La Pietrosu în prag de iarnă

O tura la sfarsit de toamna in zona Pietrosu a „Fagarasilor Nordului” cum alint eu muntii Rodnei. Caci am copilarit la poalele Fagarasilor, iar la poalele muntilor Rodnei am lucrat in tinerete 3 ani ca medic stagiar.

Cei din Sectia Universitara Cluj a Clubului Alpin Roman  planificam la fiecare inceput de an cca 15 ture pe munte (drumetii de vara si iarna, ture pe schiuri, catarare de vara si iarna). Dar in afara acestora, in fiecare week-end se fac ture in grupuri mai mici. Eu si Marlene- pentru w-e 21-22 noiembrie, ne doream realizarea unui gand mai vechi : Piciorul Mosului si Piatra Alba din muntii Rodnei, care  erau printre acele putine culmi sudice si nordice ale „Fagarasilor Nordului” pe care  inca nu le parcurseseram. Doream sa le studiem acum „cu ochi de iarna”.  Ma bucur mult ca dintr-o tura in 2 sau in 4-5 cum era in planul initial, a fost pana la urma o frumoasa tura CAR cu 16 persoane ! 

Am anuntat tura pe lista noastra de discutii, in speranta ca poate mai vor si alti colegi de Club sa ne insoteasca.  Daca eram egoisti, puteam sa mai gasim inca doi amatori dand cateva telefoane; un coechipier aveam deja: ne sunase  Cristi Chira, care dorea o iesire pe munte. Eram suparat ca nu sunt destule masini, dar ne-au salvat Lusu si Puiu !

   Am plecat din Cluj sambata dimineata la ora 7 cu 4 autoturisme ,al 5-lea, Matiz-ul lui Alin a ramas in parcarea unde aveam intalnirea , caci doi aspiranti-Adi Pop  si Iulia Brumboiu- au anuntat cu regret ca nu pot veni . Participantii  (primul e soferul) :

1. Cristi Chira, Andrei, Ibi, Voichita Bodea; 2. Marcel Giurgea (Lusu), Alin, Cristina Pogacean, Ioana; 3. Puiu Chiselita, Lucian, Ionelia, Lavinia; 4. Dinu, Marlene, Claudiu, Cristina Donovici. 

Pentru cei care nu stiti, Puiu Chiselita este un pasionat montaniard clujean, care face  drumetii, speologie, cicloturism, schi de tura, parapanta (se pare ca primul clujean parapantist), meticulos si priceput  in a repara aparate foto  si tot felul de alte „scule”. A fost o bucurie pentru noi sa-l avem in aceasta tura (speram sa mai urmeze si altele) , asa cum a fost prezenta lui Stefan Roman in tura pe schiuri la Arieseni-Cucurbata. Puiu a fost cel care atat sambata cat si duminica, n-a coborat per pedes de pe Pietrosu, ci in zbor cu a sa indragita „aripa”.

   Dl.Vasile Hojda din Moisei, de a carui amabilitate deosebita unii car-isti isi amintesc din ture cu urcare pe Valea lui Dragos, ne-a  scutit a mai cara corturi, garantandu-i d-lui Istrate Danci  meteorologul de la Iezer  ca  meritam  a ne primi  ca oaspeti . Ca atare am fost asteptati si primiti ca  vechi si buni prieteni. 

    Masinile le-am parcat langa noua manastire, la  cca 3 km de la asfalt, la capatul „ulitii pietroase” cum e numit drumul ingust de pe acea vale pe care e si marcajul banda albastra. La ora 11.05 am plecat per pedes, la ora 13 am ajuns la destinatie. Dupa ce ne-am cazat , 7 in cladirea statiei, 9 in cocheta cabanuta anexa, pe la ora 14 am plecat spre creste. Unii pe poteca marcata spre Curmatura si vf.Pietrosu, altii (6 ) spre piciorul Piatra Alba ce margineste la est valea. Pe acea panta am urcat in prima mea tura lunga de creasta iarna, cu schiuri si cort in febr. ’71. Am fost 4, unul era Misi Szalma. De la Meteo e cel mai recomandabil traseu de iarna spre creasta, dar si pe acolo, urcarea  depinde de cantitatea si caliatea  zapezii ! Ne-am intors la caderea serii. Puiu aterizase langa manastire ( nu in curtea ei, sa nu le sperie pe maicute !) si ne-a anuntat sa ne linistim, caci „decolase” spre sud, iar noi, care nu ne pricepem,  ne intrebam mai in gluma, mai in serios in care sat nasaudeam „va pica din cer” !  Valea era in umbra, asa ca poze n-am prea facut, desi vremea era faina. A urmat o seara faina in bucataraia cabanei, unde limbile s-au dezlegat si datorita vinului oferit de Alin; era aniversarea sa si abia acum realizez ca doar i-am facut urarile de rigoare,  dar nu i-am si cantat „Multi Ani Traiasca !” Scuze Alin ! 

   Duminica, la ora 8, cu o precizie care nu o mai au de multa vreme trenurile din Ro, „locomotiva” DM si cele 14 „vagoane”  au plecat din gara ! 🙂 . Toti cei  15 car-isti am pornit   spre si pe piciorul Mosului , cel dinspre vest, dintre caldarea  Pietrosu si Zanoaga Mare.    Asa cum banuiam, ne-am convins ca nu e de urcat iarna pe piciorul Mosului cu bagaje mari. Eventual ca tura de o zi, cu coarda si cu asigurari mobile; Cristina a si „ochit” niste posibile rute pe Coltii Mosului. Puiu ne-a intrebat prin telefon daca simtim o briza. Nu era, dar el a pornit totusi  pe poteca spre varf sa mai incerce o decolare si un lung zbor. Am  ocolit unii coltzani  pe versantul estic, ba chiar ne-am departat mult de aceasta muchie, coborand oblic spre stanga, pe fatza cu un strat de zapada peste iarba si pietre, pana la poteca de vara. Dar n-am urmat-o, ci am urcat „pe scara spre cer” , pe un valcel inzapezit apoi pe o muchie, care de departe ni se paruse mai usoara decat a fost in realitate. Caci treptele, prizele de stanca erau inclinate ca tiglele de pe acoperisuri, iar prizele de iarba erau cam „anemice”, mai ales pentru „Greul Pamantului” al nostru (LM). Le multumesc si acum tuturor ca au avut grija de ei pe acea zona. La poteca, le spusesem eu sa ma urmeze numai cei care se cred alpinisti, dar …niciunul n-a vrut sa redevina „potecar” ! 

   La ora 11  ii dadeam binetze  „Stapanului Nordului” . Panorama circulara, lectie de geografie, amintiri, planuri, poze de grup ( nu „io-la”  ci „noi-la.. 🙂 „), Gipfelkus, reintalnire cu cei trei confrati intru pasiune din Sighet cu care, si cu „Tiucu”,  gazda noastra, „barfisem” muntii si nu numai in seara precedenta. Ei veneau dinspre vest, urcasera prin Zanoage. Noi, cei 15 car-isti am inconjurat apoi pe creste caldarea in care e cuibarit Iezerul ce imita conturul Romaniei, acum pe cale de a deveni patinoar. De pe varfuletul Piatra Alba (cel de dupa  scochina din poza „Toamna tarzie la Borsa”), am cotit cu totii la stanga, pe traseul pudrat cu zapada pe care unii urcaseram in ziua anterioara (foto „Spre casa” ). Puiu, cu care ne dadusem intalnire la manastire la ora 16, ne anuntase ca a aterizat, coboara pana in Borsa (indemnat probabil de foame si sete ) si apoi revine.

   Lasand curatenie „luna” in camerele in care am fost gazduiti, multumind gazdei pentru  amabilitate, am pornit si noi la vale simtind ca si alte dati ca „Partir, c’est un peu mourir”. Ne mangaia insa gandul ca in mod sigur vom mai calca pe acolo, de preferat ca si acum, in extrasezon ! Stiti cu totii de ce !

Album foto: https://foto.dinumititeanu.ro/2009/11/22/la-pietrosu-in-prag-de-iarna/