CHEMAREA MUNTELUI

CHEMAREA MUNTELUI

Dinu și Marlene MITITEANU
Relatări, amintiri, gânduri, sfaturi, opinii

08. Ture de iarna

Din dor de Vlădeasa

Relatarea unei ture pe schiuri pe traseul satul Bologa- cabana Vladeasa

Ne era dor Vladeasa, dar mai ales de mers pe schiuri prin acele mici, pitoresti, rasfirate sate de munte, pe ulitze ca-n povesti si prin poiene si paduri cu zapada intacta, prin locuri in care, ore intregi sa auzim doar „muzica muntelui” si tic-tac-ul claparilor pe minunatele talpici ! Caci in viata noastra a intrat mai intai Muntele, mult mai tarziu schiurile. Schiuri care pentru noi sunt mai ales un mijloc de a ne apropia si de „a face munte si iarna”, nu „datul pe schiuri” e scopul.

Noi 3 (Alin Hapca, Marlene si Dinu) am plecat din Cluj sambata la 7.05. In satul Bologa am constatat ca pe dealurile ce-l incojoara e cam putina zapada, asa ca am renuntat la planul de acasa de a urca din Bologa pe culmea din stanga vaii Hentzului, peste Magura Bologii si Magura Tranisului, cum mai facusem iarna in urma cu vreo 10 ani, insotiti atunci de Arnold Kadar. Asa ca am continuat inca 4,5 km de la ramif. din soseaua Cluj -Oradea si halta CFR Bologa. La 8.05 il parcam pe ALP la „gura” paraului Dabusestilor.. La 8.20 am inceput a urca per pedes pe „drumutzul” ce duce in satul Tranis- care in harti mai vechi figureaza a avea marcaj cruce albastra. Dupa cca 400 m ne-am urcat pe schiuri ! Pana in sat si prin sat erau urme, dar ocolirea Magurii Visagului (prin dreapta) , pana in Visag am facut-o pe zapada intacta de cca 30 cm. 

La 11.15 eram in centrul satului Visag. Cerul era „amestecat”: nori, dar si petice de albastru, erau vizibile dealurile din jur. Din Visag am cotit 90 gr spre dreapta, aproximativ pe sub linia electrica. Chiar pe culme… nu prea era zapada, o suflase vantul. Dar am gasit cata aveam nevoie pe „drumul” situat putin dincolo de culme, spre valea .Draganului. Drum pe care am intalnit primele semne de marcaj cruce albastra, facute in vara trecuta, pe traseul ce urca din Valea Draganului pe dealul Mincii si duce la cabana Vladeasa, dar care pe harti mai vechi figureaza cu banda albastra. Dupa ce am depasit Piatra Banisorului (ramasa in stanga), am revenit pe versantul estic, am dat iarasi de zapada mai mare, 40, apoi 60 cm.

 Zapada intacta, pufoasa, batzul intra usor pana la sol, brazii „incarcati” ! Multa vreme am mai vazut semne de marcaj pe copaci , dar undeva unde drumul nu mai era asa de lat, le-am „pierdut”. Harta din GPS ne arata ca nu mai avem mult (cca 700 m) pana in partia Vladeasa, asa ca am continuat prin padure.. La ora 16.30 ajungeam in partie si ne-am revazut cu primii prieteni: Akos, Laci, Adi Grancea, Lucian Moisuc. Iar in cabana, seara si dimineata cu multi altii: Joe Indianu, Adi Valean, Adi Munteanu, Calin Popa- „Strambu”, Laci Gebefugyi, Florin Mihut, Simona Laiu si multi altii. Dimineata a sosit singur si dragul nostru Dragos Hazi.

Duminica dimineata era ceatza si viscol. Amatorii de „a se da” prin zapada mare au plecat totusi „la treaba” !. Noi trei (dar si altii) am fost lenesi. Akos si Laci, banuind ca pe o astfel de vreme nu vom pleca inapoi pe traseul pe care urcasem, s-au oferit sa ne ia la plecare in masinile lor (aflate in satul Rogojel ) pana la ALP. Pe la amiaza, cand Akos, Adi Grancea si Dragos au renuntat a se lupta cu viscolul, am plecat cu totii intr-o placuta coborare pe schiuri pana in Rogojel. De la Laci aflasem prin SMS ca grupul in care era si Jo, mersesera o vreme prin padure spre Pietrele Albe si apoi urcasera la un culoar din dreapta, unde viscolul era mult mai bland si „se dadeau ” pe acolo. Fusesem candva si eu si Marlene pe doua din acele culoare, la o editia a concursului Memorial „Buzasi Zoli” !

Poze nu ne-a prea indemnat vremea sa facem. Asa ca am fixat din nou peisajul pe retina si in suflet. Ramane pe alta data intalnirea cu acel peisaj de „Alice in Tara Minunilor” oferit de multe ori de bradutii incotosmanati in alb de pe langa drumul ce urca spre Statia Meteo de pe vf.Vladeasa. GPS-ul ne arata ca am marsaluit pe foci 15 km. sambata. Putin dar faina.Nu ne-am grabit, am „savurat prajitura” Duminica… am evitat intalnirea cu viscolul ! Dar daca ne prindea undeva cu cortul pe o creasta, l-am fi infruntat ca si in alte dati !

    899 reads


Loading