Dobray Peter

Dintre, membrii fondatori ai Secţiei de alpinism a Clubului „U”Cluj, au fost: Vali Crăciun, Miki Gyöngyösi, Laci Moravek, Mişi Szalma, DOBRAY PÉTER şi încă vreo câţiva, foşti membri ai cluburilor Metalul şi Voinţa Cluj, de unde eram/ erau sfătuiţi să ne găsim „alt acoperiş”.

Un memoriu în care vorbeam despre tradiţiile sportului clujean, de mari profesori universitari ai Clujului care au fost şi mari montaniarzi, a fost bine primit de conducerea Clubului „U” în toamna anului 1971.

L-am scris cu majuscule pe DOBRAY PETER, căci despre el doresc sa scriu câteva cuvinte, vouă, celor care aveţi aceeaşi pasiune pe care a avut-o şi el: Stânca, Cerul, Libertatea. Când l-am cunoscut era cel mai tânăr dintre putinii clujeni care se mai căţărau. Era atât de încântat să ne ajute pe cei 6-8 care eram acum „instructori” ai acelor zeci de tineri şi tinere, mai ales studenţi,care văzând afişele „Curs de iniţiere în alpinism”, umpleau sala la lecţiile teoretice.

La lecţiile practice din Chei, Péter ne era de mare ajutor. Poate şi el, mai tânăr, mai chipeş, mai cu „vino-ncoace”, a contribuit ca unele dintre fete să nu abandoneze „şcoala”. Căci era un iubăreț, era iubit, merita să fie iubit, căci era şi băiat frumos şi deosebit de simpatic, și băiat bun în acelaşi timp. După o vreme s-a mutat la Oradea, de unde, într-o iarna, cu alţi câţiva amici, înfăşuraţi in cearceafuri albe, a făcut o tentativă nereuşită de a trece „fraudulos” în Ungaria, unde a şi ajuns mai apoi. Era unul dintre cei mai entuziasmaţi de ideea să ne revedem în august 2002, la Plaiul Foii, cât mai multi dintre foştii alpinişti de la „U” Cluj, mulţi acum pe alte meleaguri. Dar, destinul a hotărât ca Peter să nu mai fie prezent în august la Plaiul Foii. La început de iulie 2002, bunul meu prieten Miki Gyöngyösi mi-a dat incredibila veste: Icarului Péter Dobray i s-au topit aripile… În weekendul anterior, aripa (parapanta) lui de pasionat zburător s-a frânt definitiv, undeva în Slovacia. Încă nu ştiu amănunte, dar ce mai contează?

A fost un Om de o vitalitate debordanta, unul dintre cei mai veseli, mai simpatici, mai tonici Oameni pe care i-am cunoscut. Ne-a făcut şi în ianuarie, în Alpii Italieni, în staţiunea de schi Tonale, câteva demonstraţii de zbor, sport pe care îl practica în paralel cu schiul, căţărarea, speologia, windsurf-ul, poate și cu altele. Întâlnirea foştilor alpinişti de la U Cluj, care va avea loc în august la Plaiul Foii, va fi tristă fără veselia molipsitoare a lui Péter.

Pe Péter nu-l poate uita nici cel care l-a întâlnit doar o dată în viaţă, darămite cei care am fost în coardă cu el!

Dumnezeu să-l odihnească!