O relatare mai altfel

O relatare „în avans” a unei ture de opt zile pe și printre fascinante creste și vârfuri făgărășene, un fel de „amintiri din viitor”. Un plan detaliat – comunicat colegilor de club in 11 iunie 2010, care să dea impresia celor care-l vor citi ca au fost deja pe acolo. Plan pe care l-am îndeplinit mai apoi întocmai, datorită faptului ca „cineva, acolo sus, ne iubește”. Va redau mai jos relatarea, și ea „mai altfel”, adică relatare „în avans”, despre „Făgărașii, mai altfel”, adică nu parcurgând creasta lor principală, cu am făcut fiecare la prima abordare a „masivului-rege”, ci muchii, culmi, căldări, văi, sudice si nordice.

==========================


Făgărașii, mai altfel, ediția a 3-a. 21-28 august 2010. Tură organizată de Secția Universitară Cluj a Clubului Alpin Român . Planul pe zile.

Motto: „By failing to prepare, you are preparing to fail.”


                             Benjamin Franklin

Salut tuturor! Experiența mi-a dovedit că afirmația de mai sus e valabilă și în materie de ture montane. Cel care conduce o tură lungă de munte, trebuie s-o „prepare” bine. Și e de dorit ca și ceilalți care participă la ea sa nu fie complet „străini” de locurile pe care urmează să le viziteze, ci să studieze o hartă, să se familiarizeze cu topografia locurilor și cu toponimia. Când vi se va spune de ex. „asta e Curmătura X”, să nu fie prima dată când auziți de ea. Să trăim cu toții bucuria că am ajuns într-un loc pe care ni-l doream. Căci o tură de munte trebuie făcută și cu sufletul, nu doar cu picioarele! O tură de munte n-o facem cu gândul ca apoi s-o uităm. Dimpotrivă. Dar ca să ni se fixeze bine în memorie, trebuie s-o parcurgem de trei ori: pregătind-o, parcurgând-o, rememorând-o. Dacă vă cumpărați o hartă a Făgărașilor sau vă uitați pe net la ea, când citiți planul de mai jos, veți putea face prima și cea mai ușoară (dar și ea plăcută) călătorie prin acele locuri prin care vă voi conduce. A doua călătorie va fi cea reală, cu ochii larg deschiși și cu sufletele aievea și sperăm să coincidă cu prima. A treia va fi o călătorie prin amintiri, revăzând locurile deja dragi în fotografii și „cu ochii minții”. Abia atunci veți putea spune: „Et in Arcadia ego”. Arcadia fiind de data asta un colț al fascinantului masiv montan făgărășean. Caci după tabăra de cățărare care va fi la început de iulie în Piatra Craiului și Bucegi, clubul a prevăzut și aceasta, de drumeție. Pentru care sper ca la finele lunii iulie să mă întorc cu bine din Alpi. Traseele nu vor fi nici mai grele și nici mai ușoare decât primele două ediții de „Făgărașii, mai altfel” din anii anteriori, din zona centrală și vestică a „complexului făgărășean”. Tura va fi poate chiar mai ușoară ca prima din 2008, când am mers cinci zile cu bagaje mari (BM) pe unele tronsoane ale crestei principale și pe culmile sudice (Arpașu Mic – Buda – Mușețeica, apoi Țuica – Picuiata- Modoveanu). Și abia în două zile pe custuri nordice (Tărâța și Gârdomanu), dar cu bagaje mici (bm). Alte prescurtări din textul ce urmează: semne de marcaj: B = bandă, C = cruce, T = triunghi, P = punct. Culori: R = roșu, G = galben, A = albastru. FM = fără marcaj. Apropo de bm = bagaje mici. E de dorit să aveți și câte un rucsăcel „de tură”, măcar unul la 2-3 persoane. Știți că nu-mi place să am în grup oameni cu haine legate de șolduri sau atârnate de cureaua aparatului foto…
În tura de opt zile din vara asta, se va merge mai ales cu bagaje de o zi (bm). Și pe trasee marcate, dar și prin zone fără marcaj. Turele vor fi ca mai toate cele cu mine, adică lungi, de zi-lumină. Dar multe dintre ele vor putea fi parcurse doar parțial de către cei mai neantrenați si mai puțin ambițioși. În unele zile, unii dintre voi vor putea face bucle mai scurte, dupa cum veți vedea mai jos. Dar ca acea sintagmă „zi-lumina” să nu vă sperie, vă spun ca GPS-ul ne-a arătat de fiecare dată că din cele 13-14 ore cât a durat tura din ziua respectivă, de fapt am fost în mișcare doar 8-9 ore! Așadar am făcut destul de multe pauze, am avut destul de mult timp în care ne-am uitat la peisaj, nu doar la picioare. Dar trezirea va fi „când se crapă de ziuă”! Iar întoarcerea în tabăra de corturi va fi în amurg. Căci principiul meu de-o viață a fost și este ca nu merg pe munte să dorm pe săturate și să lenevesc. Merg „să fac munte”, sa văd sau să revăd într-o zi atâtea locuri pentru care altora, mai comozi, le-ar trebui două zile. Fiecare dintre noi (și eu!) ne vom simți obosiți/frânți seara! Iar dimineața , fizicul va dori să-l lăsăm să se odihnească. Și cine vrea neapărat, va asculta de dorința fizicului. Dar deja în acea seară veți regreta; întrebați-o pe Raluca și pe alții, care au ratat Cetatea Ciortea în tura „Făgărașii mai altfel 2009” (relatarea ei figurează la pag. 87 a cărții mele „Hoinari prin munți”). Fiecare știm că psihicul trebuie să fie stăpânul fizicului. Făcând dimineața un efort de voință, „vom ieși din scutece”, vom fi mângâiați de răcoarea dimineții și vom fi sărutați pe frunte de Maria Sa Soarele. Acestea și gândul că vom vedea noi comori de frumusețe, vor acționa ca niște cafele tari. După câteva sute de pași de „handicapați”, vom începe a merge normal, ne vom da seama că nu suntem așa de obosiți cum credeam, ne vom bucura că avem în față o nouă zi minunată, lângă oameni minunați, prin locuri minunate… Reamintesc faptul că va trebui să cărăm alimente pentru toata perioada. Așa a fost și vara trecută, când n-a murit nimeni de foame. Reaprovizionare cu ce si daca se va putea, unii o vor face în ziua a 4-a de la cabana Sâmbăta ( se va vedea mai jos ).

Ziua 1-a – sâmbătă 21 august. Se va pleca din Cluj dimineața la ora 6. Durata traseului auto: cca 5 ore. Vom lăsa mașinile mai sus de Mânăstirea Sâmbăta, în parcarea cabanei-hotel „Floarea Reginei” ( fostă a fabricii „Nitramonia” din Făgăraș). Se va urca cu bagajele mari pe traseul clasic TR până mai sus de cabana Sâmbăta și vom monta corturile pentru câteva zile cam pe la ramificația traseelor spre Fereastra Mare, Fereastra Mică, Răcorele. Din păcate nu prea sunt acolo locuri faine pentru multe corturi, dar am am fi lângă sursa de apă curgătoare și mai adăpostiți de vânt. Dacă n-o să ne placă, vom urca până în Fereastra Mare. Din păcate ambele sunt în locuri foarte circulate și dacă nu va fi în fiecare zi câte un voluntar care să se ofere a rămâne în tabără, vom lăsa corturile „la risc”, știind că „nu există pădure fără uscături”. Durata traseului Complex Turistic Sâmbăta – Fereastra Mare e trecuta in ghiduri a fi 5 ore. Cu bagaje mari și cu unii nu prea antrenați vom face mai mult. Chiar dacă vom face 8-9 ore, tot vom putea monta corturile la lumina zilei.

Ziua a 2-a, duminica 22 august: cu bagaje mici: Fereastra Mare – Fereastra Mică – coborâre pe marcajul BA – cotit spre stânga spre și apoi pe marcajul PA pe la Cascada Fierăstrăul – căldărușa Răcorelele de Jos – urcat în Curmătura Răcorele și coborât la Lacul Viștișoara. Un superb loc de popas! De acolo FM vom urca în creasta principală pe unde de jos pare imposibil: pe Hornul Răsucit 1B (l-am făcut cu Marlene cu rucsaci foarte mari!). Vom reveni pe BR la corturile din Fereastra Mare sau vom cobori la ele din Ferereastra Mică pe BA. Eventual – cu cine vrea – nu vom ocoli vf. Gălășescu Mic, ci vom merge pe creastă, să va explic ce se poate întâmpla iarna dacă e ceață, dacă nu ai fost pe acolo vara „cu ochi de iarnă”, dacă nu ai traseul în GPS. Acel loc a făcut să curgă „multă cerneală” după o întâmplare nefericită a câtorva clujeni și sibieni, dupa un revelion (2000) la refugiul Portita Viștei.

Ziua a 3-a, luni 23 august: tot cu bagaje mici, spre vest: dus- întors pe BR până pe „Acoperișul Romaniei”- Viștea-Moldoveanu; probabil unii nu ați fost încă pe top-ul de 2.544 m.
Cei mai obosiți pot să scurteze traseul, după dorință, să se oprească/întoarcă înainte de țelul zilei. Iar cei mai ne-obosiți – am putea coborî din Șaua Viștișoara spre sud (FM) pe la Lacul Gălășescu
și apoi să traversam spre vest peste culmea sudică din dreapta, în Valea Rea, să admirăm cascada Văii Rele, Lacul Moldoveanu și de acolo să urcăm direct spre „Cioaca ” Viștea – Moldoveanu și Top-ul României sau prin Curmătura Moldoveanu și peste Vârful Roșu.

Ziua a 4-a, marți 24 august: cu bm spre est și apoi nord: urcat pe vf.Cheia Bândii, pe PR sau BR ( depinde unde vom avea tabăra), apoi spre nord FM pe prima parte a Muchiei Sâmbăta până în șaua ce precede vf. Cațaveiu. Coborâre (FM) spre stânga, spre/ pe lângă Piatra Caprei.
Ne putem împărți în două grupe: unii să nu urce până în vf. Cheia Bandii, ci să meargă spre Piatra Caprei pe traseul care e paralel cu culmea și e marcat cu TA, pe care îl vom întâlni și ceilalți în apropierea Pietrei Caprei. Vom ajunge apoi în valea Sâmbăta, aval de cabana. De acolo:
– cei mai obosiți și cei care vor să cumpere câte ceva de la cabană, vor urca în 10-15 minute la ea, pe poteca știută deja (TR) și apoi la corturi,
– doritorii de o tură mai lungă, vom coborî vreo cinci minute pe vale, apoi vom urca spre stânga, pe PR spre Poiana Lespezi a Muchiei Drăgușului, unde e o căbănuță de vânătoare. Vom coti iar la stânga urmând la început muchia, apoi pe versantul ei răsăritean, pe sub Claia Codrei (care e o adevărată custură!). E o zona unde găsisem cândva, la început de vară „orgie de rhododendroni”! Dar acum le-a cam trecut sezonul. Vom traversa apoi poteca marcata cu PA parcursă deja în ziua a 2-a, vom intra fără marcaj în căldărușa Răcorele de Sus (în dreapta vom avea spectaculoasa Muchia Dracului ce o desparte de căldărușa Răcorele de Jos, prin care am fost în ziua a 2-a) – vom urca pe lângă Peretele Răcorele din stânga, vom depăși pe la bază Hornul Estic și Muchia dintre Hornuri și apoi ne vom angaja voinicește pe Hornul Vestic care ne va scoate în Fereastra Răcorele din creasta principală făgărășeană. Apoi pe ea, pe BR înapoi la tabără, spre invidia celor care au amânat asta pentru altă dată. Retineți ca există: Curmătura Răcorele, Fereastra Răcorele (prin ambele vom trece) și Portița Răcorele (pe care o să v-o arăt).

Ziua a 5-a, miercuri 25 august: Cu bagaje mari „spre soare zburăm”- cum cânta cândva Doina Badea – cu inegalabila ei voce. Adică vom pleca spre răsărit, pe versantul sudic al crestei, pe lângă Colțul Bălăceni, Cheia Bândii, Vârful lui Mogoș, Vârful Urlea. Apoi, în Fereastra Lacului, vom lăsa rucsacii mari în potecă, spre bucuria șoldurilor și umerilor și vom coborî la lacul Urlea, unul dintre cele mai faine „ochiuri de mare” din Făgărași. Să ne răcorim, să ne bălăcim, să le facem în ciudă celor rămași sus (dacă vor fi!), dar să le ducem și lor apă proaspătă. Reveniți la bagaje, vom continua (nu mai e mult) pe lângă Turnu Lacului (în iarna 1972, pe acolo, cu Misi Szalma, pe schiuri și cu „dulăpioare în spinare” n-a fost chiar ușor) până pe vf. Fundu Bândii 2.450 m, din care se desprinde spre sud frumoasa culme Dara – Hartopu – Mușetescu, de 2.501, 2.506, 2.495 m! Nu le vom urca în acea zi, vom coborî să ne căutăm loc de tabără pe malul acelor lăculețe cuibărite în căldărușa de obârșie a văii Leaota (altă Leaota, nu muntele de la sudul Bucegilor). Ele sunt: Geamănu de Sus, Geamănu de Jos, Mioarelor, Roșu (Hârtopu), Mușetescu. Lacul Mioarelor deține recordul de altitudine al lacurilor glaciare din Carpații românești: 2.282 m! (Tăul Porții din Retezat, adevărat că mult mai mare ca suprafață, se afla la 2.260 m). E un loc de care vă veți îndrăgosti! Un loc în care, de câte ori am trecut pe acolo, mai ales când am văzut corturi montate în acel „rai”, departe de toate răutățile lumii, mi-am promis să pun și eu cândva cortul acolo, să mă las dimineața sărutat de Soarele Răsare. Visul mi se va împlini (sper) acum, alături de unii dintre voi. Va fi o zi „mai scurtă”, vom avea vreme sa ne plimbăm, poate desculți și doar cu „frunze de viță”, prin acel rai, printre acele lăculețe.

Ziua a 6-a, joi 26 august: cu bagaje mici desigur, o plimbare faină în circuit în jurul acelor trei vârfuri amintite, dar și cu urcare pe ele (am mai fost !), de unde vom vedea creasta făgărășeană din alt unghi
decât cei care o văd de pe clasica potecă BR.. Căci vom urca pe Dara 2.501 m, vârf aflat pe un „picior” sudic, din care se ramifica alte doua culmi sudice care „îmbrățișează” valea Dara: la est Hârtopu – Mușetescu, la vest Brâul Darei. Da, e o culme, nu un brâu-brână ca în Bucegi sau Piatra Craiului. Le vom parcurge pe rând în acea zi. DARA! Nume fain, scurt, muzical pe care îl poartă și fetița prietenilor noștri Cosmin și Cristina Munteanu, CAR-iști din Brașov. Dacă nu și în primele zile, în mod sigur în acea zi îl vom avea lângă noi pe Cosmin, poate și pe Cristina. Ca să avem și rima la Dara, poate va fi cu noi și Mara, care s-a îndrăgostit ca și mine încă din fragedă pruncie de Alpii Transilvani, cărora, ambii le spuneam zilnic „Bună dimineața” și „Pe mâine”! Când, de Paști 2008, doar cu draga mea Marlene am parcurs dinspre sud, pe schiuri – Lungul drum spre Moldoveanu – privirile ne erau mereu atrase de vf. Dara și de culmea Brâul Darei. Nu știu cât va fi de frumos „brâul” acesta, dar numele, auzit prima data în anii copilăriei mele, mi-e drag de atunci și sunt convins că-mi va deveni și mai drag după ce îl voi parcurge cu Cosmin, cu voi. Și știu că prietenul Cosmin o va duce pe acolo și pe Dara a lui când va găsi că e momentul.

Ziua a 7-a, vineri 27 august: tot cu bm, mers pe BR spre est până în Curmătura Zârnei – singurul loc din creasta făgărășeană (cu excepția extremităților ei dinspre Olt si Piatra Craiului) unde aceasta scade sub 2.000 m și anume la 1932 m. Vom coti apoi spre stânga pe PR, vom traversa pârâul Urlea, vom urca în Curmătura Moșului (șaua dintre Moșu și Moșuleața), iar de acolo pe TA spre vest, peste vf. Somnului până pe vf. Urlea -2.473 m , cel mai impunator ca înălțime și formă (de piramidă egipteană) pe care îl vedeam din curtea casei parintești în anii copilăriei și în vacanțele de elev la Brașov și de student la Cluj. De acolo vom cobori pe creasta în Fereastra Lacului și apoi pe BR spre corturi .
Ziua a 8-a, sâmbătă 28 august: plecarea spre mașini și spre casă, bucuroși că și de data asta am cules din munte multe amintiri. Știu din copilărie și din vacanțe, dar și din turele de până acum pe
creste făgărășene, că diminețile sunt de obicei frumoase, fără nori pe vârfuri și creste. Pe la orele 10-11 vârfurile își pun câte o căciulă de nori, apoi acestea devin o plapumă albă, pe la prânz încep tunetele și fulgerele și o ploaie vijelioasă care va confirma afirmația mea: „Muntele e frumos pe vreme bună, dar e fascinant pe viscol si furtună”. Dar de obicei sunt ploi scurte „de vară”, care răcoresc și limpezesc atmosfera. În curând apar pete de cer senin care se tot lărgesc și iese iarăși soarele victorios, care ne mai înveselește și cu câte un superb curcubeu sau cu câte un misterios „Spectru din Brocken”. La nevoie, vom scurta unele ture. Iar dacă vom avea și vreo zi urâtă cu ploaie „mocănească” și cu ceață, în acea zi vom dormi pe săturate, ajutați de oboseala acumulată și de „muzica ritmată a picăturilor de ploaie pe acoperișul adăpostului – cel mai vechi cântec de leagăn al omenirii”.
”Ieși copile cu părul bălai afară și zâmbește , poate s-o îndura soarele de zâmbetul tău!” – își amintea Ion Creanga că-i spunea mama sa în zilele urâte. Vor fi cu noi desigur si copile (nu neaparat bălaie) cu pletele-n vânt care să determine astrul zilei să iasă din nori ca ele să-i zâmbească cum le zâmbesc băieților pe care-i plac, iar el să le/să ne răspundă tot prin zâmbet .

După tură: În 8 zile nu ne-a atins nicio picătură de ploaie. Participanții (27, dar patru numai în primele zile) au venit plini de entuziasm și de curiozitate: „oare chiar așa faine sunt locurile prin care vom fi conduși ?” Au existat desigur și mici abateri de la planul inițial de mai sus. Unele circuite le-am parcurs în sens invers (ex. cel din ziua a 3-a.). Pe vârful Urlea am urcat și în ziua a 5-a, când în plan era doar să trecem pe sub el. Hoinăreala printre superbele lăculețe de la obârșia văii Leaota, nu am facut-o în ziua a 5-a, când ne-am mutat „tabăra de bază”, ci în ziua a 6-a, după întoarcerea de pe Furca Darei. La alte circuite au fost adăugate „bucle” în plus: ex. în ziua a 7-a, am coborât mai întâi spre sud pe Culmea Leaota, pe la lacul Jgheburoasa, și apoi am urcat în Curmătura Zârnei, să continuăm planul zilei spre Curmătura Moșului – vf. Moșuleața – vf.Somnului – vf.Urlea – înapoi la corturi. Din pauza de la pârâul Urlea, ne rămâne în amintire baia dintr-o faină bulboană și concursul „de tricouri ude” ! Iar „cireașa de pe tort” a turei, a fost reprezentată de plecarea cu rucsacii mari spre casă, de acele prime ore de mers la lumina lunii pline, pe zona Tăul Mioarelor – vf. Fundu Bândii – Fereastra Mare a Sâmbetei .
Relatarea turei (fiecare zi descrisa de alt participant) o puteți citi aici:

https://carcluj.ro/blog/fagarasii-mai-altfel-editia-3