După o tabără în pasul Rotunda

Relatare a turelor efectuate  cu tineri car-isti clujeni in 8-11 martie 2012  cu „base camp” in pasul Rotunda.

In tabara de iarna din martie 2010 care a a vut loc tot in pasul Rotunda, au fost 38 de participanti. Acum, in 8-11 martie 2012 am fost doar 28. Dar daca atunci am avut parte de o vreme mizerabila, acum vremea a fost superba in zilele „intregi”, adica vineri pentru cei care am ajuns joi seara si sambata pentru toti. Vremea m-a indemnat sa permit si incepatorilor a se bucura de munte in aceste prime doua zile, unele „lectii” din program putandu-se efectua si pe vreme „mai altfel” sau cu alta ocazie.

Joi 8 martie: Primii sositi au fost doi din „sub-sectia Moldova” a CAR Universitar Cluj : Titus Hen din Pascani si Horatiu Baban din Bacau, care urcasera din Valea Bistritei Aurii. Ne pare rau ca n-a putut veni si Remus Mardare din Suceava, prezenta atat de placuta in 2010. Au sosit apoi Csaba, Adi Alex Pop, Mihai Morut si Andra Felea. De la „curba cu ghinion” pentru mine si cei din masina mea, o luasera cu ei si pe Alina Cirja. Csaba ( insotit de Mihai), a coborat inapoi vreo 7 km sa ne ia si pe cei trei : Linda Popovici, Liviu Faur si pe mine, pe care masina mea ne „sabotase”.. Si din vina mea, dar mai ales a celor care au uitat sa puna sau sa repuna un semn de curba stransa („agrafa” pe un podeţ ) pe acel DN 17D, mai rar circulat din cauza starii carosabilului, dar…DN ! Dupa „eveniment”, pentru o ora si ceva, ne mutasem cu bagajele intr-o cabana (ce noroc pe noi !!!) forestiera de langa curba si podetzul „cu pricina”. Unde paznicul utilajelor a mai introdus pentru noi cateva lemne in soba. Mersi Csaba (si pentru ca mi-ai oferit cu generozitate masina pentru ziua urmataoare !) , mersi lui Titus si Horatiu ca au muncit cu lopetile sa faca locuri de parcare celorlalte masini car-iste ! Mersi tuturor pentru cum v-ati comportat ! Imi cer scuze pentru incident si ma bucur ca voi, eu si programul taberei n-au avut de suferit. Si ii multumesc si aici Marlenei (ea a ramas la Cluj din motive profesionale) pentru cum a reactionat la aflarea „evenimentului” nedorit.

Vineri 9 martie : Csaba dormise in cort. La ora 6 dimineata, functiona incă si „incalzirea centrala” din cortul sau : o lumanare aprinsa (pusa intr-o oala , cum am aflat mai apoi) In noaptea urmatoare a mai dormit si Ionut in cort cu Csaba. Eu ieşisem să astept ( peste o ora in gerul pişcător !) camionul cu lemne care sa-mi repuna Dusterul pe patru roti (căci era cu roţile în sus !) . Masina, arăta mult mai bine decat crezusem iniţial, doar doua usi si o aripa erau avariate.

Pe mine, Razvan Samoila m-a recuperat din… şanţ:-) pe la ora 11 (?) O, nu va ganditi la prostii, doar  stiti că nu-s prieten cu Bachus ! Din satul Sanţ , unde am rezolvat, mai ales prin telefon (sus nu aveam semnal) probleme ne-incluse in planul initial. Mai avea in masina sa pe Maco, Adriana Sim si Ionut Sipetean. Intre timp ajunsesera in pasul Rotunda si Andrei Bica, Adi Boer si Adi Rus- din „sub-sectia Tg.Mures a CAR Universitar Cluj.

Ne-am cazat rapid si am plecat, pe o vreme superba, pe urmele celorlalti, pe creasta Suhardului. Am ajuns in vf.Cociorba, cand cei mai multi din cei porniti dimineata (majoritatea pe schiuri), se intorceau deja de pe topul masivului: vf.Omului, 1.937 m.

La intoarcere i-am gasit in cabana Rizea si pe Mihai si Mihaela Constantinescu, cu al lor Stefanel, inca „bebe” sub un an ! Seara au sosit Adela si Florin Stan, impreuna cu Catalina si Tibi. La miez de noapte au sosit alti 5 : Eva, Adi Grancea, Cipri Laszlo, Marius Chiorean si Adi Hogiu. Venisera pe varianta mai lunga, prin Vatra Dornei, caci il culesesera pe Adi Hogiu din Prundu Bargaului.

Sambata 10 martie : 25 din cei 28, am plecat in directie opusa: spre creasta Rodnei, tinta zilei fiind Vf. Ineuţ de 2.222 m . Au ramas pentru program mai lejer, Mihai, Mihaela si Eva. Pardon, … si Stefanel ! Fotogenicul trio estic al „Fagarasilor Nordului” format din varfurile Roşu- Ineuţ – Ineu sclipea in soare, sub un cer albastru cum ni-l dorisem si ne atragea ca un magnet .Tzinta au atins-o doar cei trei din Tg.Mures. Caci plecaseram la ora 8 dimineatza, unii dupa romanescul „sfert academic” si nefiind toti pe schiuri si nici la fel de antrenati. Asa ca au ajuns pe rand in Saua Gajei, locul stabilit pentru regrupare si instructaj de piolet/coltzari in vederea unei eventuale urcari pe ascutita creasta a Ineutzului. Schiorii urcaseram pe culmea si peste vf.Gajei, pedestrii, (opt, cu si fara rachete) mersesera pe curba de nivel, pe drumul destul de vizibil pe care e si traseul de vara. Doar Adriana, cu ale sale rachete, ii insotise si la urcare si la coborare pe schiori !

Dar era deja ora 13, ora stabilita pentru ca pedestrii si schiorii mai putin experimentati sa porneasca inapoi. Fiecare a urmat traseul de urcare, schiorii bucurandu-se (ca si in ziua precedenta) de o zapada nu excelenta, dar „buna” ! De adaugat ca in aceasta zi, acolo, in muntele inzapezit si insorit, am inmanat carnetele CAR lui Marius Colcer-Maco, Cipri Laszlo si Adi Hogiu. Seara s-au mutat la cort si Andrei Bica si Adi Boer.

Duminica 11 martie: vremea devenise sumbra: cer innorat, vant, ninsoare, mai sus chiar ceatza. Stabilisem in seara precedenta ca vom face macar o parte din „lectiile” din programul taberei. Locul ales a fost langa una din stanele aflate la cca 30 de minute pe traseul din Suhard. La ora 11, au ajuns toti acolo, unii dinspre cabana in care lenevisera, altii, mai „flamanzi de munte”, dinspre Vf.Cociorba, de pe care dorisera sa-si ofere inca o data marea bucurie si placere a alunecarii.

In „rimaya” formata de vant intre troianul de zapada si unul din peretii stanei – loc bine adapostit de vant, am explicat si aratat tehnici de utilizare a pioletului, rolul unei grote amenajate in zapada si cum se face aceasta. Din pacate, nici de data asta nu am gasit o zona cu zapada suficient de inghetata si panta adecvata pentru a exersa fiecare. Apoi am aratat si efectuat cautarea cu DVA a unei „victime” din avalansa.

Pe la ora 13 au inceput plecarile. Cei trei care fusesera in masina mea, au urcat ca a 5-a persoana la Razvan, Adela si Csaba (sau Mihai ?). Si luasera si o parte din bagajele mele. Eu hotarasem sa cobor pe schiuri cei cca 7-8 km pana „la locul faptei”, sa astept „platforma” planificata la ora 15.30. Am parasit ultimul „corabia”, asa e regulamentul naval. Dupa o ultima „inspectie”. Si bine am facut, caci in „salon” ramasese o pereche de clapari (donati clubului de Marlene”) si un sac de bivuac. ( In 2010 ramasese acolo o pereche de coltzari !). Unde-s multi… riscul creste si „copiii” fac lucruri traznite ! N-am inspectat si camerele, cum fac de obicei; sper sa nu mai fi ramas ceva pe acolo si sa fi fost lasate in ordine. Dar avem nr. de telefon al lui nea Victor si d-nei Lucia, amabilii gospodari care ne-au indragit si au declarat ca le va fi tare urat fara noi… Coborarea mea pe schiuri a fost superba: nu trebuia nici sa dau din betze, nici sa franez… Stiu ca si Tibi plecase tot pe schiuri, nu stiu de unde a fost „cules” in masina Adelei.

Acum ne reamintim partile frumoase ale acestei „iesiri” si ne gandim la turele viitoare. Care speram sa ne aduca numai bucurii, sa va aduca noi cunostinte despre muntele inzapezit. Va doresc vreme faina si zapada buna celor 20 care ati prins un loc in tabara de perfectionare organizata la Balea in w-e urmator de catre Mihnea.

O relatare faina si imagini a postat si Alina Cirja pe blogul ei:

http://www.bandarosie.ro/2012/03/schi-de-tura-in-suhard-si-rodnei-9-11.html

Eu propun celor care inca nu au schiuri de tura, sa aiba in plan si aceasta „achizitie”. Sper ca v-ati convins si „practic” de rolul lor. Va admir ca ati avut ambitia sa bateti urme, sa ajungeti unde eu nu credeam ca veti ajunge toti. O mentiune speciala pentru micutza, plapanda, ambitioasa Andra, care a ajuns vineri pana pe Vf.Omului si pentru Ionut Sipetean, care a dovedit multa tenacitate in a „sparge urme” pe mare parte din traseul de sambata.