Satul Cheia, aflat amonte de Cheile Râmeților, nu mai are acum nicio casă locuită de vreun localnic. Tinerii au plecat, bătrânilor încăpăţânaţi să moară unde s-au născut şi unde au trăit, li s-a îndeplinit dorinţa. Când, prin anii ‘60 şi mai apoi, îl vizitam, era ca un stup de albine. Acum, mai toate casele și acareturile sunt prăbuşite, unele nici nu se mai văd, le-a înecat vegetaţia. Fostele drumeaguri care legau satul de cele vecine: Brădești, Boțani, Dealu Geoagiului, Oncești s-au transformat în poteci sau chiar au dispărut. Doar cel de patru kilometri dintre Brădești şi Cheia a fost oarecum de curând reabilitat şi lărgit de cei vreo cinci-șase orăşeni care au reparat case sau au clădit unele noi, case de vacanţă folosite doar vara. Dintre care unii poate au copilărit pe acolo. Doar unul, Gabi Suliman, venit din Bucureşti, este de zece ani locuitor permanent.
Dacă scrieţi pe Google Search „Satul Cheia”, veţi vedea filmuleţe lămuritoare, veţi afla multe despre Gabriel şi mai ales opinii admirative ale unor oaspeţi ai lui. V-o redau doar pe cea semnată Oana: „Cheia e un tărâm de basm: Și în acelaşi timp un loc în care înţelegi cât de mult poate face perseverenţa şi tenacitatea unui om. Cum omul sfinţeşte locul nu e doar o zicală, ci un adevăr profund. Care, mai apoi, se transformă şi arată cum şi locul, la rândul lui, sfinţeşte omul”.
Miraţi-vă!
Am făcut în sâmbăta de 17 august 2024 o nouă drumeţie prin Cheia din Apuseni. Am întâlnit din nou oameni „duşi în bălării” de încrederea absolută acordată micului navigator de bord. Oameni care nu ştiu geografie, care nu studiază o hartă, care nu întreabă „Cum pot ajunge cu maşina la…?”, şi pe care ignoranţa și trufia îi pedepseşte. A scrie pe navigator „satul Cheia” e scuzabil. Dar a scrie „Cheile X, cascada Y, cabana Z” e o prostie. Dar şi navigatoarele ar trebui planificate să nu „pună botul” la astfel de destinaţii.
Pentru cei care cunoaşteţi zona: în vara trecută, în satul Geogel, în care ajunsesem într-o plimbare de la Cheia prin micuţele dar fainele Cheile Geogelului, am întâlnit o familie (cinci persoane) din din Vâlcea care scriseseră pe Waze „Cheile Râmeților”. Device-ul îi scosese la Alba Iulia din autostradă, îi dusese (nici nu ştiau pe unde) – desigur prin Zlatna – pe drumuri cam rele, cu zone „în lucru”, iar ajunşi în Geogel i-a anunţat: „aţi ajuns”! Cineva i-a dirijat spre Cheia, unde au ajuns, dar desigur n-au mai avut timp să facă circuitul Cheilor pe firul apei (CA) şi întoarcere pe Brâna Caprelor (TA).
Ieri, plecând de la Întregalde/ Modolești unde lăsaserăm maşina, ajunși în Boțani – unde de multă vreme mai e doar o casă locuită permanent – am observat că se află în curtea ei un cort pe o maşină de Caraş-Severin. Şoferul ei scrisese pe navigatorul de bord: „Cheia”! Cei doi tineri ne-au spus că în prag de seară, cu două zile înainte, se treziseră aici, unde „drumul” se termină brusc. Dar, în ziua următoare, lăsaseră maşina aici şi făcuseră per pedes un dus-întors până la Cheia (bravo lor!) și ne avertizau că mai avem drum lung. N-aveau de unde să ştie că noi eram „acasă” pe acolo.
La Cheia, la campingul rustic al lui Gabriel, era ”full”. Ne-a povestit că un astfel de șofer se ambiţionase (el sau waze-ul?) ca de la Mânăstirea Râmeți să ajungă la Cheia prin cătunul… Valea Uzii. Desigur, a fost obligat să coboare înapoi. L-a sunat pe Gabriel şi la sfatul lui, a coborât în Teiuş, de acolo a mers la Aiud şi apoi, pe la fosta cabană Sloboda şi prin satul Râmeți a ajuns la Brădești pe la miezul nopţii. A dormit acolo şi a 2-a zi a coborât cei cam 4 km până la Cheia (drum doar pentru 4×4, practicabil doar când nu ploua!).
Apropo, numele Râmeți i-a păcălit pe mulţi care doreau de fapt să ajungă la Cheile Râmeților. Dovadă că vreo 10-15 ani, la ramificaţia de la ieşirea din Aiud spre satul Râmeți, era un anunţ: „Nu pe aici se ajunge la Cheile Râmeților, ci din Teiuş”, anunţ dispărut la modernizarea cu bani europeni a acelei şosele numită acum „Trans-Apuseni”, pe care se poate ajunge la Abrud.
NB: Marlene a încercat azi cu Google Maps, sperând că de la Cluj, o va trimite spre Cheia prin Aiud – Râmeți – Brădești! Dar, surpriză: o trimite tot pe unde i-a trimis pe cei din Caraş-Severin; pe la Întregalde – Dealul Geoagiului – Boțani – Chele Pravului (pe unde se poate coborî cascada doar în rapel!) – Cheile Piatra Bălţii – Cheia! Iar Waze-ul, din Cluj, te trimite pe Trans-Apuseni, dar nu doar până la Brădești, ci mai departe, prin Ponor – Geogel – Măcărești – Oncești – Cheia (între Oncești şi Cheia, pe firul văii Geoagiului spre aval există doar o veche potecă a localnicilor, acum tot mai înfundată!) Cei care aţi umblat per pedes prin acele coclauri sunteţi consternaţi!
Dar dacă scrieţi din Cluj „Mânăstirea Râmeți” sau „Cheile Râmeților” vă trimite bine, prin Teiuş şi pe Valea Geoagiului, până la parcarea de la capătul drumului, aval de chei. Pe cei din Vâlcea, care au scris „Cheile Râmeților”, i-a trimis pe unde v-am scris mai sus. Dacă scriau Mânăstirea Râmeți era perfect!
Concluzia nr 1: nu vă bazaţi pe aplicaţiile de navigare când vreţi să mergeţi în locuri izolate!
Concluzia nr 2: în ceea ce priveşte ignoranţa oamenilor, adevăr este în expresia populară „Mare e grădina lui Dumnezeu”!
Pentru drumeţi:
De curând, la sfatul lui Gabriel, s-a făcut de către Asociaţia de Turism şi Ecologie Trascău, Corp din Zlatna, un nou marcaj turistic pentru urcare pe Piatra Vulturului, punct albastru (PA). Se desprinde din poteca TA Cheia – Boțani – Dealu Geoagiului – Întregalde, cam după 45-60 de minute de Cheia, din punctul cel mai înalt dintre Cheia şi Boțani, la cam 50 m de o sursă de apă, un vechi ciurgău cu valău folosit cândva de cele două foste gospodării din apropiere, acum ruinate. Puteţi încă admira „uşa anti-urs” a fostului grajd, cu cuie bătute prin ea dinăuntru spre afară. Soluţie eficientă de care era mândru fostul proprietar cu care eu povestisem în urmă cu vreo 50 de ani. Când şi moara din Boțani era în funcţiune, văzută mai apoi părăsită, dar ieri nu mai era nicio urmă a ei…
Pe Piatra Vulturului (1.159 m) ne simțim ca în parapantă. Priveliştea e copleşitoare spre toate direcţiile, dar mai ales spre Cheia, aflată „la picioarele nostre”. De acolo, se poate continua înainte, paralel cu abruptul din stânga – deocamdată fără marcaj – în coborâre lină şi comodă prin pădure până în şaua de unde se poate urca pe Piatra din Chei (1.166 m), unde mai fuseserăm. Dar acum, în acea şa, am dat de un drum spre dreapta, care, mai jos, în poiană-păşune, coteşte spre stânga. După o vreme, are o ramificație: spre înainte pentru a întâlni marcajul CG (cruce galbenă) care, din satul Tecșești, duce în coborâre spre stânga în Valea Geoagiului, aval de Cheile Râmeților. De unde, pe firul apei (CA) sau pe Brâna Caprelor (TA) se poate reveni la Cheia. Gabriel îl vrea ca circuit pentru turiştii care stau câteva zile în campingul său. Îndrumase sâmbătă pe acest circuit pe vreo 8-10 francezi, întâlniţi de noi când coboram spre Cheia. Noi, de la acea ramificaţie, am cotit la dreapta în coborâre spre drumul Dealu Geoagiului – Tecșești, pe care l-am traversat să vizităm familia Avram, cei în a căror grădină cu meri, primăvara, zeci de iubitori ai naturii pot admira şi fotografia „lanul” de narcise şi apoi să urce pe Piatra Cetii din vecinătate.
Aşadar, zona satului Cheia ne poate oferi multe şi variate drumeţii. Și unde putem cugeta la multe aspecte ale vieţii. Iar de la Gabriel putem afla detalii despre istoria locurilor, despre „ultimii mohicani” pe care îi putem vedea în fotografiile expuse de el într-o inedită expoziţie în aer liber. El vă va povesti şi întâmplări ciudate, ca cele de mai sus. Acum era super ocupat. Dar de Revelion (dar fără pic de zăpadă), când noi doi – singurii musafiri atunci – am pus cortul „în curtea lui”, am făcut şi plimbări prin jur (de exemplu pe Piatra Nicaia), dar am şi povestit mult, am aflat multe de la el. Iar de la puţinii localnici întâlniţi prin cătunele şi de pe dealurile din jur, ne-am dat seama că este cunoscut, că îl consideră „de-al locului”, că îl admiră pentru tenacitate și perseverenţă, cum aţi citit mai sus, că îl admiră și oaspeţi ai lui. Reţineţi că Gabi agreează montaniarzii, nu chefliii şi motorizaţii.
Sperăm că unii dintre cei care abia acum aflaţi de Cheia şi de Gabi, vă veţi simţi îndemnaţi să faceţi o vizită acolo. Ne-am bucura o astfel de ştire, aşa cum ne-am bucurat când unii ne-aţi scris că aţi vizitat locuri din ţară sau „din afară” incitaţi de relatări ale noastre.