Momâile şi săgeţile roşii

Opinii personale din urmă cu decenii, despre aceste semne de marcaj.

MOMÂILE sunt „marcaje”, după care ciobanii se orientează pe ceață.   De la ei s-au inspirat drumetii de ieri, montaniarzii de azi. Ele se întâlnesc și în munții din alte țări. Nemtii le spun „Steinmann”(oameni de piatra), slovacii: „mujiki” (omuleti), englezii și francezii: „cairn”, italieni „ometto”(omuleți), spaniolii „hytos”.  Unele momâi, adevărate piramide din pietre, sunt semne de vârf. Altele, multe și mici sau „artistice” (cu forma mai aparte), sunt  făcute în joacă de copii pe pajisti dintre zone pietroase. Discutând pe munte, mai ales în Piatra Craiului si prin e-mail cu mulți montaniarzi, am constatat ca cei mai mulți cred ca și mine, că marcarea cu momâi, a unor trasee, să nu înceapă din traseele turistice marcate clasic; prima momâie sau săgeată roșie, tot un marcaj neoficial în cazul unor văi și brâne din Bucegi,  să o găsească cei care știu ce caută, după ce parcurg 50-100 m pe traseul respectiv.  Eu dărâm acele prime momâi, cele se se văd din trasee marcate, deoarece ele au fost cauza multor accidente, chiar fatale. Dar anual, mai ales la prima mea ieșire de primăvară/vară în Crai sau Bucegi, eu ridic momâi sau le repar pe cele dărâmate de avalanșe! Am mulți martori. Cei care dărâma TOATE momâile, pot deveni autori morali ai unor accidente grave sau mortale. Momâile scot din necaz drumeți imprudentț, rătăciti, care la un moment dat găsesc momâi și se ghidează apoi după ele.. 

SĂGEȚILE ROȘII sunt niste semne neconvenționale, neoficiale de marcaj, întâlnite pe unele văi și brâne din Bucegi. Aceste marcaje nu sunt noi, cum afirma cineva. Unele au aparut prin anii ’80. Chiar pe Valea Morarului. Eu le-am întâlnit în ’87. Erau cam mari, după părerea mea, dar nu erau dese, apăreau unde era nevoie de ele. Dar, cu bună intenție, însa nu cu destule cunoștințe de ecologie și etică montană, cineva, le-a mai îndesit; se vede asta după nuanța vopselei. La fel s-a întâmplat și cu crucile verzi de pe BM din Piatra Craiului. Lipsa de profesionalism se vede pe Valea Adâncă de sub Coltii Morarului și din faptul că unele semne sunt aplicate pe bolovani instabili, deși alături era stâncă compactă! 

În Moraru, în Poiana cu Urzici, în loc să facă atâtea săgeți spre Valea Adâncă (dintr-un loc se văd următoarele patru semne!), autorul ar fi trebuit sa semnaleze discret ramificația: Valea Adâncă- Valea Morarului, care a creat și crează probleme de orientare; au urcat unii pe Valea Adâncă, mai dificilă, dar doriseră să urce pe Valea Moraru! 

Și pe Valea Mălinului, în Canion, unde nu ai cum să greșești, săgețile roșii sunt extrem de dese. Asta e inadmisibil! La fel e inadmisibilă supradimensionarea unora: de ex. cele din Tunelele Picaturii. Iti starnesc revolta! Din păcate acestea nu pot fi șterse și înlocuite cu unele discrete. Și uite așa, într-o tură pe un traseu frumos, în afară de gunoaie abandonate sau venite de pe platou, ne mai stresează și aceste marcaje. Păcat. Se spune că „Și drumul spre iad e pavat cu intenții bune”!