Din dor de Retezat

Relatarea unei ture de trei zile (2-4 decembrie 2011) , un circuit  in Retezat cu  plecare-intoarcere Cheile Buţii.

Retezatul are  forma unei litere H culcat.

 Ramura nordica: Radesu-Bucura- Peleaga-Papusa- Gorova-Baleia

Ramura sudica: Saua Soarbele- Stanuletii- Piatra lui Iorgovan- Dragsanu- Custura- Gruniu- Bilugu- curmatura Tulisa.

Despartite de Lapusnicu Mare la vest si Raul Barbat la est .

Ramura de legatura a „H”-lui : custura dintre…. vf. Custura si vf. Papusa.

Din aceste doua  ramuri principale nordica si sudica (descrise asa si de Nae Popescu)  pornesc alte ramuri mai mici. De retinut ca pe una dintre acestea, cea care se desprinde spre NNV  din Vf.Bucura, se afla varful care a dat numele masivului: Retezat.  Ne amintim ca si Pietrosu Mare – cel mai inalt din M.Rodnei, nu se afla pe creasta principala a acestor munti, ci tot pe o culme nordica. Ne era dor de ramura sudica, mai departata de Cluj, motiv pentru care   mergem mai rar ca in cea nordica. 

Noi am plecat din Cluj doar joi, 1 dec. la ora 17 ! La ora 21 eram langa cabana Cheile Buţii.  Mai repede decat estimasem. Am contat ca de Ziua Nationala , nu vor functiona radarele !

    Am ales locul de cort, dar cand sa incepem a-l monta, a inceput sa rasune muzica din boxele uneia dintre cabane ! Asa ca ne-am gasit un loc cu vreo 500 m mai aval. 

Vineri 2 dec. Eu am dus masina inapoi in parcarea cabanelor, apoi, la ora 8 am plecat cu ruscacii in spinare pana la asfalt. Unde, seara, un nene de la acea cladire moderna care este se pare a santierului drumului lui Basescu, ne spusese  ca nu avem voie sa lasam masina .

    Inca cca 1 km pe asfalt spre Campusel, apoi dupa track-ul urmat de curand de trupa lui Marian Poara, am urcat pe la Schit, prin poiana Plesa si pe faina  culme Piule.  Admiram si pozam Retezatul din alte unghiuri decat de obicei.  

 Din Saua Scorota nu ne suradea ideea de a cobori asa de mult catre stana Scorota, caci aveam cortul pentru dormit.    Testez 10 minute potecutza ce intra in jnepenii ce ne speriasera pe Google Earth si… uraaa ! E poteca clara, umblata, cu multe crengi groase taiate ! Revin la Marlene si pornim fericiti. Undeva coboara si poteca asta  spre stanga, dar mult mai putin decat varianta din sa spre stana. Gasim chiar un izvor de unde luam 3 litri  de apa, sa nu mai cautam pe versantul nordic zapada de topit pentru ceai si gatit ! Nu mai e mult pana in creasta, unde din pacate am ajuns la cateva minute dupa ce trecuse frumosul apus ! E vreme faina, atmosfera calma, fara vant. Ne indeamna Aghiutza sa montam cortul chiar pe culmea Dragsanului ! Vom regreta, caci incepe un vantulet care devine progresiv vant furios ! Tzarusii intrasera putin in pamantul inghetat, bolovani nu prea erau (nici nu cautasem) de pus peste ei..  Se prevedea o eventuala cedare a suportului scurt, cel care mentine absidele.  Imaginez un suport suplimentar cu batzul telescopic- o idee pentru care ma felicita si Marlene ! Ies apoi afara in vantul turbat si ma ocup de ancorele suplimentare…  Acum ar trebui sa dormim fara  teama ca vom deveni sinistrati. Vantul nu ne lasa cu una-cu doua sa adormim, dopuri pentru urechi nu avem la noi !. Rafalele  ne spun prea des ” noapte buna” ! 🙂   Avem insa norocul ca dupa o vreme, vantul „a obosit” si el ! Noi eram deja ! Primim SMS-uri de la colegi, din zona vaii Cernei, din Tzarcu, din Harghita-Madaras.  Si de la Dacu’,colegul de club cu care urma sa ne intalnim sambata pe la pranz . El ne anunta ca va ajunge devreme pe vf.Custura -locul intalnirii. Noi il anuntam ca DACA vantul va ramane turbat, vom renunta la a continua spre Custura-Gruniu- Vacarea si vom cobori pe la Buta. Stiam din alte ture ca ruscacii mari ( mai ales cel cu izolirul fixat pe el) ,  vor deveni „vele” si  ca vantul prin zonele cu pietre ne poate cauza necazuri, nepermitand a pune urmatorul pas unde trebuie !

Sambata 3 dec.  Sub creasta (am coborat la poteca marcate ) vantul e rezonabil. Cerul e innorat, dar numai Peleaga si Papusa sunt in nori. Pe acolo au dormit  Dacu’ si amicul sau in sacii de bivuac !  In vale, joi seara erau -12 gr.C, aseara si asta dimineata erau afara doar -6 gr.C.  Custura  ne cheama, dar nu mai avem semnal sa tinem legatura cu baietii. La 12.30 suntem pe Custura.  Lasam niste „grafitti” pe petice de zapada si sageata spre Vacarea !  Intre vf.Mariii si Ciomfu Mare , admiram scochina, loc atat de bine adapostit de vant   in care am pus cortul in seara de 30 decembrie 2006.  Veneam atunci de la Uricani pe culmea Serpilor, prin saua Tulisa, am mers pe  custura dintre ..Custura si Papusa, am  petrecut „revelionul” in cort in caldarea Vaii Rele (sub Coltii Pelegii) si am coborat pe la Gentiana-Pietrele. A fost si atunci tura pe bocanci, nu era suficienta zapada pentru schiuri. Si nici suficienta sa acopere jnepenii din zona Tulisa-Bilugu care ne-au testat ambitia si fortele.

  Taurile Custurii din stanga sunt inghetate.  Trecusem intr-o vara pe langa ele si am coborat apoi pe langa Cascadele Ciomfu. Oare acum sunt inghetate ? Ma intreb, desi se afla cam departe de amatorii de ice climbing !   Dincolo de Raul Barbat, sub Portile Inchise, sclipeste gheatza de pe Taul Tapului, „lacul cu insula” ! Undeva, cred ca pe Gruniu, ne intra sms-uri.Unul e de la Dacu’, ne anunta ca ei au coborat spre Pietrele. Vom afla mai apoi ca din sacii de bivuac au iesit dimneata in viscol, dar ca cel mai mult i-a speriat poleiul de pe bolovani.   

Pe versantii cu culmile sudice nu era zapada. Asa ca de pe Vacarea ne umplem o punga mare cu zapada si cotim la dreapta pe culmea Zanoaga.  Intr-o poienita dintre jnepeni, montam cortul la ora 17. Liniste totala ! Numai sfaraitul primusului a tulburat-o o vreme si un avion. Nici semnal gsm nu avem. Asa ca ne bucuram  de acel „ceva” ce nu-l mai avem in cetatile noastre moderne. Va urma o noapte-compensatie la cea anterioara.

Duminica 4 dec. Azi n-avem motiv de graba. Pornim abia la 9.30. Cu ceva emotii din cauza marii de jnepeni. Dar reusim sa ne strecuram printre ei, nu-s chiar compacti. In poiana de la intrarea in padure, stana e pe cale a se darama. Dar pana la ea e realizat un recent drum cu buldozerul. Oare se va reface ?  Gasim apoi o poteca  pe culmea impadurita. Dar stim ca mai aval, culmea devine mai lata, si se ramifica. Trackul ce-l facusem pe Google Earth ne chema mai spre dreapta ( cu intentia sa ajungem in valea Lazaru), poteca de ducea mai spre stanga. Apoi…. ajunsi in padurea de foioase… ioc poteca ! Frunzele au acoperit-o, n-o mai gasim. Nu mai traversam spre track, deoarece intre noi si el e acum o valcea ! Asa ca ii dam inainte haiduceste prin padure, dam de o taietura, acum e desigur si drum. Drum ce ne duce tot catre stanga, ajungem la casele unui catun si apoi la case de vacanta.Localnicii ne spun ca suntem in Paroseni.  Vale faina  pe care ajungem  in cca 30 minute in Jiul de Vest.  La ora 12.30 Marlene ramane cu rucsacii langa bisericuta; eu trec Jiul pe podetul pietonal si marsaluiesc pe asfalt spre amonte cca 2 km, apoi inca unul la dreapta pana la cabana Cheile Butzii. Acolo am surpriza sa-i  intalnesc  pe Dan Caprioara si un amic al sau. Le spun ce traseu facuseram; ei imi spun ca ne vazusera de departe vineri  seara, cand noi eram pe culmea Piule iar ei la stana Scorota, unde au dormit.

Un popas pentru masa  dupa Petrosani „La Nicolae”, unde mancasem si in promavara cand am coborat din Parang.

Undeva, dupa Orastie am depasit masina lui Lucian, una cu care mai multi colegi de Club au fost in zona Vaii Cernei.

La ora 19.30 eram in Cluj. Daca ne-ar  fi intrebat si acum vreun vecin „de unde veniti cu asa rucsaci” , am fi raspuns ca si alta data: „de acasa, adica de pe  Munte” !

                                                                       ******