Incursiune pe Cindrel

Prognoze meteo cum n-am aflat inca in iarna asta: zapada ninsa de curand, cer senin, vant bland… Cum sa stam acasa ?

Sambata, 26 febr.2011, la 5.30, doua masini cu cate patru oameni demareaza din Cluj spre Sibiu- Paltinis. La 9.30 suntem la destinatia auto.  Ne echipam, ne urcam pe schiuri si pornim. Ezitam a urca  direct spre Batrana prin Gaujoara, caci  avem in echipa si mai incepatori in ale schiului. Pornim spre cantonul Muncel, pe drumul auto  care trecand  peste culme,  duce in valea Sadului.  Cateva snow-mobile trec in tromba pe langa noi. Ne asteptam la asta, e „drumul lor”. Dar banuiam ca il vor parasi si o vor lua pe „drumul nostru”, ceea ce din pacate se va adeveri. Vom vedea ca urmele acestor „iubitori de munte, de miscare, de aer curat” duc pana pe top-ul masivului si dincolo, probabil pana la cabana Oasa. Din fericire altii nu ne mai depasesc prin golul alpin. Dar e clar ca de la an la an vor fi tot mai multi si iarna, asa cum sunt tot mai multi si vara, pe toate crestele nu prea stancoase. Caci ienuperii si jnepenii nu-i prea deranjeaza, dimpotriva, ii „stimuleaza”  ! .

    Cerul nu e si astazi senin cum se anuntase, dar  spre seara apar semnele promise.  La  un popas ne ajung din urma Mihai Proca din Sibiu si prietenul sau Florin Palade din Tulcea. „Corturari” si ei ! Noi, cei 8 din car universitar cluj , ne oprim la ora 16  in Saua Serbanei. E soare, e cald, e fain.  Ne hotaram sa montam aici cele patru corturi,si apoi , noi doi  ( Marlene, Dinu) si cine va mai dori, sa facem o plimbare pe schiuri pana la refugiul Canaia, sa vedem cum arata „apartamentul de iarna” in care, prietenul nostru Cipri din Alba si cativa amici ai lui, au  de gand sa doarma intr-o seara de sambata, venind pe schiuri de la  Oasa. La ora 17 pornim insotiti de  Dragos Roncu, Sergiu Miron si Claudiu Chiorean.

 Nu sunt urme, dar am mai  fost pe aici, stim ca se merge cvasi-orizontal si apoi in coborare lina si de fapt in curand zarim cabanuta  de la liziera padurii. La ora 18 ajungem. E clar ca intr-una din cele doua  incaperi e mai bine ca afara.  Dar arata jalnic. Priciul de sus din camera a 2-a nu mai exista, cel de jos are distante maricele intre scanduri, fara o secure buna, nu se va putea face foc, etc. Nu stim cum e cu soriceii si cu insectele. Facem  patru poze cu blitz-ul. Un zvon (de unde nu e foc, nu iese fum !) spune ca acest refugiu ( ca si turismul in masiv !) , va avea un viitor „luminos”:-) . Il vor  lua in primire  cei care fac turism motorizat si „ecologic”  in Muntii Cindrel,  Lotrului si Sureanu, munti care concureaza cu Tarcu -Godenau in materie de abordare a muntelui in toate sezoanele  fara efort si „condimentand”  aerul si linistea prea suparatoare ale muntelui . Urmele lor se vad si pe Google Earth !. La intoarcere, luam apa din paraul aflat la cateva minute de refugiu, sa gatim mai repede si mai economic decat topind zapada.

  La corturi  ramaseara Laura Giurgea, mai obosita, fiind mai de curand pe schiuri,  Catalin Grigoriu si Stefan Cara, pe care ii cam rosesera claparii. Ne relateaza ca trecusera pe langa tabara motorizatii care reveneau probabil de la cabana Oasa si intrebasera amabili:  ” Probleme ?”  Eu as fi raspuns: ” Nu ! Avem ce ne doream, ce nu mai avem in orasele din care venim: liniste si aer curat” !

    Seara faina ! Afara doar -10 gr.C. La noi in cort,  record !: +14 gr.C, caci Marlene, care isi uitase acasa sosetele de puf, aprinsese patru lumanari, nu doar doua ca de obicei. Anunt ca la ora  7 noi doi vom pleca spre vf.Cindrel. La ora 22 ne abandonam in bratele lui Morfeu.

Duminica, 27 febr.. Inca din timpul noptii cerul se instelase. GPS-ul ne aratase ca soarele va rasari la ora 07.07, asa ca il asteptam echipati, afara din cort, sa ne spuna „Buna dimineata !” si sa ne sarute pe frunte.  Apoi noi doi ne urcam pe schiuri, stiind ca ceilalti, cei valizi,  ne vor ajunge din urma. Curand le spunem „buna dimineata” lui Mihai si Florin, care isi montasera cortul putin mai sus, intre jnepeni.Sus-jos-uri repetate, fara sa dezlipim focile la coborari, caci aceste coborari sunt scurte. In unele zone, pe creasta, zapada e suflata pana la sol. La ora 10.30 suntem „la destinatie”. Ne depasise Claudiu, in mare forma ca de obicei si ne ajunsesera  la ultimul urcus si Catalin si Dragos. Stam o ora ! Noi doi ne amintim ca intr-o iarna am mai fost cu schiurile pe aici, dar cu bagaje mari,  la o trecere dintre ani,o tura de 5 zile pana la cabana Sureanu, cu „petrecrea” de revelion in cort, sub vf. Patru Lectie de geografie, caci se vad toti muntii, mai ales Fagarasii, Lotrului, Parangul, Valcanul cu inconfundabila  Oslea, Retezatul, Patru-Sureanu.  Mancam ceva si mai ales „mancam” muntii cu privirile si cu aparate foto. „Pohta ce-am pohtit  !”

Apoi… „marele premiu” !: O lunga, placuta, fantastica coborare pe schiurile descaltate de foci. Din varf si pana la…refugiul Canaia.  Cu cateva scurte pauze implorate de muschi !  A fost ideea geniala a Marlenei sa nu ne intoarcem pe creasta cu acele sus-jos-uri; eu am  adaugat doar varianta de a ocoli prin dreapta si varfuletul de dinaintea seii Canaia. A fost fantastic si foarte rapid ! In 20 de minute eram la Canaia, apoi in inca 40 de minute la „base camp”, unde Laura si cei „raniti” (facusera si ei o parte din traseul spre vf.Cindrel ) deja strangeau corturile… Laura pleaca sa ia avans ! Apoi plecam si noi…  Pe schiuri spre masini si apoi pe sosea spre Cluj, ne gandim deja la Craiasa Carpatilor spre care vom pleca joi dimineata. Speram cu mai mult noroc decat in iarna trecuta

    A fost o tura faina !