Drumeții pe schiuri de tură

Dacă iubim muntele, e firesc să dorim a-l urca şi a-l strabate în toate anotimpurile. Schiurile de tură ne ajută să ne indeplinim această dorinţă.

Ne ajută căci schiurile de tură au legături speciale, care :

1. Pentru mers și urcare permit ridicarea călcâiului clăparului, iar ”focile” nu permit alunecarea spre înapoi a schiurilor.  Au și o ”scăriță/înălțător”  care permite ca  la urcare clăparul să nu stea pe schiu paralel cu el, cu panta, ci orizontal.  În plus, clăparii au ”o clapetă” la spate cu două poziții: ”walk/mers” și ”schi.” În poziția  ”walk” se permite  flexarea gleznelor  când  mergem pe schiuri, iar în poziția ”schi”, se rigidizează clăparul, devine clăpar de pârtie  !

2. Pentru coborâri și viraje se blochează legătura, se reglează securitul, se trece clapeta clăparului în poziția ”schi”, deci devin ”schiuri de pârtie” !

Înţelesul noţiunii de „schi de tură” diferă:

– montaniarzii înţelegem prin el posibilitatea de „a face munte şi iarna” ( nu creste dificile , nu pante abrupte! ) mai comod şi mai plăcut decât pe bocanci, sau pe rachete, deci „plimbări pe schiuri”, francezii îi spun ” ski de   randonnee” ! Deci folosim schiurile pentru ”a merge pe munte” și iarna.

-schiorii înţeleg „a schia”/a coborî  ca pe pârtie, dar  în zăpadă mare şi pe pante mai abrupte, deci ”free ride, schi sălbatic” ! .  Ei  folosesc focile pentru urcare în zone unde nu sunt mijloace mecanice de urcare, dar cu gândul la coborâre, la ”să se dea” ! Ei caută ”linii” -pante favorabile și fac apoi 3-5 urcări cu focile și coborâri ”ca-n filme” ! 

Aşa că -spre deosebire de ce v-ar spune un schior-  eu , montaniard, vă spun că dacă nu aţi pus până acum schiuri pe picioare, puteţi începe  cu oricare:

-schiul de pârtie vă va ajuta  apoi la debutul în a schia în afara pârtiilor cu schiuri de tură,

 – drumeţii pe schiuri de tură ( plimbări pe schiuri pe pante blânde cu întoarceri de pe loc, nu în viraje) vă vor ajuta mai apoi la iniţierea şi învăţarea mai rapidă a schiului de pârtie și apoi- când îl veți stăpâni bine pe acesta să începeți treptat a învăța să schiați și în zăpadă mare, pe lângă pârtii (sky off piste) sau cu schiuri de tură departe de pârtii ! 

PARANTEZĂ: Am fost întrebat de unii părinți dacă există clăpari și legături de tură pentru copii, să se poată face plimbări pe schiuri în familie.

-La noi -mi-a spus Sorinel de la Alpin Expe se găsesc doar de la nr. 34. Sper că există și legături ”de tură” care să se poată regla pe o așa mărime mică.

-Amicul meu Florin din Lausanne a dat telefoane la câteva magazine cu echipament de munte  și  mi-a spus că doar firma Movement face clăpari de tură mai mici., de la mărimea 23. Dar n-a înțeles dacă nr. mici au cele două poziții: ski/walk. Însă copiii pot face doar ture scurte, deci pot folosi clăpari de pârtie, dar cu clapele superioare închise lejer sau deschise.  Problema ar fi legăturile, ele să fie ”de tură”, deci  să permită ridicarea  călcâiului și să se poată regla pe clăpari așa de mici.

Schiuri se pot folosi cele de pârtie, acum și acelea sunt mai late și carve. Foci se găsesc și ”la metru”. Dar legăturile și clăparii trebuie să fie ”de tură” !

Stim ca iarna nu-i ca vara, mai ales pe munte. Stim ca pantele mai abrupte si crestele mai semeţe nu se pot parcurge oricand, chiar daca avem pioleti, colţari si toate celelalte echipamente necesare. Stim ca acolo pericolele sunt mai mari, perioadele cu zapada favorabila si conditii meteo acceptabile mai scurte. In acele perioade nefavorabile ne putem multumi cu munti mai „blanzi”, mai mici, dar care ne produc totusi mari bucurii. Insa si in astfel de munti, stratul mare de zapada ne poate pune probleme la inaintarea pe bocanci si chiar cu rachete. Schiurile de tura sunt insa o inventie minunata, o afirm in cunostinta de cauza. Caci din 1999 încoace, am petrecut in medie 25-30 de zile pe an  pe schiuri de tura. De cand le avem, eu si Marlene cam ocolim partiile de schi, statul la cozi, muzica ce urlă din boxe. Banii necheltuiti pe telecabine si telescaune, ii folosim pentru apropierea de muntii de care ne e mereu dor.   Și deoarece cele mai multe ture, mai ales de 3-5 zile și cu bagaje mari le facem doar ”în doi”, prudența trebuie a fi maximă: nu schiem, nu coborâm în viteză, nu facem viraje și avem legăturile reglate pentru a se deschide mai ușor, la căderi din viteză mică ! Coborâm lent, în diagonale lungi cu întoarceri pe loc prin pășire (”evantai”) cu vârfurile schiurilor spre deal sau – mai ales pe creste – cu schiurile pe rucsaci, uneori cu piolet într-o mână și eventual cu colțari aplicați pe clăpari. Deci devenim alpiniști !

Așadar schiurile de tură  combină  in mod fericit avantajele schiurilor  de pârtie:  lățimea si rezistenta mai mare ca a schiurilor de fond, legaturi securit, posibilitatea de a cobori in viraje,  cu avantajele  schiurilor de fond:  putem „mărşălui” cu ele datorita legaturilor speciale care permit ridicarea calcaiului bocancilor la mers si la urcare, putem urca pante mici si medii  cu schiurile  paralele datorita „pieilor de foca” ( acum sintetice) care impiedica alunecarea inapoi, dar permit alunecarea inainte.  Scariţele (înălţătoarele) cu 1-2 trepte pe care le ridicam sub calcaiele bocancilor cand urcam pante,   permit ca si la urcare acestia  sa stea la orizontala. Dar  incepatorii nu veţi aborda pante care sa necesite scăriţe ! Desigur ca la coborari mai lungi demontam (dezlipim) „focile” de pe talpile schiurilor si blocam spatele legaturilor, mai ales pentru  viraje, transformandu-le in „schiuri de partie”. Iar la clăparii de tură moderni, modificăm poziţia „walk” în poziţia „schi”. La coborari e recomandabil si sa scoatem mainile din dragoanele (chingile) beţelor de schi, pentru a nu risca o entorsa sau o  luxatie  a articulatiilor bratului in caz de cadere. Pe straturi de zapada mare si proaspata se scufunda si schiurile de tura. Mai ales cand avem si rucsaci grei in spinare. Dar nu se compara cu efortul ce ni l-ar cere mersul fara ele ! 

       Sa nu credeti ca pacurgerea unor trasee pe schiuri de tura  se face mai repede ca vara ! In functie de starea si grosimea zapezii si de greutatea rucsacilor, de experienţ în schi în zăpadă mare,  timpii,  mai ales la urcare sunt mai mari cu 30-50 % sau chiar se dubleaza. Doar in caz de  coborâri  lungi  realizam  timpi mai mici decat vara.  Am parcurs multe culmi pe schiuri de tura: zeci de trasee  in Apuseni, cateva in  Obcine, creasta si alte culmi din  Muntii   Rodnei, Suhard, Tibles, Bargaului,  Baiului, Munceii Predealului, Fagarasi (de la Sambata la Rudariţa), Cindrel, Lotrului, Sureanu, Platoul Bucegilor si creasta Omu-Leaota, Vâlcanul,  caldari si vai din Retezat, Calimanii, Păpuşa-Iezer…. Unele din aceste ture sunt descrise si ilustrate cu poze in capitolele 8 si 9 ale site-ului acesta:

https://dinumititeanu.ro/

       Schiurile de tura sunt cu ceva mai late decat cele de partie, acum toate sunt  ”carve” si  se aleg cu lungime egala (mai ales daca mergem deseori cu bagaje mari) sau -cele clasice – de lungime cu 5-10 cm. mai mica decat inaltimea schiorului. Cele moderne, cu ”rocker”  (vârf mai ridicat și mai elastic ) pot fi egale cu înălțimea schiorului. Cele mai lungi ofera mai buna stabilitate la coborari in viteza, dar cu ele, intoarcerile in urcare si virajele in coborare  se fac mai dificil.  Insă începătorii în ale schiului. nu veţi face întoarceri în viraje, aşadar la nevoie puteţi folosi şi schiuri mai lungi. E bine ca „foca” să nu acopere toata latimea talpii schiului, sa ramana libera o zona de 2-4 mm langa kanturi. Legaturile sa fie metalice (desi majoritatea modelelor sunt mai grele), caci cele de plastic se pot rupe; am patit-o si eu si altii.   Exista si legaturi mai usoare, dar desigur mai scumpe, iar unele dintre ele -cele cu bolțuri de fixare a vârfului clăparului- se pot folosi doar cu clapari construiti special pentru aceste legaturi. La legăturile ”cu bolțuri”, atenție la cele două poziții ale piesei din față: ”walk/mers” și ”schi” ! 

ATENTIE: Coborând cu schiuri de tură în zăpadă relativ mare cu viteză mică, există riscul ca la o căzătură securitul să nu se deschidă DACA e reglat dupa greutatea corporala, cum  stiu si fac cei mai multi schiori si chiar instructori de schi ! Căci un incepator coboară cu viteză mică, deci în caz de cădere şocul nu e destul de puternic pentru a reuşi să deschidă securitul.  Aşa că dacă nu sunteţi buni schiori, reglati legăturile să sară la socuri mai mici, reglaţi-le la jumătatea greutăţii corporale şi le mai strângeţi progresiv dacă vă sar şi în viraje !  Va spun asta căci am fost şef şi medic al unei echipe Salvamont şi am constatat că multe fracturi pe pârtii sau lângă ele au fost produse din cauza sistemelor securit prost reglate, reglate ca pentru buni schiori, nu ca pentru incepatori ! 

Pentru inceput mai ales, nu e cazul sa cumparati schiuri noi.  „Focile”, daca „părul” nu e uzat ci doar adezivul nu mai e eficient, se pot reconditiona cu adeziv existent in magazinele cu echipament de munte. De asemenea exista solutii, spray-uri, ceara de dat pe „foci” ca sa impiedice lipirea zăpezii moi de ele. (incomodele si chiar periculoasele „copite” care se pun si pe bocanci şi mai ales pe colţarii  modele vechi,  neprevăzuţi  cu sistem anti-snow. )

       Bocancii: Sunt recomandati claparii de tura (clapari cu talpa tip vibram).  Pentru schiul de tura (turism pe schiuri, ski-randonee, Skitouring, Tourenschifahren)   se  alegeau nu prea inalti si nu prea rigizi , căci acestia  făceau  răni. Dar clăparii moderni,  „termoformabili” și ”gândiți” mai inteligent, evită mult rănile şi pot fi reglați pentru „walk” sau „ski”. Apropo: se încalță și descalță mult mai comod pe poziția ”walk” ! Cei mai inalti si mai rigizi sunt preferati de cei care practica schi-alpinism si schi extrem.  Daca tura nu presupune coborari lungi, putem folosi  chiar bocanci de iarna (eu am inceput cu Kayland), mult mai comozi la urcusuri si in zone cvasi-orizontale. Dar la coborari nu putem controla bine schiurile si cadem deseori, cum am recunoscut in relatari.

Despre echipament ( de fapt despre schiul de tura si schi-alpinism) gasiti sfaturi utile pe blogul lui Adi Valean 

http://snow-trace.blogspot.com/2008/10/despre-ski-de-tura-si-ski-alpinis…

Desi  el se refera mai ales la schi-alpinism, multe din cele scrise de el si ilustrate cu fotografii, va vor fi de folos.

Chiar și pantalonii folosiți iarna la schi de pârtie sau de tură ar trebui să fie adecvați: să fie atât de largi jos, încât să treacă peste clăpar. E jenant  și inestetic a schia cu pantalonii ”suflecați” deasupra clăparilor !

În drumeții pe schiuri, de căzături ”în cap” nu poate fi vorba, de aceea noi nu purtăm căști ! Cele aflate de la schiori despre  schiul de tură  de către începători, au dus la situații hazlii: M-a mirat de unii care vin la drumeții pe schiuri cu cască- ! Dar  o justificare ar fi nu ”protecția capului” la o cădere, ci că poate le ține mai cald ca un fes și că ”dă mai bine”  în poze !

 Însă am rămas cu gura căscată când unii m-au întrebat dacă le trebuie colțari de schiuri și kit de avalansă !  Pe drumuri din pădure de pe lângă stațiunea Muntele Băișorii !!! Bine că nu au întrebat de ABS/Airbag !

       Incepeti cu ture mai scurte, fara bagaj mare. Trebuie să mergeți cu ”pași  alunecați, schiurile  să rămână    mereu pe zapada, nu  pășiți, nu ridicai schiul ! In primele zile veti face febra musculara, caci  alti muschi si in alt fel  sunt ei solicitati faţă de mersul cu bocanci. Începătorii lăsați focile pe schiuri și la coborâri, să nu prindeți viteză.  Iar intoarcerile pe loc, prin pășire, să le faceți cu vârfurile schiurilor spre amonte, nu spre aval când riscați ”să fugă schiurile” de sub voi !

In zapada mare, si „grea”,  cei mai neexperimentaţi  e bine sa evitati virajele, mai ales daca aveti rucsaci mari si sunteti departe de civilizatie. „Securit”-ul nu se deschide intotdeauna ( nu se deschide la „căderi blânde” ci doar la zmucituri) si o entorsa sau fractura nu e de dorit.  In astfel de situatii sunt de preferat intoarcerile de pe loc, deci coborarea in „zig-zag”-uri. Când exista o succesiune de urcari si coborari, nu dăm jos focile. Unii practicanti ai schiului de tura  fac si coborari  mai lungi si chiar   viraje cu pieile pe schiuri, ceea ce duce la uzura lor, mai ales pe zăpadă înghețată. Dar  altii  nu-s de acord cu asta, preferand sa-si menajeze „focile”. În urcare pe drumuri forestiere, mai ales cand  zapada nu e uniforma, cand e batatorita de masini, cand are zone cu gheaţă, cu zgrunțuri e recomandabil  sa nu mergem pe schiuri (uzam pieile) si nici sa nu le transportam pe rucsaci dacă aceștia sunt grei. E mai comod sa le remorcam dupa noi, legate de rucsac (de chinga pentru piolet) cu o cordelina trecuta prin orificiile pe care mai toate schiurile de tura le au la varf. Doua mici carabiniere sunt foarte practice pentru asta. E bine -dar nu neaparat necesar- sa fixam  cu un snur si legaturile celor doua schiuri intre ele. 

În ture pe munte, nu pe dealuri, la traversari de pante ingheţate, dar uneori si la urcare, să „ajutăm” focile sa nu derapeze, e bine sa avem cu noi si sa-i montam-„coltari de schiuri” (francezii le spun ”couteaux de glace”=”cuţite”). Tot la traversari pe pante inghetate şi cu  înclinaţie mai mare, fie punem schiurile pe rucsaci şi ne montăm colţarii de alpinism pe bocanci, fie in locul băţului din  mâna dinspre amonte luăm pioletul, cu care avem mai multe şanse să frânăm (dacă ne însuşisem tehnica asta prin exerciții ! )  şi să ne oprim dacă vom cădea prin „fuga” bruscă a schiurilor de sub noi (cădem)  !

       In ture mai lungi,  lasati-va timp de rezerva ca sa terminati tura pe lumina. Iarna zilelele sunt scurte, noptile foarte lungi. Nu riscati sa va prinda noaptea pe munte fara cort sau/si echipament de bivuac in zapada. Foarte important e ca la opriri mai lungi si seara cand montati cortul/pregatiti bivuacul, sa va schimbati tricoul ud sau umed si sa va imbracati bine. Si nu uitati ca mai ales  iarna, organismul are nevoie de multe  lichide: 3-4 litri/zi ! Nu apa ! Nu lichide reci !  Se recomanda ceai dulce si  cald, pastrat in termosuri metalice sau improvizate din pet-uri ambalate in folii de staniol- ziare-staniol si impachetate in haine de rezerva si in rucsac (nu in buzunare ca vara !). Lichidele reci consuma energie ca sa fie incalzite in stomac, energie de care avem nevoie la mers. Cu lichidele calde evitam si o neplacuta  faringita/bronsita. 

       În ture de mai multe zile, nu uitati celelalte accesorii necesare iarna: primus/arzător care sa functioneze, ţăruşi „de iarna” pentru cort,  o lopata de echipa, pioleti, colţari (sunt zone unde din schiori redevenim alpinisti, cu schiurile pe rucsac), ochelari de zapada si de soare, harta, busola sau…GPS  cu traseul  luat vara,  de pe o harta topo sau Google Earth.  Citiți : https://dinumititeanu.ro/cu-cortul-iarna/ .   Și nu uitati ca unele pante/zone  nu se parcurg iarna pe traseul de vara. Nu uitati „sa cititi” zapada si sa va conformati sfaturilor ce vi le da. Si nu va luati dupa povesti vanatoresti si muieresti cu  oameni atacati si mancati iarna de lupi. Pentru schi de tura prin zone mai blande, nu trebuie sa fiti excelenti schiori. Nici eu  nu sunt.  Asa ca  pentru unii, schiul de tura e o alternativa  la   schiul de pârtie,  la ice climbing si dry tooling. O alternativa la schi-alpinism care e mult mai pretentios si mai periculos. Schiul de tura este exact ce se potriveste amatorilor   de „ture cuminți”,  de culmi montane si orizonturi largi, de zapezi imaculate si de melodia numita Liniste.  Daca sunteti sau ati devenit mai mult poeti decat sportivi,  incercati schiul de tura. Si nu cred ca veti regreta. 

                                                                      *****