Alergarea montană

După Maratonul Pietrei Craiului ed. 2014                                                                                                                                 Noi Doi am participat la 7 din cele 9 editii de pana acum ale MPC, dar  pana in acest an doar ca spectatori  in diferite puncte de pe traseu, deseori la sosirea ultimilor concurenti si la 5 sau 6 festivitati de la final. Anul acesta am avut bucuria sa fim acceptati in echipa de voluntari .

Apropo de participare la MPC. Redam din revista „Alerg” nr. 20, lista celor care au alergat la toate cele noua editii: Andreea Dan, Silviu Manea, Ionut Galiteanu, Pepi Tilea (toti din Zarnesti), Adi Bostan (Sibiu), Serban Chiurlea, Silvia si Cornelia David (Bucuresti), Daniel Marc (Tg.Mures).

 Remarcam si faptul ca Adi Bostan a ocupat la patru editii  locul 1, iar Daniela Marin si Iosif Sarosi la cate doua editii !

 Piatra Craiului ne e foarte draga, e „muntele nostru de suflet”. Ne sunt dragi oamenii care iubesc si respecta Piatra Craiului. Ne sunt tare dragi sotii Lucian Clinciu si Andreea Dan, care pun mult suflet in organizarea primului si deci a celui mai vechi maraton montan din Romania si care sunt  atat organizatori, cat  si alergatori per pedes, pe schiuri, pe biciclete, pe role. Noi apreciam mult si faptul  ca sunt si adevarati montaniarzi, muntele le este in suflet, asa cum ne este si noua !   Ne-a convins de asta si un gest vazut cand ne retrageam din postul nostru de voluntari. Aveam intentia sa strangem toate benzile de marcaj de pe acei 12 km. Dar facusera asta inchizatorii ce urcau acum spre Saua Funduri si adunau (in urcare !!) si alte gunoaie de pe traseu, desi facusera curatenie in zilele anterioare, cand marcasera traseul. Asadar si cei din echipa lor, sunt cum sunt ei !

Am scris undeva in blogul nostru ca ” Nu ne alegem  prietenii de munte şi nu-i apreciem pe montaniarzi după performante, ci dupa intensitatea şi trainicia sentimentelor pro-Munte, dupa atitudinea lor faţă  de Munte! „

Nu suntem alergatori la maratoane, nu stim care cat de  bine sunt ele organizate.  Dar stim din anii trecuti, ca Lucian si Andreea, ajutati desigur de prietenii care le admira eforturile si daruirea, au gandit  ca  Festivitatea de incheiere a MPC si a competintiilor din ciclul „Carpathian man”  si sa nu fie doar un simplu final  de concurs sportiv, o acordare de diplome si premii, ci un Eveniment al Muntelui, o sarbatoare, o stare de spirit, o Scoala a Muntelui, un eveniment de cultura, de mare omenie… Lansarile de carti de munte, standurile cu carti de munte,  proiectiile de filme si imagini de munte, spectacole de dans sportiv oferite la editii anterioare de elevele  din Zarnesti ale inimoasei profesoare Rozalia Coman, contributii importante la editarea revistei „Alerg”- toate acestea sunt dovezi ale viziunii lui Lucian si Andreei.  Iar ca o incununare a acestei largi viziuni, e faptul ca titlul „Carpathian man” nu l-au acordat doar celor care au castigat durele probe sportive imaginate si puse in practica de ei, ci similar cu unele distinctii din cinema si teatru, le-au acordat si unor oameni „pentru intreaga activitate”.

Noi doi am asteptat, aplaudat, incurajat si fotografiat concurentii la km.12, intr-o poienita de dupa Stana din Grind, la ramificatia traseului TA Ce urca apoi spre Saua Funduri de traseul BA ce duce in coborare la cabana Brusturet si Cheile Dambovicioarei.  Ne-am bucurat sa vedem si chiar sa ne imbratisam cu vechi prieteni. Pe unii de care nu stiam ca au de curand si aceasta pasiune sau uitasem că o au: sotii Catalin si Ioana Cretu, Vlad  Vânătoru, Vali Chiriac toti din Iasi, Dana Grădinaru, Alex Paun, Silvia Murgescu  din B, draga noastra Adriana Andreica, Luciana Andron si altii. Ne-am bucurat sa-i vedem in alergare pe clujenii „veterani” in alegarea pe poteci de munte: Adi Beleanu, Adi Valean, Cozmin Ardelean, Vlad Sancraian, Laurentiu Vezentan, Bagya Zoli, Mosonyi Gyusi,  Vasile Cipcigan, Dragos Rus, Serban Leoca si altii… Seara am mai povestit cu vechi prieteni din diverse colturi ale tarii.

Am avut ocazia si bucuria ca sambata seara, in holul Casei de Cultura sa vedem carti din din Colectia Verde a editurii Romania pitoreasca si numere mai vechi ale revistei, sa primesc  de la Mihai Ogrinji si Mihai Vasile  pachetele  cu cartile „Ultima lungime”  a zarnesteanului Nelu Secarea (aparuta in Colectia verde) si „Alpinistul fara maini si fara picioare” a lui Jamie Andrew (aparuta in Colectia Rucksac),  pe care unii le-ati comandat la mine. De la standul Editurii Polirom am cumparat cartile  „Sapte ani in Tibet” a lui Heinrich Harrer, „Frontiera invizibila” si  „Sa alergi sau sa mori” ale fenomenalului alergator catalan Kilian Jornet – idol al maratonistilor.

Ne-am bucurat ca multi oameni ne-au adresat si aici, cum o facusera unii si in Bucegi cu ocazia TTT sau in alte ocazii, frumoase cuvinte despre al nostru Maraton Apuseni, motiv in plus ca noi doi sa continuam a face pentru acest MA ce am facut si pana acum, atata timp cat se vor mai gasi colegi de club  dispusi sa treaca peste nemultumiri si  insatisfactii si sa  ofere posibilitatea ca in fiecare primavara, sa vina in Apuseni cei dornici de a fi „Hoinari prin trecut” !

  Ne pare rau nu i-am  „imortalizat” pe toti colegii nostri, pe toti prietenii. De fapt prieteni ii consideram pe toti care au trecut pe langa noi. I-am admirat pe primii, care stim cate eforturi au facut sa poata fi primii ( ce fain scrie despre asta Kilian Jornet !) si care au fost apoi premiati. Dar i-am admirat- am si strigat asta acolo deseori – pe cei care nu alergau pentru premii, ci pentru ei insisi, pentru bucuria si sanatatea lor. I-am admirat mai ales pe varstnici. Ne-am bucurat ca seara, dl. Cristian Chiurlea in varsta de 75 de ani, a fost din nou aplaudat indelung. Atat Domnia Sa, cat si Serban, fiul sau, vechi si drag prieten al nostru, au cate un palmares de exceptie in tara si mai ales in alte tari . Prin „palmares”  nu ne referim  la locuri fruntase.  In nr. recent (20) al revistei  „Alerg”, despre Serban  ni se spune: „.Nu vrea sa colectioneze recorduri sau medalii, nu vrea sa invinga munti, distante sau competitori, ci doar sa isi sporeasca bunatatea din inima, si sa traiasca senzatia de libertate,  intr-un mod care il reprezinta: alergand. Serban e unul dintre acei rari oamenicare alearga intai de toate cu mintea si cu sufletul…”. Asa ca palmaresul acestui cuplu tata-fiu sunt acele multe curse in care ei au fost primii sau printre primii romani: Ultra Trail du Mont Blanc, Solo Chumbu-Trail din Nepal, Tor des Geants in Alpi si multe altele . Era firesc sa fie printre cei carora Lucian le-a atarnat la gat micul medalion ce insoteste distinctia „Carpathian man”.

 Ne-a impresionat faptul ca cei mai multi aveau puterea sa zambeasca aparatului foto sau doar salutului si incurajarilor ce li le adresam…

 Alergari  sau plimbări placute…

Dinu si Marlene