Alergarea montană

După Maratonul Pietrei Craiului ediţia 2014.

Noi Doi am participat la 7 dintre cele 9 ediţii de până acum ale MPC, dar până în acest an doar ca spectatori în diferite puncte de pe traseu, deseori la sosirea ultimilor concurenţi şi la 5 sau 6 festivităţi de la final. Anul acesta am avut bucuria să fim acceptaţi în echipa de voluntari.

Apropo de participare la MPC. Redăm din revista „Alerg” nr. 20, lista celor care au alergat la toate cele noua ediţii: Andreea Dan, Silviu Manea, Ionuţ Galiteanu, Pepi Tilea (toţi din Zărneşti), Adi Bostan (Sibiu), Şerban Chiurlea, Silvia şi Cornelia David (Bucureşti), Daniel Marc (Tg. Mureş).

Remarcăm şi faptul ca Adi Bostan a ocupat la patru ediţii locul 1, iar Daniela Marin şi Iosif Sarosi la câte doua ediţii!

Piatra Craiului ne e foarte dragă, e „muntele nostru de suflet”. Ne sunt dragi oamenii care iubesc şi respecta Piatra Craiului. Ne sunt tare dragi soţii Lucian Clinciu şi Andreea Dan, care pun mult suflet în organizarea primului şi deci a celui mai vechi maraton montan din România şi care sunt atât organizatori, cât şi alergători per pedes, pe schiuri, pe biciclete, pe role. Noi apreciam mult şi faptul că sunt şi adevăraţi montaniarzi, muntele le este în suflet, așa cum ne este şi noua! Ne-a convins de asta şi un gest văzut când ne retrageam din postul nostru de voluntari. Aveam intenţia să strângem toate benzile de marcaj de pe acei 12 km. Dar făcuseră asta închizătorii ce urcau acum spre Șaua Funduri şi adunau (în urcare!) şi alte gunoaie de pe traseu, deşi făcuseră curăţenie în zilele anterioare, când marcaseră traseul. Aşadar şi cei din echipa lor, sunt cum sunt ei!

Am scris undeva în blogul nostru ca „Nu ne alegem prietenii de munte şi nu-i apreciem pe montaniarzi după performante, ci după intensitatea şi trăinicia sentimentelor pro-Munte, după atitudinea lor faţă de Munte”!

Nu suntem alergători la maratoane, nu ştim care cât de bine sunt ele organizate. Dar ştim din anii trecuti, că Lucian şi Andreea, ajutaţi desigur de prietenii care le admiră eforturile şi dăruirea, au gandit ca Festivitatea de încheiere a MPC şi a competiţiilor din ciclul „Carpathian man” să nu fie doar un simplu final de concurs sportiv, o acordare de diplome şi premii, ci un Eveniment al Muntelui, o sărbătoare, o stare de spirit, o Şcoală a Muntelui, un eveniment de cultura, de mare omenie… Lansările de cărţi de munte, standurile cu cărţi de munte, proiecţiile de filme şi imagini de munte, spectacole de dans sportiv oferite la ediţii anterioare de elevele din Zărneşti ale inimoasei profesoare Rozalia Coman, contribuţii importante la editarea revistei „Alerg”, toate acestea sunt dovezi ale viziunii lui Lucian şi ale Andreei. Iar ca o încununare a acestei largi viziuni e faptul că titlul „Carpathian man” nu l-au acordat doar celor care au câştigat durele probe sportive imaginate şi puse în practică de ei, ci similar cu unele distincţii din cinema şi teatru, le-au acordat şi unor oameni „pentru întreaga activitate”.

Noi doi am aşteptat, aplaudat, încurajat şi fotografiat concurenţii la km. 12, într-o poieniţă de după Stâna din Grind, la ramificaţia traseului TA Ce urca apoi spre Șaua Funduri de traseul BA ce duce în coborâre la cabana Brusturet şi Cheile Dâmbovicioarei. Ne-am bucurat să vedem şi chiar să ne îmbrăţişam cu vechi prieteni. Pe unii de care nu ştiam că au de curând şi această pasiune sau uitasem că o au: soţii Cătălin şi Ioana Creţu, Vlad Vânătoru, Vali Chiriac toţi din Iaşi, Dana Grădinaru, Alex Păun, Silvia Murgescu din București, draga noastră Adriana Andreica, Luciana Andron şi alţii. Ne-am bucurat să-i vedem în alergare pe clujenii „veterani” în alegarea pe poteci de munte: Adi Beleanu, Adi Vălean, Cozmin Ardelean, Vlad Sancraian, Laurenţiu Vezentan, Bagya Zoli, Mosonyi Gyusi, Vasile Cipcigan, Dragoş Rus, Şerban Leoca şi alţii… Seara am mai povestit cu vechi prieteni din diverse colţuri ale tării.

Am avut ocazia şi bucuria ca sâmbătă seara, în holul Casei de Cultură să vedem cărţi din Colecţia Verde a editurii România pitorească şi numere mai vechi ale revistei, să primesc de la Mihai Ogrinji şi Mihai Vasile pachetele cu cărţile „Ultima lungime” a zărneșteanului Nelu Săcărea (apărută în Colecţia Verde) şi „Alpinistul fără mâini şi fără picioare” a lui Jamie Andrew (apăruta în Colecţia Rucksac), pe care unii le-ați comandat la mine. De la standul Editurii Polirom am cumpărat cărţile „Şapte ani în Tibet” a lui Heinrich Harrer, „Frontiera invizibilă” şi „Să alergi sau să mori” ale fenomenalului alergător catalan Kilian Jornet – idol al maratoniştilor.

Ne-am bucurat că mulţi oameni ne-au adresat şi aici, cum o făcuseră unii şi în Bucegi cu ocazia TTT sau în alte ocazii, frumoase cuvinte despre al nostru Maraton Apuseni, motiv în plus ca noi doi să continuăm a face pentru acest MA ce am făcut şi până acum, atâta timp cât se vor mai găsi colegi de club dispuşi să treacă peste nemulţumiri şi insatisfacţii şi să ofere posibilitatea ca în fiecare primăvară să vina în Apuseni cei dornici de a fi „Hoinari prin trecut”!

Ne pare rău nu i-am „imortalizat” pe toţi colegii noştri, pe toţi prietenii. De fapt, prieteni îi considerăm pe toţi care au trecut pe lângă noi. I-am admirat pe primii, care ştim câte eforturi au făcut să poată fi primii (ce fain scrie despre asta Kilian Jornet!) şi care au fost apoi premiaţi. Dar i-am admirat, am şi strigat asta acolo deseori, pe cei care nu alergau pentru premii, ci pentru ei înşişi, pentru bucuria şi sănătatea lor. I-am admirat mai ales pe vârstnici. Ne-am bucurat ca seara, dl Cristian Chiurlea, în vârstă de 75 de ani, a fost din nou aplaudat îndelung. Atât Domnia Sa, cât şi Şerban, fiul sau, vechi şi drag prieten al nostru, au câte un palmares de excepţie în ţară şi mai ales în alte tari . Prin „palmares” nu ne referim la locuri fruntaşe. În recentul număr (20) al revistei „Alerg”, despre Şerban ni se spune: „.Nu vrea să colecţioneze recorduri sau medalii, nu vrea să învingă munţi, distanţe sau competitori, ci doar să-şi sporească bunătatea din inimă şi să trăiască senzaţia de libertate într-un mod care îl reprezintă: alergând. Şerban e unul dintre acei rari oameni care le aleargă întâi de toate cu mintea şi cu sufletul…” Așa că palmaresul acestui cuplu tata-fiu sunt acele multe curse în care ei au fost primii sau printre primii români: Ultra Trail du Mont Blanc, Solo Chumbu-Trail din Nepal, Tor des Geants în Alpi şi multe altele . Era firesc să fie printre cei cărora Lucian le-a atârnat la gat micul medalion ce însoţeşte distincţia „Carpathian man”.

Ne-a impresionat faptul că cei mai mulți aveau puterea să zâmbească aparatului foto sau doar salutului şi încurajărilor ce li le adresăm…

Alergări sau plimbări plăcute…

Dinu şi Marlene