Nicolae Ivan

A fost medic legist în Sibiu. Adevărat montaniard, „de când se ştie”, salvamontist, practicant al mai multor sporturi de munte, unele învăţate la vârsta când alţii se considera/ sunt apţi doar pentru şah.

A fost deţinătorul legitimaţiei cu numărul unu din cadrul Serviciului Naţional Salvamont înfiinţat în 1968. Alături de fostul sau bun prieten Toma Boerescu – şi de alţi activa montagnarzi. Aristide Stavros, Mihai Sârbu, dr. Ioan Giurculescu, Alexandru Floricioiu, dr. Ludovic Gyorffy – a avut o contribuţie esenţială în înfiinţarea/ legiferarea Salvamontului. Căci, fiind pe munte în toate zilele sale libere şi la desele solicitări, şi fiind medic legist, a văzut, a cărat şi autopsiat multe victime – nu ale muntelui – ci ale inconştientei în abordarea muntelui.

A scris cărţi medicale, dar şi multe articole despre munte, despre accidente şi Salvamont, în presă, a ţinut conferinţe. Dar este şi autor de apreciate şi premiate epigrame, mai ales despre lumea medicală.

În almanahul turistic de limba germana „Komm Mit 1976”, la pag 227, îl putem vedea urcând spre lacul Călţun pe poteca lui Ion Gligore, marcata atunci cu momâi de acest salvamontist sibian, din gura tunelului Bâlea, pe pante sudice spre lacul Călţun. Părul doctorului Ivan e alb, dar în spate are doua dintre acele panouri necesare Refugiului Călţun, atunci în construcţie. Am cărat şi noi, câţiva clujeni, câteva în acea duminica de septembrie1974, când Toma Boerescu a urcat ultima dată la Bâlea. Poza acestuia este pe pagina opusa celei pe care e cea cu doctorului Ivan.

În vara lui 2000, împreună cu Marlene, în drum spre creste făgărăşene, am avut cinstea de a fi primiţi în casa Domniei Sale, ocazia de a petrece o ora de neuitat şi apoi de a depune împreună o jerba de flori la mormântul lui „Nea Tomiță”.

Îi doream, periodic, prin telefon – aşa cum fac şi cu alţi montaniarzi veterani – multa sănătate şi „La încă mulţi munţi”. Dar, am primit, la un moment dat, trista veste că a plecat spre tărâmuri mai înalte. În amintirea mea şi a montaniarzilor sibieni, desigur, rămâne o amintire luminoasă.