„Eşafod” lângă Creasta Cocoşului

        Ca un eşafod arată construcţia ridicata de un club „ecologic” lângă celebra Creasta Cocoşului din munţii Gutâi. Sau ca o tribună ridicată pentru spectacole în aer liber sau – cu pavoazarea de rigoare – pentru cel care înainte de ’89 era aşteptat să se adreseze „maselor largi populare” adunate „spontan”.

Se poate spune şi că în acel peisaj mirific acea „măreaţă realizare”, cu care se mândresc acei „ecologi” si pe site-ul lor, arată ca o balegă într-o sală de muzeu!! Ceva revoltător! Mai ales că pentru asta s-au cheltuit bani oferiţi cu generozitate de către fundaţii care urmăresc protecţia naturii. Au scris pe panourile de acolo multe fraze pompoase care să justifice acţiunea lor de „ajutorare a comunităţilor locale”! Ce câştiga oare sătenii şi primăriile din vecinătate din acele aberante amenajări? Dar vizitatorii care aveau suficiente stânci şi movile de unde să admire peisajul. Nu le trebuia o tribună! Chiar i-am întrebat pe oamenii unui grup „Nu urcaţi la tribună?” Au răspuns zâmbind ironic şi trist: „Ne simţim mai bine aici!”. Se vede că s-au făcut mari eforturi de a cheltui şi justifica banii acordaţi pentru această iniţiativă „ecologica”. S-au făcut şi nişte balustrade prin pădure, pe o panta blânda, unde nici vorbă de a avea cineva nevoie de ele, nici urma de pericol de a cădea cineva în „prăpastie”! Mi-a replicat cineva ca: „Referitor la balustradă, s-ar putea să aveţi dreptate şi în acest caz, în schimb, organizaţia implementatoare a proiectului l-a amplasat cu bună intenţie în ideea de a facilita, de a uşura accesul persoanelor care întâmpină greutăţi în a urca panta respectiva – chiar dacă-i blândă pentru majoritatea vizitatorilor.”

Eu susţin că drumeţii cărora vârsta şi starea de sănătate le permite să parcurgă per pedes cele două ore până acolo, pot urca şi panta finală (mai sunt pante si până acolo) fără a se ajuta de balustradă. Caci, pe 4 roţi vin până aproape doar vandalii care nu ţin seama de interdicţia accesului auto şi care au distrus de mai multe ori barierele.

Am întâlnit acolo, în duminica de 3 decembrie 2006, mai mulți oameni, unii cu părul alb, care urcau pe acea potecă şi nici măcar unul nu se ajuta de acea balustradă. Și nici unul cu care am discutat nu era încântat de acele amenajări. Dimpotrivă!

Sunt de acord cu acele panouri explicative cu ce plante, arbuşti, păsări, roci etc. se pot vedea, ele au rost într-o rezervaţie. Dar se puteau monta direct pe sol . Sunt utile şi acele marcaje şi poteci, drumuri şi pliante de care aflasem mai de mult că s-au făcut cu rol de a favoriza turismul în zonă. Dar acel „eşafod”, acele balustrade sunt inutile şi chiar hidoase, o insultă adusă naturii de către unii care îşi spun Asociaţia „Ecologic”. Sunt convins că au făcut şi lucruri bune, dar acele balustrade inutile şi mai ales acel „eşafod” sunt o insultă adusă naturii și noţiunii de ecologie. Oricâte alte merite vizavi de munte ar avea oamenii care au gândit şi realizat acest proiect, acele aberaţii îi descalifică indubitabil. Un iubitor de munte n-ar fi trebuit nici să gândească o asemenea „abordare europeană”, chiar dacă prin Europa mai exista (am văzut si eu) câte un astfel de „eşafod”. Aici nu se justifică! Nu e pe un pisc ascuţit şi periculos pentru cei aduşi acolo cu telecabina, cum e „Aiguille du Midi” din Alpi sau „Lomniczi Stit” din Tatra.

Cineva îmi replică: „Presupun că s-au inspirat din planurile de management ale rezervaţiilor din străinătate, unde de obicei apar aceste ”visiting platforms”.

Am fost ai eu pe munţi din străinătate, am văzut şi platforme, dar nu amplasate așa de agresiv ca aia din Gutâi. Și de fapt în ce facem ar trebui să ne ghidăm şi după logică şi bunul simt; căci nu tot ce au făcut şi fac cei din Vest e de imitat. De unele amenajări ale lor le e acum şi lor ruşine!

Mi s-a mai replicat: „Cred ca iniţiatorii proiectului au fost bine intenţionaţi…”

Nu am afirmat ca au fost rău intenţionaţi! Dar cine are o intenţie trebuie să se gândească şi la ce impresie va face realizarea aceea, ce utilitate are! Idem cei care o finanţează şi recepţionează. Un om poate greşi. Dar e inadmisibil ca din acel club cu multi oameni care au pretenţia că iubesc natura, nici unul nu l-a atenţionat pe cel cu ideea ca acea balustradă şi acel „eşafod ” cu bănci sunt contra naturii. I-ar lămuri că au agresat natura şi peisajul dacă ar face un sondaj de opinie la fața locului, ceea ce am făcut oarecum şi eu în duminica de 3 decembrie. Sunt sigur că rezultatul ar fi în defavoarea acelor amenajări „ecologice”! Desigur, dacă majoritatea celor întrebaţi ar fi montaniarzi, iubitori ai naturii, nu grataragii! Căci, din păcate, mai urcă grătărăgii şi acolo! Părerea lor n-ar fi concludentă, nu sunt iubitori de munte ci doar de grătar, bere şi manele „la iarbă verde” şi producători de gunoaie.

Am văzut pe munte destule distrugeri făcute de oameni inculţi, beţivi, agresivi, inclusiv pe acolo: panouri distruse, bariere rupte de cei care deşi sunt tineri şi sănătoşi, vor să urce cu jeep-ul cât mai sus, iarbă masacrată de cauciucuri, tot felul de gunoaie rămase după tipicele petreceri româneşti la iarba verde… Dar, să văd agresarea naturii făcută „cu intenţii bune” de către „ecologişti” e ceva peste puterea mea de înţelegere.

Nota ulterioara: Am fost anunţat că un viscol neobişnuit din săptămâna 7-14 ianuarie 2007 a demolat „eşafodul”! Așa că natura însăşi s-a scuturat de acea hidoşenie care a deranjat-o şi pe ea ca şi pe cei care iubesc cu adevărat Muntele, peisajul nealterat de mâna umană.

E bine că exista multe ong-uri care au preocupări ecologice. E o necesitate, e o modă şi… e un domeniu finanţat de foruri europene. Dar e trist că mulţi „ecologişti” amatori nu prea dovedesc decât cunoştinţe superficiale, înguste de ecologie. Zicând că fac bine, dorind să facă bine, de fapt, de multe ori fac mai mult rău. Și în medicină (eu sunt medic) se insistă pe vechiul dicton hipocratic „Primum non nocere, deinde salutare”. Traduc, deşi se înţelege: „Mai întâi să nu faci rău şi apoi să faci bine”! Ar fi bine să ne amintim şi o altă afirmaţie de bun simt „natura e ajutată şi ocrotită cel mai bine lăsând-o în pace”!

Îmi amintesc de un grup de „ecologişti” , tineri conduşi de o profesoară, care adunau gunoaie din Piatra Craiului. Erau în Poiana Închisă cu sacii în care încercau să adune gunoaiele care mai apar şi pe acolo, dar rar şi puţine. Noi eram pe creastă şi au început să urle la noi, să facă semne cu mâna, probabil ca să ne facă în ciudă ca ei sunt în acel loc mirific şi noi nu! Pentru ei conta doar poluarea vizuala, nu şi ce fonică. Halal ecologişti! Așa cum alţii vor să protejeze nişte plăntuţe, urâţind rău de tot peisajul natural! Așa ceva eu susţin ca nu e nici… EcoLogic (ce nume frumos de ong!) şi nici logic! Contraziceţi-mă!