupra tunelului de sub Mont Blanc. Ca „rezervă” era   Les Aiguilles Marbrées, mai scurtă, mai apropiată de cabana Rifugio Torino, dar la fel de faină. Am parcurs-o pe prima, noi patru însoţiţi de trei buni amici români „din zonă”: Cristina Pogăcean şi Mihnea Prundeanu – ghizi acreditaţi la Chamonix  care știau traseul-  şi vechea şi draga noastră prietenă Dia Șomogyi din Versoix-Geneva, care – la fel ca noi – au dorit să ne revedem. Noi cei patru sosiţi din România, am rămas apoi o noapte la Rifugio Torino pentru amicii din Braşov, pentru amintiri: un apus, un răsărit şi atmosfera unei cabane de mare înălţime din Alpi (3 375 m), Monte Bianco „ne făcea cu ochiul”, iar Dente del Gigante era „la doi paşi”.

       După coborârea de a 2-a zi am mai făcut câteva scurte dar faine plimbări per pedes în zona Courmayeur, pe culmi de vizavi de Monte Bianco: din Val Ferret italiană la cabana Bonatti, iar din Val Veny la cabana Maison Vieille – ambele aflate pe celebrul Tour du Mont Blanc parcurs de noi în 2014 şi deja inclus în planurile lor de viitor şi de Cosmin şi Roxana.( l-au  parcurs în 2023). În plan era şi urcarea pe sau măcar spre un patrumiar înzăpezit, cu filmarea fantasticelor panorame oferite. Iniţial, doream în zona italiană a masivului Monte Rosa, pentru vreo 2-3 patrumiari deserviţi de cabanele Gnifetti şi Regina Margherita (cea aflată la 4.554 m – recordul de altitudine al cabanelor din Alpi), zonă prin care noi „am mai hoinărit” de două ori. Dar starea proastă a gheţarilor ne-a determinat să schimbăm planul. Ne-am mutat, deci, în zona Cervinia, cu ţinta patrumiarul Breithorn Vest (4.165 m), cu vederi panoramice chiar mai faine decât de la Margherita, cu fascinantul Matterhorn „de atins cu mâna”! Dar aglomeraţia de pe ultima parte a traseului, existenţa unei scurte, dar periculoase zone cu crevasă şi zăpadă îngheţată, unde era „ambuteiaj”, prudenţa impusă de experienţă, ne-au determinat să nu urcăm până pe vârf. Pe care ne aminteam că în aprilie 2009, urcaserăm fără probleme până sus pe schiurile de tură şi făcuserăm apoi cea mai lungă coborâre a noastră, până la 2.050 m, lângă maşina din parcarea telecabinei ! Atunci pe acea pantă nu erau crevase. Dar Cosmin a făcut filmările dorite şi din mână şi din dronă. În ziua următoare am urcat până la Crucea lui Carrel de pe traseul spre Cervino-Matterhorn, apoi am făcut o faină plimbare pe „Balconata vest”, parte a traseului de 6-7 zile Tour du Cervin parcurs de Noi Doi în 2015. Apoi de ei în 2025

        În drum spre România, timp de 4 zile ne-am oprit și delectat, iar Cosmin a filmat superbe peisaje din Dolomiţi – vechi „prieteni” ai noştri. Țintele principale fiind cele două zone-regine: Tre Cime di Lavaredo și Turnurile Vajolet. Dar, am parcurs pentru prima dată şi o superbă creastă în masivul Latemar și am fost din nou „speologi” prin labirintul subteran din masivul Lagazuoi – un „muzeu” din „La nostra Grande Guerra” cum numesc italienii primul război mondial.

      Cosmin și Roxana s-au pregătit cu multă conştiinciozitate pentru aceste filmări din Alpi. Și ne bucurăm că au devenit deja pasionaţi montaniarzi, cu  planuri inspirate din relatări ale noastre şi din impresiile din tura la care ne referim. Însă  ştiam că montajul filmului și coloana sonoră vor mai dura. Cosmin are multe comenzi-contracte, pe acelea trebuia să le onoreze. Și avea de lucru și la filmul „Delta sălbatică” Așa că la cel cu noi a lucrat „printre picături”!  Eu,  întrebat de cineva pe facebook când va fi gata filmul, am răspuns cam așa: „eu nu mă grăbesc, îl poate termina și post- mortem, ca In Memoriam !”  Cosmin  dorea inițial un scurt metraj. Dar  în 2025, când a început montajul  și ne-a spus că e în fază avansată, s-a decis să facă un lung metraj. Și spera ca  filmul „Hoinari prin munţi” să  figureze în 2026  în programul unui festival al filmului de munte din România, la Brașov (AFF),  la Cluj Nomadis- Cinema Arta sau la Trasylvania Mountain Festival de la Cinema Victoria. .Așa că din pesimiști, Noi Doi am devenit optimiști  Dar nu știam  că el spera ca premiera să fie la celebrul TIFF. Marea surpriză pentru noi,  a fost că filmul a fost acceptat în programul din 2026 al celebrului TIFF, așa că avanpremiera a avut loc în 15 iunie la Cinema ”Florin Piersic” – cu sala plină de oameni care la final și-au manifestat îndelung entuziasmul. A urmat apoi Premiera de Gală în București, în aer liber, la Roaba de Cultură din Parcul Herăstrău, trei proiecții la Muzeul Țăranului Român. Și tot cu prezența măcar a  doi dintre protagoniști, a urmat un turneu organizat prin rețeaua Cinema City  prin cam 40 orașe din țară.  Proiecții urmate de întrebări și răspunsuri.   În marea majoritate cu săli pline ! Unele devenite sold-out cu mai multe zile înainte, ceea ce uneori a obligat gazdele să mai deschidă o sală. Peste tot la final am asistat la o atmosferă de entuziasm, cu îndelungi aplauze. Cu multe întrebări, cu dorința de a avea o amintire din fața panoului foto, cu achiziții de cărți ale protagoniștilor. Și cu postări pe FB ale unor poze din holurile acelor cinematografe, însoțite de texte elogioase. Multe doamne recunoșteau că de mai multe ori și-au simțit ochii în lacrimi. Bănuiam că filmul va fi bine primit, dar nu ne așteptam la săli așa de pline și la entuziasmul de la finalul proiecțiilor. Cineva a numit „Via Cinematografica” acest lung turneu al nostru, dar pe 4 roți,  cu filmul prin toate zonele țării. Mai lung decât Via Transilvanica, pe care noi -Marlene și Dinu- am parcurs-o per pedes.

Cosmin a avut ideea de a-l ruga pe dl. Mihai Ogriji să comande tiraje suplimentare din primele două cărți semnate de mine și de mult epuizate. Convins că unii dintre cei care vor vedea filmul, vor dori să le citească pentru a înțelege mai bine  de ce ele l-au îndemnat să realizeze acest film. 

Din 11 septembrie filmul a fost preluat și de alte rețele de difuzare,  ajugând în majoritatea orașelor.

Regizorul și noi „protagoniștii”, sperăm ca mesajul filmului să-și atingă scopul:  să  se înțeleagă de ce mulți  oameni „hoinăresc” prin munți. ȘI în plus față de actualii montaniarzi și alți  mulți oameni să iasă din casă, să devină iubitori de munte sau măcar să facă mai des mișcare în aer liber, spre bucuria, sănătatea și longevitatea lor!