Rucsacuri sau rucsaci ?

RUCSAC: Cuvântul care defineşte acest obiect de echipament de munte e un neologism. Românii mergeau la munte sau pe munte cu traista sau cu desaga. Se mai foloseşte, mai ales de către pădurari, muncitori forestieri şi militari, cuvântul raniţă. Nu discut aici despre el.

Cuvântul rucsac provine din limba germană, aşa cum găsim şi în DEX. Iar în limba germană e cuvânt compus din Rücken = dos, spate şi Sack = sac, aşa cum ne arată orice dicţionar german-român. Francezii l-au adoptat prin „sac à dos” = sac de spate. Britanicii, pentru sac folosesc cuvântul bag sau sack, iar pentru rucsac tot germanul rucksack (sau backpack).

În limba română ştim ce este sacul. Iar cuvântul sac la plural devine… saci! În vechi cărţi de munte găsim scris „ne luăm sacii în spinare şi pornim spre… Ex „Ajuns pe un mic tăpşan, leapădă sacul din spate şi hodineşte-te. Hodineşte-te şi bea din necuprinsa splendoare, din nemăsurata şi sfânta frumuseţe a naturii”. Şerban Ţiţeica

Iar ţăranii pun cartofii  şi alte produse în saci, nu în „sacuri”!

De aici nedumerirea mea: De ce în DEX şi în mai toate publicațiile şi pe site-urile magazinelor cu echipamente de munte se foloseşte ca plural rucsacuri?

Am încercat sa iau legătura cu lingviştii care pe diferite posturi de radio au emisiuni care vor să îi ajute pe unii conaționali, unii VIP-uri nenicule, să nu mai stâlcească limba română, dar n-am reuşit, nu am găsit date de contact ale acestora!  Am scris opinia mea celor de la Institutul de Lingvistică din București. Răspunsul  lor m-a cam dezamăgit:

„Norma lingvistică se stabilește în funcție de cuvintele și formele folosite în limbajul îngrijit (literatură, cărți de specialitate etc.). Dacă o inovație lingvistică ajunge în această sferă (a limbajului îngrijit) cu frecvență suficient de mare, atunci ea este normată ca fiind corectă, oricât de ilogică ar părea și oricât de departe ar fi de forma justă. Așa se explică de ce sunt considerate drept corecte forma de plural rucsacuri și expresia „a-și pierde cunoștința”. (DM: corect ar fi „a-și pierde conșiența”.)Vă rog, de asemenea, să fiți conștient că limba evoluează prin contribuția tuturor vorbitorilor, mai mult sau mai puțin educați, și sub influența mai multor factori, mai mult sau mai puțin complecși. În concluzie, vă rog să rețineți că norma lingvistică nu se stabilește după logica și cunoștințele de specialitate ale lingviștilor, ci după preferința de utilizare a numeroșilor vorbitori cu limbaj îngrijit”.

Le-am răspuns că eu credeam că noi, cei multi, care „e proşti” (sic!), trebuie să învăţăm de la specialiştii în lingvistică, nu aceştia  să accepte ca valabile expresii folosite de „numeroșii vorbitori cu limbaj îngrijit”. 

 În orice caz, eu i-am avertizat pe redactorii revistelor în care mai scriu articole despre munte, că eu şi soţia, în mai fiecare sfârşit de săptămână plecăm pe munte cu (ruc)SACII în spinare, nu cu sacurile! Şi să nu înlocuiască RUCSACII noştri cu care ne-am obişnuit, cu RUCSACURI incomode, mai ales pentru ….urechi!

TRAVERSARE:   E „încetățenit” termenul „Traversarea Carpatilor Meridionali”, „Traversarea Crestei Făgărăşene”, a crestei munţilor Rodnei…. Părerea mea este că mergțnd/alergând  de-a lungul pe munți  sub formă de creastă lungă (Făgăraşi, Rodnei, Piatra Craiului) se face o „parcurgere”. Doar de-a latul e „traversare”, la fel cum se traversează  un râu de pe un mal pe altul sau o șosea de pe o margine pe cealaltă. Doar  în cazul munţilor sub forma de cupolă (Bucegi, Ceahlău, Mont Blanc)  sau cu suprafață mare (Apuseni de ex) e corect termenul „traversare”, existând mai multe variante.

Cât despre „pierdere cunoştinței” a se vedea: https://dinumititeanu.ro/constienta-cunostinta-constiinta/

Alte opinii personale despre diverse  „‘ciudăţenii”, în cap.15  al blogului! 

 Nu trebuie sa fiţi de acord cu mine, ci doar să citiţi şi să cugetați.  Doar unii credincioși care nu înteleg biblia şi unii  preoți care n-au răbdare să dea explicaţii spun „crede şi nu cerceta”, adică nu cugeta!