Revelion cu Frumoasa

Planificasem un circuit cu schiuri de tură pe crestele Cindrelului și M-ților Lotrului care ”îmbrățișează” Valea Frumoasa – circuit parcurs vara   https://dinumititeanu.ro/circuitul-frumoasei/    !  Acea Valea Frumoasă  știută  de vârstnici (la fel cu alte văi, culmi și poiene din zonă) din povestirile lui Mihail Sadoveanu și ale bunului său prieten Ionel Pop, care îi era gazdă amabilă în căbănuța ”de la Bradul Strâmb”. Acei oameni-vânători care la maturitate mai mult studiau obiceiurile animalelor, foloseau mai mult binoclurile decât puștile. Cărțile lor  despre acele locuri, acele animale și despre pădurarii zonei mi-au fascinat copilăria !  Din păcate cei mai tineri nu l-au mai citit și nu-l mai citesc pe Sadoveanu, în plus mulți nu mai au bunici la țară care să le spună povești  din păduri carpatine cu ale lor animale ”de poveste”.

Am plecat din Cluj în 30 dec., l-am parcat pe ALP mai sus cu circa  5 km de cabana Oașa, la Gura Curpătului, vale  pe care am urcat până pe dl.Domnilor unde am montat cortul lângă stâna din partea de sus a poienii. De fapt într-una din încăperile stânei – în care era zăpadă intrată prin acoperișul incomplet, să fie mai adăpostit de vântul care bănuiam că va fi mai intens peste noapte.

Joi 31 dec. Știam că va fi ”zi urâtă”, fără soare și cu vânt. Aveam de ales între  a porni sau a sta acolo toată ziua și încă o noapte, știind din prognoze că în 1 ian. spre prânz vremea va deveni ”prietenoasă”, ceea ce s-a și adeverit. Am decis ”să ne luăm la trântă” cu vremea rea, nu mai făcuserăm de mult asta și nu doream să pierdem acest important antrenament pentru mersul pe munte. La plecare  cerul era înnorat, vântul acceptabil. Dar peste vreo oră am intrat în ceață deasă și vântul s-a intensificat. Deja de pe muntele Șerbota eram într-un  adevărat iad alb, acel nedorit ”white-out”  în care omul se simte „suspendat” într-un cer înnorat sau „scufundat” într-o mare lăptoasă. Nu există orizont. Se pierde simțul de „deasupra” și de „dedesubt”, de „vertical” și „orizontal”. Nu se poate aprecia inclinația pantei pentru următorii metri: plat, urcare sau coborâre. Îți e dor de o piatră, de un brăduț, de un smoc de iarbă, de ”ceva” pe care să-ți odihnești ochii (mai multe  la:

Albul total sau white-out

 Acum aparatul foto (și degetele înghețate !)  a refuzat  să funcționeze în acele condiții.  Nici  ochelarii de zăpadă nu mai funcționau, nu era bine nici cu ei, nici fără ei !  Viscolul devenise orbitor mai ales în zona Frumoasa- Platoul Diavolului. Ne tapetase cu chiciură pe o parte, probabil arătam ca doi pinguini. Eu, doar bățul de schi cu rondelă mică îl puteam manevra, cel cu rondelă mare mi-l manevra vântul, făceam mari eforturi să nu mi-l ducă spre  orizontală când doream să mă sprijin în el !

În anii 50-60 milioane de români,  mai ales partizanii din munți îi așteptaseră în zadar pe americani să ne scape de comunism ! Perfidia era că posturile de radio ascultate în clandestinitate ne tot spuneau că vor veni, deși se știa că fuseserăm vânduți la Yalta ! Acum însă ne ajută pe noi montaniarzii când vremea pe munte -mai ales iarna-  devine ”câinoasă”.  Sateliții lor din programul american Global Position System – GPS ne dirijază cu precizie și prin acea ”zeamă de lapte” cum îi spunea white-out-ului un prieten în anii 70 !  Marlene a dovedit și de data asta că are un psihic ”tare”, mai ales că ea trebuia să se uite mereu la  GPS,  altfel o luam ”prin bălării” ! Trackul real luat în tura din 8-9 august 2020 ne era ca un Fir al Ariadnei. Desigur am renunțat la ”planul maximal” de a-l monta pe Erik cel Roșu pe platforma vf. Cindrel la adăpostul unor stânci  de acolo știute și al unor ziduri din blocuri de zăpadă.  De pe celebrul  Platoul Diavolului am  intrat – desigur ”duși de mână” de GPS pe drumul ce coboară multă vreme lin pe sub cupola din stânga a Cindrelului. De data asta ne duceau schiurile pe noi, dar din cauza ceții, pentru a le stăpâni mai ușor, nu le descălțaserăm de foci. Treptat am ieșit din ceață, vântul era mai domol. Ne bucuram  că mai vedeam deja și altceva în afară de acel mare ecran alb. Ne-au readus în starea psihică normală  acei  brazi izolați de pe panta pe care o ”croșetam” cu viteza ”a 1-a”  înspre poiana orizontală în care deciseserăm să ne petrecem noaptea de Rev !  Vântul se potolise aproape de tot, ceața mai persista doar ca niște căciuli pe vârfuri !

Rev 2021.  Spre deosebire de alte multe revelioane în cort din anii trecuți, n-am mai ieșit din cort la momentul Trecerii dintre Ani, știind că în orice direcție am privi, nu vom putea admira acele  multe ”focuri de artificii”  de departe despre care puteți citi în cap. 9 al blogului nostru !  Semnal GSM n-am avut niciunde în tura asta, așa că am trimis și am primit doar telepatic urări de La Mulți Ani și La Mulți Munți ! În timpul nopții a nins cam 10 cm.

Vineri 1 ian.2021. Intenționam ca dacă și vârfurile vor fi în soare, să urcăm fără bagaj înapoi până pe Cindrel. Apoi, ajunși cu bagajele mari în spinare în șaua Șteflești,  să urcăm vizavi în creasta Munților Lotrului pe care s-o urmăm spre vest, spre Pasul Tărtărău.  Ne aminteam de tura de Rev. 2005  pe traseul: Paltiniș- Vf.Cindrel- saua Șteflesti- zona vestica a munților Lotrului- pasul Tărtărău- Poiana Muierii- Vf. lui Pătru- cabana Șureanu- Poarta Raiului- Luncile Prigoanei.  Atunci ne însoțise cu încăpățânare timp 5 zile și cățelușa botezată de noi Negruța, care a dormit 4 nopți lângă cort, deși o invitaserăm insistent într-una din abside ! Când ne-am luat rucsacii în spinare, apăruseră arhipelaguri ”tonice” de cer albastru, dar vârfurile îți păstrau căciulile de nori. Așa că am decis să ”redesenăm” planul, să coborâm spre dreapta parcurgând în premieră DJ 106 N ”TransCindrel”  care urcând pe Valea Sadului în Șaua Șteflești, însoțește apoi în coborâre Valea Frumoasei înspre Lacul Oașa.

Zăpada de pe drum avea doar o urmă dus-întors de snow-mobil, ceea ce nu deranja. Schiurile -descălțate desigur de  foci- alunecau cu spor, deși panta nu era de înclinația dorită,  nu alunecau singure decât pe zone scurte, ci mergeam cu lungi pași alunecați.  După vreo 6 km, la ora 15.30  am montat cortul într-o faină luncă, între meandre ale văii Frumoasa,  la confluența ei cu  pârâul lui Blaga afluent de dreapta, luncă  unde se aflau și câteva căbănuțe, una fiind cantonul silvic Miercurea. Abia de curând toate vârfurile  se descoperiseră, deci cam târziu pentru noi.

Sâmbătă 2 ian.  Afară fusese peste noapte cea mai joasă temperatută a turei: -15 gr.C, mai blândă totuși ca de multe alte revelioane.  Eram în vale, unde se ”retrage” aerul rece mai umed și mai greu, în plus era cer senin și lună ! Marlene- deși nu avea trepied, a încercat câteva poze de noapte. În nopțile anterioare au fost -10 și -12 C.  Desigur în cort am dus-o bine, avem experiență decam 250-270 nopți de iarnă în ”hotelul nostru alpin de 2 persoane”! De aici la vale erau mai multe urme de mașină, iar de la cabane întâlnite cam din 2 în 2 km mai la vale, erau tot mai multe urme. Am dat apoi și de mașini și oameni lângă cabane, era soare și cald, își făceau grătarele în aer liber.  Pe măsură ce ne apropiam de Transalpina, erau tot mai multe cabane/vile și tot mai multe mașini cu oameni și copii fericiți !  Unii se plimbau în sus sau în jos , probabil să-și facă poftă de mâncare. Am constatat din nou că nu mai există obiceiul de a saluta, erau surprinși că noi le spuneam La mulți ani și Poftă bună ! Considerau muntele ca o piață din oraș.  Preferam să înaintăm pe ”trotuarele” cu zăpadă intactă de lângă șosea.  Dar cei cam 3,5 km pe Transalpina de la Gura Frumoasei până la Gura Curpătului ar fi fost cam horror de parcurs pe schiuri, toată zăpada necurățată cu plugul era frământată de zeci de mașini.  Dar am avut noroc ca  locatarii (patru copii)  unei mașini 4×4 ce tocmai porneau la vale să fie remorcați cu   două sănii legate de mașină cu o lungă panglică. Așa da, nu la 2-3 m de gazele de eșapament ! Amabilul șofer -tatăl copiilor- ne-a luat și bagajele și pe noi ! De la el am aflat că Transalpina, deszăpezită cu pluguri  iarna doar până la Gura Curpătului unde îl lăsasem pe ALP, era acum ”arată” de amatori de ”adrenalină la volan” până sus în Pasul Tărtărău și chiar până la Obârșia Lotrului. Visul nostru de o coborâre faină din pasul Tărtărău până aici ( dacă făceam tura din planul inițial) ar fi devenit un chin.  (Notă ulterioară: Din iarna următoare drumul a fost deschis dar numai trei ierni  deschis până la Obârșia Lotrului !  Am și profitat, muncind în martie 2022 cu lopata în Pasul Tărtărău  pentru a-l parca pe ALP în afara părții carosabile Unde am și montat cortul)  de unde am parcurs două ture pe schiuri spre vest spre Munlele Tâmpa și spre vest spre Poiana Muierii și  Vf Scovarda). Așa că ne bucurăm încă o dată că am scurtat tura.  A avut doar  38 km, nu   55 ca în planul inițial.  De fapt ne-am decis ca viitoarele ture de Crăciun, Rev sau Paște să nu mai fie de 45- 50 de km, ci doar de cam 30-35. Dar pe munte, nu acasă !

Concluzia: am avut de toate ! Regretăm că n-am putut petrece Rev-ul pe vârful Cindrel, dar ne bucurăm că muntele ne-a amintit că are mai multe ”fețe”.  De fapt nu uitasem niciodată asta, știam bine că muntele e Munte, că își ridică uneori ”ștacheta” și trebuie să fii mereu pregătit și pentru așa ceva ! 

Imagini din tură:  

Revelion cu Frumoasa

Să aveți cu toții un An 2021 mult mai bun decât cel precedent !

La Mulți Ani ! La Mulți Munți !