„Oameni şi Munţi” de Nicolae Dimache

„Începând să mă caţăr, am înţeles repede că muntele e un joc şi că fiecare joc are regulile sale.”

Erhard Loretan

Căţărarea pe munte poate fi un joc plăcut, ca orice joc, dar poate fi sau poate deveni şi o problemă serioasă, chiar foarte serioasă, nu în escalada de faleză, ci în trasee lungi. Fie din motive de autoapreciere greşită, deci pregătire fizică insuficientă pentru dificultatea abordată, fie din cauza schimbării bruşte a vremii. Iar la schimbarea în rău a vremii, contează foarte mult echipamentul, rezistenţa fizică, dar mai ales cea psihică. Marţi seara, la Cluj, Puiu Dimache, acest Lionel Terray al nostru, ne-a vorbit şi despre asta şi va vorbi şi deseară la Bucureşti, la lansarea cărţii sale „Oameni şi Munţi”! O carte ce ar trebui să existe în biblioteca oricărui iubitor de munte!

La Cluj, între 18.30 şi 19 autorul a acordat autografe. Apoi, de la ora 19 a început partea oficiala, Cei din sală l-au cunoscut şi pe domnul Mihai Ogrinji, directorul editurii „România pitorească” în a cărei „Colectei verde” a apărut aceasta carte cu nr. 15.

Domnul Nicolae Dimache ne-a vorbit despre munte şi alpinism, în timp ce pe ecranul amfiteatrului Facultăţii de Geografie s-au derulat imagini din munţii prin care a hălăduit o viaţă şi din trei ture în Alpi în care am avut şansa şi bucuria ca eu şi Marlene, soţia mea, să-l însoţim. Ture cu schiuri sau cu bocanci şi pioleţi, ture despre care am făcut trei lungi proiecţii pe care poate le vom relua pentru toţi cei care îndrăgesc natura.

Eu, Dinu Mititeanu, doar cu un an mai în vârstă decât autorul cărţii, am avut şi şansa să-i citesc „manuscrisul” cărţii încă înainte de a fi tipărită! M-a copleşit! Dacă nu ar fi atât de modest, ar fi trebuit să-şi intituleze cartea „Omul şi muntele”. Căci, veţi vedea ca acest Om încă din tinereţe şi-a dedicat Muntelui mai tot timpul sau liber.

Veţi înţelege din carte că, la fel ca toţi alpiniştii şi montaniarzii din tinereţea sa, trăită în România până la scurt timp după absolvirea Facultăţii de Medicina din Bucureşti, mergea la sfârşit de săptămână pe munte pentru a savura libertatea. Veţi înţelege apoi că a emigrat împreună cu soţia sa, Ioana, în Italia, pentru a gusta zilnic senzaţia de libertate, nu doar o zi pe săptămână. S-a stabilit acolo, unde i se aprecia doar omenia, pregătirea şi conştiinciozitatea profesională, nu mai ales „dosarul”!

De dragul muntelui, s-a stabilit într-o mică localitate de pe malul lacului Maggiore. La „doi paşi” de Alpii pe care mai apoi i-a cutreierat, i-a urcat şi i-a coborât toată viaţa. Nu singur, ci cu mulţi alţi pasionaţi oameni de munte. Și Ei, acei Oameni şi acei munţi fascinanţi – Alpii – a considerat el că trebuie să apară în titlul cărţii.

Având în vedere „cantitatea de munte” ce o veţi găsi în carte, i s-ar potrivi ce a scris cândva un alt mare alpinist si montaniard, Guido Rey: „Poezia vieţii mele a fost Muntele, restul n-a fost decât proză.”

Dar la finalul cărţii, unde Nicolae Dimache îşi analizează viata, pentru ca noi cititorii să nu credem ca „n-a mai văzut pădurea din cauza copacilor”, adică n-a mai văzut şi trăit Viata din cauza Muntelui, el scrie, va rog să reţineţi:

„Muntele a fost numai un versant din viaţa mea, celalalt, mult mai consistent şi important fiind constituit de atâtea altele: familia, profesia, relaţiile, pasiunea pentru artă şi lectură, călătoriile. Evident, existenţa amalgamează toate aceste experiente într-un tot unic, în interrelaţie unele cu celelalte”.

Puiu, așa îi spunem noi, prietenii români (Nicola îi spuneau prietenii şi coechipierii italieni) a fost toată viaţa avid de cultură, de cunoaştere. Înaintea acestei cărţi a scris alte două despre câteva dintre numeroasele şi lungile sale călătorii prin lume: „O privire dincolo de orizont”, editura Vremea, 2009, un fascinant jurnal de călătorie, care ne poartă din cele mai inaccesibile colţuri ale Africii până în cele mai exotice țări ale Asiei şi „Vulcani, fluvii sacre şi zei de piatră, note de călătorie în India şi sud-estul asiatic”, apărută in 2013, tot în „Colecţia Verde a editurii RP ca şi cea despre care e vorba acum.

A treia sa carte, este autobiografică şi dedicată (puţin) tinereţii sale de elev şi student, apoi pasiunii sale pentru munte. Citind cartea aceasta fascinantă, m-a dus gândul la una clasica, similară, tradusă în zeci de limbi, foarte citită şi îndrăgită: „Cuceritorii inutilului”, aşa că eu îl consider pe Nicolae Dimache un „Lionel Terray al nostru”. Veţi găsi în carte şi cum, în multe situaţii în Carpaţi, Alpi, Patagonia, Africa, Himalaya a acţionat şi ca medic. De exemplu, cum a plecat din Bucureşti la o urgență în… Peretele Văii Albe din Bucegi, ajungând în rapeluri la accidentatul Walter Kargel, acum stimat nonagenar! Eram sigur că în carte va relata doar unele dintre sutele, poate miile, sale de ascensiuni în Carpaţi şi mai ales în Alpi şi alţi mari munţi ai lumii. Dar mă bucur că la finalul cărţii a dat o lunga lista (ce se întinde pe opt pagini!) a ascensiunilor făcute de-a lungul bogatei sale vieţi alpine. Lista care probabil nici ea nu e completa, multe ture ce pentru noi ar fi importante, el le-a considerat modeste, simple plimbări în natură.

Deşi ar fi putut face ascensiuni de mare dificultate, în marii şi celebri pereţi din Alpi, deşi ar fi putut urca pe optmiari din Himalaya, nu şi-a dorit asta ca scop. A urcat munţii nu cu ambiţii, nu cu orgoliu, ci cu sufletul, cu smerenie. I-a urcat ca iubitor de natura, de frumos, nu ca sportiv! Dovada e şi faptul că doar când era deja pensionar a realizat că ar fi putut deveni primul român care să aibă în palmares toate cele mult dorite 82 de vârfuri de peste 4.000 m din Alpi de pe lista UIAA. Și a mai urcat câteva când avea deja o vârstă la care alţii mai practică doar şahul sau pescuitul. Și nu e afectat că mai are neurcate doar 5 dintre acestea.

Spre finalul cărţii mărturiseşte: „Pe măsură ce retrăiesc amintirile şi încerc să le dau viață în scris, îmi dau seama că pot reda fapte, dar e greu, dacă nu imposibil, să reproduc şi să transmit emoţiile, simţite”.

Eu, citind aceasta carte şi cu sufletul, nu doar cu ochii, i-am simţit totuşi şi o parte din emoţii. Și sper să simţiţi asta şi voi, dragi prieteni.

Vă invităm la lansarea cărţii „Oameni si Munţi”. Carte din care îl veţi cunoaşte pe alpinistul şi Omul Nicolae Dimache, dar şi pe acei mulţi ai săi „camarazi întru pasiune” cum ar spune Noica. Vă invităm să-l cunoaşteţi, să-l întrebaţi, să-l ascultaţi, să admiraţi imagini din câteva dintre acele incredibil de multe ascensiuni ale sale pe munte. Iar mai apoi, citind cartea, să vă daţi seama de marea sa modestie, să vă bucuraţi că aţi cunoscut un astfel de Om. Să vă bucuraţi că aveţi în mână o carte care, în mod sigur, vă va deveni dragă şi veţi fi mândri s-o ştiţi într-un raft al bibliotecii, s-o mai deschideţi din când în când ca pe o casetă cu un conţinut preţios.

Dinu Mititeanu, Cluj Napoca, aprilie 2016.