O parcurgere a celor 8 chei din zona satului Podu Dâmboviței, cele sălbatice prin apă și pe lângă apă.
Pandemia nu ne-a lăsat nici în Parcurile Americane- pentru care aveam deja biletele de avion dus-întors și nici în Pirinei ! Așa că am decis ca în a 3-a săptămână din lunile august, septembrie și octombrie, să revedem locuri dragi din Carpați, dar și câteva noi, mereu amânate.
În august am fost în Piatra Craiului, Bucegi și Făgărași.
În septembrie în Leaota, Chei Dâmbovițene și iarăși în Piatra Craiului- zona sudică, de data asta și Pietricica.
Vă relatăm pe scurt doar tura recentă prin ”Complexul de Chei” din zona satului Podu Dâmboviței. Cu decenii în urmă citisem într-un almanah turistic un articol despre ele. Din amintiri și de pe hărți vi le înșir:
1. Cheile Mici ale Dâmboviței – amonte de satul amintit, cunoscute și ca Cheile Plaiului Mare cu a lor Peștera Urșilor, chei prin care trece șoseaua asfaltată ce merge până la Cojocaru, amonte de Săticul de Sus.
2. Cheile Dâmbovicioarei care au și ele mai cunoscuta Peștera Dâmbovicoarei, cu șosea asfaltată până în sat, apoi amonte drum de macadam spre cabana Brusturet și mai sus de ea.
3. Cheile Brusturetului, aval și amonte de cabana Brusturet, cu drum de macadam,
4. Cheile Văii Cheia- amonte de satul Podu Dâmboviței, cu drum de macadam care duce până în satul Fundățica.
Apoi cheile sălbatice:
5. Cheile Mari ale Dâmboviței, dintre satele Podu Dâmboviței și Rucăr.
6. Cheile Cheiței – tot pe valea Cheia, dar aval de satul Podu Dâmboviței, superbe, sălbatice – până la întâlnirea cu Cheile Mari.
7. Cheile Ghimbavului- tot sălbatice, pe râul cu același nume, care se varsă și el în Cheile Mari, mai aval de valea Cheița.
8. Cheile Crovului- pe pârâul Crovu, afluent de stânga al Văii Cheia, în amonte de Cheile Cheii. Au doar potecă ce duce spre vf. Sântilia și Leaota.
În vara 1966, împreună cu prietenul Nelu Moșoiu -atunci tânăr medic cum eram și eu- după ce o ajutasem pe mama lui din Fundățica să-și usuce și strângă fânul- am parcurs per pedes Valea Cheii, Cheile Cheiței, apoi zona spre amonte a Cheilor Mari.
De data aceasta, le vom parcurge pe toate, interesați mai ales de cele sălbatice ! După ce am coborât amețitoarele serpentine ale Dealului Sasului, din satul Podu Dâmboviței am cotit la stânga și am urcat cam 3 km cu mașina pe valea Cheii, apoi încă unul per pedes până la confluența cu valea seacă a Cheilor Crovului. Chei care imi imaginasem că arată altfel, ”mai chei”, știind că e o veche zonă cu trasee de cățărare. În acea zi -urmând marcajul BA- am ajuns pe Vl Leaota pe care am montat cortul la cam 10 m de marea momâie știută acolo din ultima zi a anului 2008: http://www.dinumititeanu.ro/Pe-schiuri%2C-spre-anul-2009 – un revelion de neuitat !
După două zile pe culmi ale Leaotei, am revenit la ALP- Dusterul nostru și am montat cortul chiar la confluneța văilor Cheia și Crovu. Am dedicat apoi o zi străbaterii cheilor sălbatice din zonă, amintite mai sus. Într-o oră am trecut peste deal – pe traseul marcat cu TA din Valea Cheii în Valea Ghimbavului, vale care are drum forestier spre amonte, drum ce vine din satul Dragoslavele peste muntele Prislop. Spre aval mergem pe el doar 1 km, până la capătul lui, într-o poiană cu câteva construcții. Acolo ne schimbăm adidașii cu sandalele și pornim prin apă și pe lângă apă, cum puteți vedea la:
Chei dâmbovițene
Lângă este și un album din tura pe Leaota. Din fericire – spre deosebire de Cheile ce vor urma- prin acestea nu vom găsi multe gunoaie, căci nu există nicio localitate în amonte, doar câteva poienițe folosite de picnicari. După o oră ajungem la confluența cu Cheile Mari, care au apă mai puțină față de cum ne așteptam, nu ne ajunge mai sus de genunchi. Facem mai întâi un dus-întors spre aval, dar nu până în satul Rucăr. Apoi pornim spre amonte, până la primele case din Podu Dâmboviței. Pe traseu, în peretele drept geografic, vedem/vedeți bucăți de șine de cale ferată înfipte în stâncă, ”vestigii” de la un balcon folosit în urmă cu multe decenii când se mai practica plutăritul sălbatic. De pe balcon, cu prăjini, dotate și cu cârlige/căngi, se muncea la deblocarea nedoritelor ”ambuteiaje” apărute. Uneori, cel mai curajos legat cu frânghie, cobora și lega cu altă frânghie bușteanul depistat că prin extragerea lui se va dezlega ”nodul”…
Revenim spre aval până la confluența (cam greu de depistat !) a văii Cheia cu valea Dâmboviței pe care ne aflăm. Și pornim în amonte prin Cheile Cheiței – spectaculoase, strâmte, cascadate, ”cireașa de pe tort” a zilei ! Cele mai frumoase, dar din păcate și cele mai poluate prin nesimțirea sătenilor din amonte pentru care acest pârâu e doar un canal de scurgere a mizeriilor din frumoasele lor gospodării ! Doamne câți bani ar scoate comunitatea locală din aceste chei-comori dacă ar fi în Elveția ! Surpriza neplăcută e și faptul că -vrei nu vrei- ajungi în grădina și curtea unui localnic ! E adevărat c-a fost amabil și ne-a facilitat ieșirea în ulița satului. Dacă veți dori să parcurgeți Cheile Cheiței spre aval, va fi greu să depistați… intrarea !
Cheile amintite la pozițiile 1-2, spectaculoase și ele dar ”civilizate”, le-am parcurs desigur pe 4 roți, în drum spre sudul Pietrei Craiului.
În a 3-a săptâmână din octombrie, ne vom delecta din nou privirile și sufletele cu superbele peisaje și culori de toamnă ale culmior care îmbrățișează Valea Cernei.
*****