Despre nume şi prenume

Nu de mult,  citirea unei cărti despre munte, m-a determinat să scriu opinia mea despre o problemă a limbii române: vezi: „Conştienţă-cunoştinţă-conştiinţă”   Idem „Rucsacuri sau rucsaci ?”, aflate în cap.15-Opinii.

Azi, după  ce am răsfoit un pliant-boşură şi am văzut un CD cu poze şi nume de alpinişti din anii ’70, primite recent de la un prieten-veteran al muntelui, vă rog să  cugetăm împreună  la  alt subiect: cum scriem  prenumele şi numele prietenilor şi ale altor persoane. 

Părerea mea e ca ordinea nume-prenume: Popescu Ion, Munteanu Victor…  se foloseşte în scris în acte oficiale, cereri către autorități, in tabele care impun ordinea alfabetică:  cataloage la şcoală, liste electorale, etc. Iar oral la şcoală, facultate, armată..

Vă place Rebreanu Liviu, Enescu George, Stănescu Nichita, Brâncuşi Constantin , Vlaicu Aurel, Coandă Henri ?  Sau aţi văzut în ziare şi cărţi:  Maniu Iuliu, Coposu Corneliu ?  Şi mă opresc a da nume şi prenume de politicieni actuali !  Aţi văzut ca oameni de cultura si ziarişti să se semneze nume-prenume: Djuvara Neagu, Liiceanu Gabriel,  Dinescu Mircea,  Goţiu Mihai ?  Sau ca altcineva sa scrie asa numele lor ? Atunci de ce să facem asta despre prieteni ?  Eu nu înţeleg „nici să mă tai”!

Despre prieteni se obişnuieşte a se vorbi şi scrie nume-prenume în limba maghiară: Gyongyosi Miki, Moravek Laci, Dobray Peter….. Dar nu în limba română. Şi cred că nici în multe alte limbi. Aţi văzut/ auzit  Terray Lionel, Buhl Hermann, Cassin Riccardo, Harlin John, Simpson Joe  ?  

Eu mă simt deranjat ca despre prieteni, foşti colegi de şcoală, facultate, club sau despre ei înşişi, unii scriu  Mureşan Valer, Stănescu Ştefan. Aţi văzut că m-am semnat undeva Mititeanu Dinu ?  Iar cel mai tare mă deranjează un ghiveci,  cum am văzut deseori pe un grup de discutii şi chiar recent  sub nişte poze (dau nume fictive): Pătraşcu Alin, Nae Olteanu, Iliescu Gh. Monica Milea, Terzea V, Costache Gh…  Mă bucur că pe grupul nostru de discuţii nu văd anunturi de genul ” Ma duc la căţărat cu Pogăcean Cristina şi cu Prundeanu M.”.  Sau „plecăm în tură de schi cu Mititeanu D.”

Apropo de iniţiala numelui de botez: o mai întâlnim uneori în publicaţii oficiale, autori de articole ştiinţifice, sub titlu. Nu mai ştiu cum e  acum, dar pentru ca un străin, în vederea unei eventuale corespondenţe,  să ştie   care e numele şi care prenumele într-o altă limbă, cândva  exista regula a se scrie  prenumele normal, iar numele cu majuscule:  Ioan POP. Iar pentru a se şti dacă respectivul e bărbat sau femeie, cândva exista regula ca  femeile să fie trecute cu prenumele întreg:  Doina PETRESCU, bărbaţii doar cu iniţiala:  Gh.IONESCU. Asta la autorii articolului, căci la Bibliografie se trece mai întâi numele de familie. (Apropo: verificând lucrarea de diplomă a unui student înainte de a o da la legat, am constatat că  pe o doamnă profesor o trecuse …Marcela M. ! ! ). Cei  al căror nume pentru ei, e prenume pentru alţii precum :  Mihai VASILE, Ştefan DRAGOŞ,  ar fi bine să scrie prima dată (sau şi din când în când) numele de familie  cu majuscule.  

 Nu se recomanda a scrie doar  iniţiala numelui de familie ! Dar, la cei în mare criză de timp (deşi nu se pierde mult timp tastând încă 3-5 litere !) , ar putea fi folosită  de ex. pe grupul nostru de discuţii, pentru a nu fi confundaţi cu alt coleg cu acelaşi prenume: Adi B(oer), Adi G(ârbe), Adi P(iţigoi),  mai ales dacă adresa electronică nu ne ajută să-i diferenţiem. 

M-a deranjat într-o carte despre  alpinism şi alpinişti,  folosirea de către autor a unor titluri didactice  şi ştiinţifice: şef de lucrări, conferenţiar, dr., ing. , etc. Cu respectul cuvenit, am avut curaj să-i spun părerea. Şi m-am bucurat ca la ediţia a 2-a a ţinut seama de opinia mea. Iar eu n-am folosit niciodată când făceam cunoştinţă cu cineva sau într-un articol despre  munte, particula „dr.” înaintea numelui meu, cum făceau alţi medici. M-am şi bucurat „pe dinăuntru”, când, făcând pe munte cunoştinţă unor persoane, unul s-a prezentat „dr .X ” iar celălalt, renumit ca hâtru, a replicat ” şofer Y” (deşi nu era şofer !) 

Dar şi limba evolueaza: coarda de alpinism a devenit „sfoară”, pitoanele au devenit „cuie”.. Evoluează şi lumea,  obiceiurile . Ne place, nu ne place, trebuie să acceptăm unele schimbări. Dar să existe o regulă, nu un „haloimăs” de genul ” Pătraşcu Alin, Nae Olteanu, Iliescu Gh..”. E adevărat că important  e conţinutul unui document, dar  e păcat când forma  nu susţine conţinutul.

Apropo de evoluţii: am constatat că se păstrează regula de a nu întinde mâna unei femei, un bărbat să aştepte  s-o facă ea dacă vrea. Cândva  exista şi regula că  dacă eşti tânăr, să aştepţi ca cel  în vârstă să-ţi  întindă mâna. Şi să  saluţi un vârstnic cu „bună ziua”, iar „bună !” să rămână doar pentru cei de vârsta ta.. 

Însă -îmi puteţi replica cu „important e să fim sănătoşi” şi aşa este ! Să avem timp, bani, şi locuri în natură ne-agresate pe care să le vizităm, cu prieteni buni, să ne simţim bine acolo, pe munte şi între confraţi întru pasiune…  Nu trebuie să fiţi de acord cu mine privitor la subiectul de mai sus. Scuze că am cugetat cu degetele pe taste…

                                                                           ******