Perspective sumbre pentru natura carpatină

PERSPECTIVE SUMBRE PENTRU NATURA CARPATINA

DE 11 DECEMBRIE – ZIUA INTERNATIONALA A MUNTELUI

                                                                       de Radu Mititean

11 Decembrie este Ziua Internationala a Muntelui, instituita de

Organizatia Natiunilor Unite pentru a marca problemele si oportunitatile

specifice acestei adevarate „coloane vertebrale” a mapamondului pe care

o formeaza lanturile montane, acoperind 24% din continente si o treime

din Romania.

Editia din 2013 are ca tema la nivel global „Muntii – cheie spre un

viitor durabil”. Ar trebui sa fie o sarbatoare si o ocazie de celebrare

si promovare a mediului montan ca oportunitate si model de dezvoltare

sustenabila. Dar din pacate in Romania ar trebui sa fie mai degraba o zi

trista, de constientizare a starii de pericol si de mobilizare in

apararea a ceea ce mai este inca natura carpatina, aflata sub asediu.

Carpatii romanesti adapostesc o imensa varietate peisagistica si o

biodiversitate deosebita. Cuprind cel mai mare peisaj forestier intact

din zona temperata a Europei, sunt gazda celei mai mari populatii de

carnivore mari din UE – mii de ursi, lupi si rasi, in conditiile in care

cele mai multe state europene nu mai au niciunul. Carpaţii sunt (au fost !)timp de multe secole sursa de apa,

rezerva de lemn, adapost pentru vremuri de restrişte, vatră de

civilizatie, tezaur natural, model de convietuire armonioasa om-natura

 si leagăn de valori culturale fără de care Romania

ar fi de neimaginat.

Si in loc sa tratam Carpatii cu grija cuvenita pentru aceasta mostenire

extraordinara, ii supunem de decenii unui asediu distrugator, mult

accentuat in ultimii ani prin comportamentul iresponsabil al

autoritatilor publice si al unei parti a populatiei, ducand la o

degradare accelerata si chiar la impingerea spre disparitie a unor

elemente esentiale si unice din muntii tarii noastre.

Astfel, padurile Carpatilor sunt taiate intr-un ritm ametitor in

ultimele doua decenii, mult mai mare decat statisticile oficiale. Uneori, chiar autorităţile

recunosc jaful si faptul ca, daca in toata Europa, suprafata de

padure creste, la noi e in continua scadere. Iar ceea ce se mai

considera padure este de regula ceva brăcuit, măcelarit de taierile

ilegale, de exploatarile „pe ras” pe mari suprafete urmand ca ramasitele

slabite sa fie doborate de intemperii si proliferari de ipide, atunci

cand nu sunt doar pretexte pentru acoperirea taierilor abuzive. Iar

Parlamentul tocmai pregateste un nou Cod Silvic si mai permisiv pentru

mafia padurilor decat cel actual.

Peisajele carpatine incep sa fie sluţite de eoliene, care vizeaza mereu

crestele dominante si zonele cele mai pitoresti, in total dispret pentru

estetica montana si nu numai. In plus, linii electrice aeriene de inalta

tensiune trase peste creste pe unde i s-a parut mai ieftin si comod

Transelectricii, sosele pana in varf de munte construite cu nepasare

fata de impactul de mediu, vile si hoteluri infipte in zone alpine ce

erau inca cvasinaturale, mijloace de transport pe cablu tot mai multe,

mii de antene GSM, fac tot mai hidoasă faţa altădată superbă a Carpatilor.

In Călimani, in muntii Metaliferi la Roşia Poieni si in alte zone, răni

imense in trupul muntelui au fost facute de oameni, iar autoritatile

pregatesc noi asemenea agresiuni la Roşia Montană, la Băişoara, la

Certej, la Bucium, in multe locuri din Muntii Banatului, in

Bucovina, in Carpatii Orientali si in alte zone, iar carierele de granit

rod ca un cancer Creasta Pricopanului – perla muntilor Macinului.

Raurile montane sunt sub un nou asediu hidroenergetic.  O buna parte

din ele au fost distruse ecologic si peisagistic prin duzinile de lacuri

de acumulare construite in anii 60-70, de regula cu deviere a unui mare

numar de alte rauri spre respectivele lacuri. În ultimii ani a inceput

atacul asupra tuturor raurilor ramase cvasinaturale in munti, prin

poiecte criminale de microhidrocentrale care introduc in conducte pe

multi kilometri,captand cea mai mare parte a apei si lasand albii aproape secate

si distruse de buldozere si excavatoare. Şi totul sub pretexte

„eco” de promovare a asa-zisei „energii verzi” !! 

Braconajul infloreste in Carpati, iar oieritul si agricultura

traditionala mor, se abandoneaza stânile si se infunda plaiurile, se

blocheaza potecile si se innamolesc izvoarele, vezi tot mai rar ciobani,

magari cu desagi, atelaje cu cai si care cu boi. Sălaşele sezoniere din

Apuseni si Muntii Banatului devin ruine, multe cătune sunt parasite,

sate intregi de munte mai au doar cativa locuitori in varsta, iar

Electrica a tras linii de curent prin sate de munte cand era deja prea

tarziu pentru că tinerii plecaseră cu totii la oras. Azbocimentul a

inlocuit sindrila pe acoperisuri, sârma ghimpată a inlocuit gardurile de

lemn, reproduceri de prost gust au inlocuit incoanele pe sticla pe

peretii caselor muntenilor si mai numeri pe degete oamenii care mai stiu

sa faca un tulnic, un ciubăr, o cergă sau o instalaţie de moara sau

joagăr actionat cu apă sau o vâltoare.

In schimb se umplu muntii de ATV-uri, gipane, motociclete enduro,

motodeltaplane si motoparapante, snowmobile si bărci cu motor pe

lacuri… sfâşiind linistea, imputind văzduhul cu gaze de esapament, si

adesea degradand si drumurile si descurajand orasenii sa isi mai miste

fundul si pe jos cate putin… Legislatia tembelă, in frunte cu Codul

Silvic si Legea Ariilor Protejate, nu interzice, nu  restrictioneaza ferm

accesul motorizat in natura montană in scop recreativ. În schimb

prohibeşte total in cea mai mare parte din Carpati turismul activ si

sportul montan nemotorizat, interzicand accesul in scop recreativ unde

nu este traseu sau zona special marcata in acest sens… Marcate

turistic fiind sub 0,1% din poteci si drumuri, si pentru turism

ecvestru, biciclistic sau pe schiuri neexistand deloc trasee marcate, în

ciuda promisiunilor deşarte ale tuturor ministrilor de resort din

ultimii 15 ani. .

Pentru traseele de turism pedestru, fondurile pentru marcaje ar trebui

asigurate de Consiliile Judetene, dar majoritatea aloca zero. Pentru

marcarea de trasee pentru alte tipuri de turism nemotorizat montan

lipseste cadrul legal – proiectele legislative sunt plimbate dintr-un

sertar ministerial in altul de peste un deceniu. Traseele de alpinism si

escaladă nu au niciun cadru legal, multe sunt degradate ca asigurări, in

schimb apar fierătanii odioase promovate ca „via ferrata”. Se interzice

practic speoturismul, declarand inchise aproape toate pesterile, in

schimb daca platesti pe cine trebuie poti avea acces si in zone foarte

sensibile ecologic, administrarea de arii naturale protejate in zona

montana putand deveni o buna afacere pentru cei al caror interes nu este

protectia naturii montane, ci profitul. Nu degeaba mare parte din

parcurile nationale si naturale din Carpati au ajuns sa fie administrate

de operatori economici, al caror rol prin definitie este sa faca bani cat

mai multi. Rezultatele se vad….

In schimb se promoveaza vânătoarea, si inca in mod traditional,

antiecologic, vizand „recoltarea” exemplarelor cele mai frumoase. Se

tolereaza braconajul, se permite sa iti faci vila in padure sau in varf

de munte, sa torni betoane si sa proclami ca faci „dezvoltare”, sa iti

croiesti drum de buldozer prin pajistea alpina si sa distrugi lacuri

glaciare, cum a facut cu Tăul Ştiol un fost primar din Borsa care nu a

ajuns nici o singura zi dupa gratii pentru ticaloşiile comise, cum nu au

ajuns practic niciunii din călaii naturii montane, desi ii avem cu

miile cu statut de demnitar, functionar public, personal silvic si alte

categorii.

Daca vom continua in aceasta directie si acest ritm, intr-un deceniu

riscam sa admiram natura carpatina mai mult prin albume de poze vechi,

sa plecam dintre betoanele oraselor pentru a vizita betoanele muntilor,

sa vedem animalele montane doar la gradina zoologica sau impăiate prin

pensiuni de prost gust si sa vedem râuri adevarate de munte doar prin

filme documentare sau prin ţări care nu si-au batut joc de muntii lor si

asa mai departe. Si ne vom aminti ca niste politicieni ne-au spus ca a

fost totusi bine pentru economie… desigur, nu pentru cea a Romaniei…

Ar fi tragic ca in viitor 11 Decembrie sa devina in Romania o Zi de

Comemorare a Muntilor Carpati, desi daca nu ne trezim la realitate, ne

paşte chiar aşa ceva…

Cluj-Napoca, 11 decembrie 2013

Radu Mititean

director executiv al Clubului de Cicloturism Napoca -CCN 

PS. Fiind o zi speciala, si tonul e ceva mai patetic si cu accente de

pamflet, dar esenta ramane corectă din păcate cu privire la toate

problemele trecute in revistă. Iar  expresia „Carpaţii sub asediu” nu este

o simplă figură de stil…