Omul murdărește locul

Opinii privitor la agresarea muntelui, întâlnite din nou în ultimele ture de munte.

                 Am fost în Crai între 16-23 august 2001, apoi în Ciucaş, un superb „munte de buzunar”. Apoi în Piatra Mare, pe la „Şapte Scări” Ieri, 30 august, din nou în „munţii de lângă mine” – Apusenii, într-un mini-munte în, din nou batjocorita Rezervaţie geo-botanică „Scăriţa-Belioara”. Lansasem anul trecut pe lista şi multor autorităţi un disperat „S.O.S. Scăriţa”, acea Scăriţă cu al său minunat „Şesul Craiului”, Scăriţa care era, şi ar trebui să fie mereu, o „Perlă a Apusenilor”.

Ştefan, unul dintre însoţitorii mei de ieri, nu mai termina cu superlativele; nu-şi putea imagina că aici există așa frumuseţi! Uimiţi erau şi botaniştii suedezi întâlniţi aici anul trecut, primăvara, când turmele încă nu urcaseră la munte. Și uimiţi ar fi fost de minunile florale şi însoţitorii mei de ieri dacă ar fi văzut-o în vremurile de glorie, când nu era devastată de gurile flămânde de iarba grasă şi de greutatea copitele boilor din Ocoliş şi nu era „decorată” cu baligi! Dacă ar fi văzut-o împodobită cu mii de genţiane şi de alte zeci, poate sute de specii de flori şi plante. Ce dureros ca după ce inimosul Alin Roşca din Turda, cu trupa sa de ecologişti au refăcut gardul protector, la doar câteva zile el a fost spulberat.

Am avut în aceste zile, aşa cum bănuiam, cum am avut mai înainte în Bucegi şi bucurii şi tristeţi!

BUCURIA să întâlnesc ”face to face”, să stăm seara „la un pahar de bere şi un butoi de vorbe” şi în Crai şi în Ciucaș, câţiva alpineți, Oameni – aţi remarcat: cu „O” mare! – despre care ştiam din ce scriau pe listă sau pe personală că iubesc şi prin fapte nu doar în vorbe, MUNTELE!

BUCURIA că datorită unuia din grupul meu, Gheo, pe care nu-l știți, căci doar citeşte nu şi scrie pe lista Alpinet. Muntele s-a eliberat nu de câteva pungi de gunoaie ci de câte un sac mare, umplut zilnic, cu începere încă de la urcuş, nu doar din a doua parte a traseului, cum obişnuiam eu. Și nu era deloc uşor să ai şi sacul cu tine în locuri mai dificile. Norocul era că un altul din grup, Dragoş B, a adus şi saci de rafie, să-i „protejam” pe cei de plastic, să nu pierdem din „preţioasa comoară”!

BUCURIA revederii unor locuri atât de dragi, atât de cunoscute, de care dorul nu se potoleşte niciodată.

BUCURIA de a găsi în jurnalul refugiilor cuvinte frumoase la adresa Alteţei Sale Piatra şi a celor care au construit acele „cuiburi de vulturi”.

Tristeţi… Cele pe care cu durere, le-ați întâlnit şi relatat și unii dintre voi: gălăgie, gunoaie, subcultura, „civilizaţia” celor pe 4 roţi, a banului, a casetofonului şi boxelor care să anihileze „supărătoarea” linişte a Muntelui.

Tristeţea că şi în „locuri sfinte” ajung dintre cei despre care Petre Goja din Baia Mare scria: „omul murdăreşte locul”!

Adaos din toamna 2015, un mesaj adresat celor care organizează concursuri de biciclete pe poteci de munte:

Noi, care organizam Maratonul Apuseni, în preziua concursului punem marcajele cu panglici şi adunam eventualele gunoaie, invitaţii să alerge pe poteci curate. Panglicile şi eventuale gunoaie aruncate de concurenţi (ff puţine) le adunam PE TOATE în ziua concursului, după trecerea ultimilor concurenţi! Voluntarii de pe traseu şi închizătorii au instrucţiuni clare. Și ştim că aşa procedează şi organizatorii altor maratoane de alergare; am fost şi noi doi voluntari la câteva.

Când găsim ce am găsit noi ieri pe poteci şi drumuri din zona staţiunii Muntele Băișorii, suntem deranjaţi din două motive:

1. Sunt persoane – mi-au spus mai multi – care cred că sunt rămase după maratonul nostru.

2. Sunt gunoaie care agresează ochiul, la fel cu peturile şi dozele de bere, de red-bull etc., abandonate în natura de „porcus turisticus”.

Mi s-a spus de către cineva că acele panglici ale unor concursuri de MTB sunt lăsate intenţionat pentru cei care vor să parcurgă acel circuit în lunile dinainte sau de după concurs. Găsisem şi panglici decolorate de soare, aşadar „cu vechime”! Și traseul nostru de MA e parcurs de unii înainte sau după. Dar nu dirijaţi de panglici ci:

– după track-ul luat de pe site-ul MA şi introdus în GPS;

– însoţiţi de cineva care cunoaşte traseul;

– ghidaţi de textul scris despre traseu şi la intersecţii sau în zone mai „delicate” de acele indicaţii cu vopsea.

Acele indicaţii cu vopsea (săgeţi, „X”-uri etc.) sunt ca indicatoarele rutiere de pe şosele. Pe şosele nu deranjează indicatoarele rutiere, ci gunoaiele aruncate, abandonate de românii necivilizaţi. Dar, după concurs, panglicile atârnate de crengi de copaci – noi, cei care iubim şi respectăm natura – le consideram gunoaie! Sper că ne înţelegeţi şi sunteţi de acord! Mergem pe poteci de munte, per pedes, sau cu MTB să admirăm natura, nu gunoaiele! Să ne bucuram de verdele ierbii şi cetinilor, nu să ne întristăm şi să ne revoltăm de gunoaiele atârnate de crengi!

De la bunici am auzit prima dată expresia ce suna „OMUL SFINȚEȘTE LOCUL”. Cei cărora li se potriveşte ultima afirmaţie sunt, din păcate, tot mai putini.

Muntele se bucură că urcă încă şi de aceştia pe potecile Sale. Dă Doamne să fie tot mai mulţi, Muntele să nu fie abandonat barbarilor, acelor ne/oameni care murdăresc locul!