La revedere Alpilor !

Relatare a ultimei zile a minunatei vacante in Alpii elvetieni a verii 2013: traseul de la Cabana Marco e Rosa spre Diavolezza, peste varfurile Bellavista si Piz Palü.

Album foto: https://foto.dinumititeanu.ro/2013/08/02/ultima-zi-in-alpi-2013/

Am scris intr-o relatare alăturată, că toate ascensiunile din această vacanţă ne-au lăsat amintiri deosebite, dar cele mai faine peisaje şi poze ni le-au oferit coborârea de la cabana Margherita şi cea din ultima zi. Dovadă e şi numărul mai mare de poze din albumele dedicate acestor două zile, zile de plecare la vale de la o cabană, nu de urcare spre vârfuri mult dorite ! 

La cabana Marco e Rosa a Clubului Alpin Italian, am ajuns în seara neuitatei zile de 31 iulie, în care , la a 3-a tentativă, vremea ne-a permis să parcurgem mult dorita Bianco Grat, cel mai frumos traseu de acces spre Piz Bernina, cel mai estic patrumiar din Alpi, traseu lung, solicitant, aglomerat. După care, mai ales pe vreme nu prea favorabilă, cei mai mulţi (mai ales cei cu ghid) se retrag pe trasee mai facile, ce presupun doar coborâre, fără a mai urca alte vârfuri din zonă. Unul dintre acestea este pe gheţarul Morteratsch ( dar cu multe crevase de evitat !) spre restaurantul, parcarea şi staţia de cale ferată cu acelaşi nume. De la acea parcare, cu Dragoş şi Raluca, plecasem şi noi în prima zi în Elveţia a acestei vacanţe, urcând spre cabana Boval şi trecând în ziua următoare peste vf.Morteratsch, la cabana Tschierva. Altă cale de retragere de la cabana Marco e Rosa spre Elveţia, este traversarea gheţarilor pe sub vârfurile amintite mai jos şi peste Cresta Fortezza. Apoi urcarea pe morenă la hotelul -restaurant (private !) Diavolezza şi coborârea cu telecabina în parcarea şi staţia de cale ferată Diavolezza de pe şoseaua şi linia ferată Pontresina-Passo del Bernina-Poschiavo. Pe al doilea l-am urma şi noi în cazul că vârfurile ar fi în nori. Dar vremea este a superbă şi în această primă zi de august.

Joi, 1 august. E Ziua Națională a Țării Cantoanelor ! La Mulți Ani frumoasă țară ! 

În faţa cabanei Marco e Rosa se află piramida sveltă a vârfului Cresta Aguzza, care are doar 3.854 m. Mai spre stânga, e Piz Argent- 3.945 m, apoi Piz Zupò -3.996 m. Urmează Bellavista -3.922 m şi Piz Palü- 3.901 m, care au fiecare câte trei vârfuri. Nu le vom urca pe toate cele enumerate, dar nici nu le vom ocoli pe toate. La ora când soarele salută şi cabana în care dormiserăm fericiţi, pornim pe poteca de zăpadă făcută de alte echipe în zilele anterioare şi pe care vedem şi echipe mai harnice. La toate ramificaţiile potecii, noi ţinem dreapta. În felul acesta ajungem în şaua dintre două cocoaşe ale vârfului Bellavista. Peisajul din jur ne îndeamnă mereu sa facem poze şi pauze. Ce bine că azi nu trebuie să ne grăbim ! Vom urma creasta cvasi-matematic. Zone cu zăpadă, dar şi multe zone de stâncă. Intre Bellavista şi primul varf Piz Palü, e o şa adâncă-Forcela Bellavista. Urcarea din aceasta pe primul vârf Piz Palü care are 3.823 m, e o căţărare uşoară (gr.1), dar extrem de plăcută, pe nişte blocuri imense ! Iar coborârea de pe cupola de zăpadă a vârfului principal -3.905 m către următorul- 3.882 m, e o creasta îngustă de zăpadă ce ne aminteşte de Aiguille de Bionassay şi de Mönch. Părăsim apoi creasta spre stânga, „defilăm” printre crevase spectaculoase, fotogenice ! Apoi, ocolind prin dreapta Piz Trovat, ajungem în creasta stâncoasă ce duce cu sus-josuri la Diavolezza- 2978 m. Unde atmosfera e ca la Montanvert sau Gornergrat. ( http://en.wikipedia.org/wiki/Diavolezza) Telecabina aduce sute de oameni, mulţi echipaţi ca la oraş. Printre ei grupuri mari de japonezi care pozează, pozează, se pozează. Căci „arcul de cerc” de la Piz Palü din stânga şi până la Piz Morteratsch din dreapta, cu impunătoarele Piz Bernina si Bianco Grat din centru, e magnific ! Preţurile sunt aici duble ! Aşa că renunţ la berea la care mă gândisem, nu sunt elveţian sau japonez !

Hotărâm însă să ne premiem cu o coborâre „ca domnii”, cu telecabina. Căci diferenţa de nivel este cam 900 m şi ne încolţise şi gândul că mâine seară am putea ajunge acasă. În parcarea Diavolezza (2.093 m )  ne aştepta ALP-dragul nostru Duster-  pe care îl adusesem eu aici înainte de a pleca spre caban Tschierva. Ne-am amintit cât îi invidiam în urmă cu trei săptămani pe tinerii pe care îi vedeam aici fericiţi după Bianco Grat, inventariindu-şi corzi, hamuri, colţari, anouri, şuruburi de gheaţă, carabiniere, căşti. Ale noastre sunt deja în rucsaci, îi aruncăm în portbagaj. Marea bucurie e să ne descălţăm de bocanci. Folosim şerveţele umede, căci duşul îl amânăm până deseară, la campingul unde vom pune cortul ultima dată în această vacantă europeană. La ora 16 pornim spre casă, pe deja binecunoscuta, frumoasa Valea Innului. În Austria, la Landeck, intrăm pe autostradă. O părăsim la Worgl, să căutăm un camping. La Bad Haring, unde pe hartă figurează unul, ni se spune ca s-a desfiinţat. Găsim curând un altul.

Vineri 2 august,dimineaţa. La Kufstein intrăm iarăşi în autostradă: Rosenheim- Salzburg- Viena- Budapesta- Oradea- Cluj. Ajungem acasă cu o zi mai devreme faţă de cum plănuisem la plecare. Aşa că avem două zile de adevărată odihnă, de dormit pe săturate şi de revăzut cu ochii minţii minunatele locuri prin care am hălăduit în această minunată vacanţă. Le vom revedea mereu ! Ne vor ajuta şi imaginile foto. O selecţie din ele puteţi vedea cu click pe imaginea din dreapta.

Şi ca după alte astfel de vacanţe în Alpi, deja ne gândim la cea viitoare….

******