Prin Ținutul Zmeilor

Am dorit să reedităm o superbă tură din urmă cu 4 ani pe Muntele Mare și Piatra Groșilor-Munceloase:

Sub soarele nopții

Imagini de acum: https://foto.dinumititeanu.ro/2021/02/28/prin-tinutul-zmeilor/

Am dorit ca de data asta să fie cu noi și alți prieteni amatori de ”spectacole”  montane  ”mai altfel” , cum a fost atunci ! Dar posibil că prognozele meteo incerte și dormitul în cort au fost cauza că am rămas tot doar Noi Doi . Noi, care știam de decenii că Muntele e Munte pe orice vreme și că în fiecare tură care se anunță ”incertă”, va apărea și o surpriză plăcută ! Prima surpriză  plăcută -la cam 2 ore de la plecarea din Parcarea Buscat (noi peste Pietrele Mărunte, să evităm snow-mobiliștii și urmele lor)- a fost întâlnirea mai sus de ”mlaștina” de La Poduri cu un grup de colegi de club, unii cu schiuri, alții pe bocanci.  Am urcat împreună până la Groapa Nămetului, unde ei s-au oprit, acela era ”țelul” lor.  Dar de câteva minute ne invadase ceața. Așa că mai departe prin acel white-out  ( http://www.dinumititeanu.ro/Albul-total ) am putut continua doar ghidați de track-ul din GPS sau harta cu track din telefon !  Când apărea din ceață un stâlp de  marcaj, parcă ne întâlnisem cu un prieten !  Iar pe câte un brăduț, ne mai odihneam ochii, obosiți de  a tot căuta ”ceva” !

 Am ieșit din înnebunitorul  white-out abia în Șaua Prislop, unde am decis să montăm cortul, să nu mai mergem cu bagaje mari până pe Piatra Groșilor ca în urmă cu 4 ani. Atunci -după ce am montat cortul acolo- am continuat fără bagaje încă 11 km pe traseul Bogdanu – Molhașul ”lui Arnold”/Calul de Piatră  – colibele Bucișeni-colibele Smide  și înapoi spre cort pe platoul Munceloase, la lumina lunii pline !  Acum, sâmbătă, după ce am montat cortul în ”curtea” unei superbe case de vacanță de lângă colibele Prislop -multe părăsite, dărâmate- am intrat iarăși în  white-out până pe Piatra Groșilor și înapoi ! Să respirăm munte ! Dacă vedeți în albumul foto acea faină casă de vacanță, vă spunem că și dacă ar fi avut o cameră descuiată, cum au iarna mai toate cabanele din Alpi (Winterraum), noi tot în cortul nostru drag am fi dormit ! 

Noaptea mai ieșea uneori Luna Plină dintre nori, era un fel de ”joc de v-ați ascunselea” cu aceștia. Dar n-am mai ieșit cu aparatul și trepiedul din cort. Noi ne dorisem să mergem vreo 2 ore pe schiuri la lumina lunii ! Poze aveam din ture mai vechi, ați văzut unele mai sus.

Duminică dimineața cerul era mai degajat. Am pornit doar la ora 10.  Și am decis să ne întoarcem pe alt traseu, de la Gemele Țiganului să urcăm spre dreapta, către mijlocul marelui platou dintre Muntele Mare și Neteda, numit de localnici și Muntele Masa- o ”Platforma Borăscu” a zonei.  Și eram siguri că sus vom întâlni din nou pe amatorii de ”snowkiting”, pe vechii prieteni din ”Școala de Zmei”   (https://www.facebook.com/ScoalaDeZmei/), pe acel întins și neted platou numit ”Ținutul Zmeilor” de către Tudor RADU -șeful ”zmeilor”.

Erau mai mulți ca în anii trecuți, căci vremea era superbă pentru sportul lor drag !  Acel ”aerodrom alpin” este excelent pentru ”zborurile”  lor ! Ei alunecă  pe schiuri tracționați gratis de zmeu, dar uneori chiar zboară pe distanțe scurte.  Îmi aminteam de superba carte ” Luptând cu Imposibilul” a lui  Mike Horn: în zone polare propice pentru a fi tracționat el și sania lui grea- avea zmee de trei dimensiuni, alegea pe cel adecvat vitezei/ forței vântului ! Noi, aici, eram acum martori privilegiați ai unui superb spectacol !  Imaginile  vă vor aminti și vouă de acele vestite Festivaluri ale Coloratelor  Baloane cu aer Cald de genul celor de la Cappadochia (Turcia).

Zăpada era ”beton” ! Așa că – deși cu rucsaci mari în spinare- am făcut coborârea de pe Muntele Mare spre ”mlaștină” -desigur fără foci!-  printre brăduți ca și data trecută , dar  fără emoții că vom cădea la  vreun viraj. La fel a fost și a 2-a zonă de coborâre fără foci: de pe Pietrele Mărunte până la ALP care ne aștepta cuminte în parcarea Buscat  !

 Am cam ”abuzat” de această zonă ușor accesibilă din ”munții de lângă noi”. Ne e dor de alți munți, de ture de două zile, cu o noapte în cort.  Dar așa cum scriam ieri lui Cristi și Elenei Gavrea  -care își inauguraseră pe al lor Olaf -frate geamăn cu Erik cel Roșu al nostru:

”Ne este foarte greu să decidem o destinație de week-end din cauza riscului de a-i întâlni pe motorizații tot mai mulți și mai agresivi sau a riscului de accident produs de urmele înghețate ale lor. Să nu mai vorbim de inestetică: aparatul foto ar dori un alb imaculat, nu o ”arătură albă” !

                                                                                                         *****