Schiori sub lună

O traversare pe schiuri peste Muntele Mare, cu plecare din Racatau si avand ca destinatie statiunea Muntele Baisorii.

Motto: Daca ai indragit Muntele, nu cauti doar teluri deosebite si trasee foarte grele. Acelasi pret pot avea zilele cand hoinar, acolo, sus, incerci sa redevii o modesta particica din natura, echilibrat si simplu, asimiland cu toate simturile armonia si linistea inconjuratoare.

Ionel Coman

– Calendarul  ne arata ca in acest sfarsit de saptamana va fi luna plina; o si vazusem deja pe cerul Clujului,

– Ranile produse de clapari in turele pe schiuri de Craciun si de revelion erau deja cicatrizate,

– Ne era dor de munte ( ne e mereu), caci in w-e precedent -din varii motive- am stat acasa,

-TOM e inca la „Chirurgie plastica”, dupa aventura din decembrie pe drumul spre Tibles, cand a dorit sa vada cum e cand din autoturism devii sanie….

… asa ca ne-am propus un altfel de traseu decat cel cu plecare si intoarcere in acelasi punct:  traversarea  Muntelui Mare 1826 m- locul 3 in top-ul Apusenilor, de la Racatau la statiunea Muntele Baisorii. Bineinteles pe schiuri. Si bineinteles cu gandul sa scurtam noptile lungi de iarna, profitand in cele doua seri de Farul Ceresc ce ne va lumina muntele. 

Vineri 13 ian.2006 la ora  17 (cand apunea soarele), noi urcam in autobuz. Din nou doar noi doi. La ora 18.30 coboram in satul Racatau si pentru vreo 30 de min. ne montam schiurile pe rucsaci.  Cand  patrundem  pe valea Paltinita, spre bucuria umerilor, le luam  „la remorca”. Urmam  drumul in serpentine ce urca in catunul Ghermanesti, unde sculam toti cainii. Mai sus, facem cateva poze de noapte ale catunului Busesti (nu-s rude cu George Bush !). La 22.03 suntem in culme, o lunga culme-interfluviu. Spre stanga toate paraiele curg in Somes, spre dreapta  toate ajung in  Mures, „via” Valea Ierii- Aries. Pe harta cerului sclipesc miriade de stele peste care domneste Luna; privind spre inapoi, pe harta terestra1:1, dincolo de cele de la picioarele nostre, sclipesc sute de luminite din satul Maguri, iar privind undeva mai departe recunoastem silueta familiara a Vladesei, confirmata de cele doua luminite de la cabana (1.430 m  ) si de pe varf (statia meteo- 1836 m, secundul Apusenilor.)   Ii facem cu mana lui Laci-Lotzi, pe care-l  credeam pe acolo. Vom afla la intoarcere ca  era de fapt cu alti colegi de club-  Romeo, Mihai si Mihaela-  pe creasta Pietrei Craiului. Ne amintim de alte multe ture similare pe alte culmi din „muntii de langa noi”. Ne amintim ca pe aici la ora amurgului am trecut la inceput de decembrie  „mirosind iarna” cu colegii de club Dan, Dragos si Alexandra, ajungand inapoi la TOM ce ne astepta in Caps tot la lumina Astrului Noptii.

   In fine pornim pe schiuri. Ne pare si rau si bine ca suntem singuri. Urechile ce ne-au fost agresate timp de 1,5  ore cu manele, sunt acum mangaiate de tic-tac-ul cunoscut al legaturilor de tura si de crepitatiile zapezii. E atata pace in jur si in suflete.

   La miezul noptii ajungem la Dobrinul,  un grup de case de vara. Ne montam cortul  ( desigur fara sa apelam la frontale ) langa micul schit  folosit uneori doar vara,  ridicat aici in urma cu cativa ani. Atmosfera si bucuria nu se pot exprima in cuvinte.  Desigur ca dupa ce ne-am instalat si cinat, inainte de a intra in sacii de puf ( la ora 02.15 !)- am mai profitat de atmosfera romantica a locului, de peisajul luminat de blanda luna… 

Sambata 14 ian.  Contrar obiceiului, lenevim in saci pana la ora 9. Caci nu vrem sa ajungem deseara la Baisoara ! Mai vrem o seara si o noapte ca cea pe care o alungase soarele ce rasarise la ora 8.03 ( il pandisem si ne oferisem fruntile sa ni le sarute  !) 

La ora 11 „decolam”. Dar facem mereu opriri pentru poze. Trecand printre „colibe”, ne-am amintit ce uimiti au fost locatarii lor cand intr-o vara am trecut pe aici cu bicicletele.  S-au mirat de unde venim, cat drum facusem; a trebuit sa le explicam cum e cu mountain-bike- urile.

   Multe urme de animalutze. Nu si de cerbi- pe care ii cautau asta noapte si azi dimineatza niste  insotitori ai unui VIP pe langa al carui jeep trecusem. Apropo: aici fusese candva terenul si cabana de vanatoare a unui grof (Antal sau Andrassy). Poate urmasii le revendica, cum revendica ai lui Kendeffy masivul Retezat ! ( unii istorici spun ca era cneazul Candea si s-a maghiarizat ca sa ramana mare proprietar..)  Ne-am bucurat ca nu auzim detunatura ucigasa…  Se succed locuri binecunoscute (care voua nu va spun nimic ): Scoruset, Incarcatoarele, Tzaraiele Dobrinului, Dumitreasa, Tina Bogdanului… In amurg suntem sus, pe platoul Piatra   Grosilor, la 1756 m, cum spune si GPS-ul. Din nou panoramam orizontul : Vladeasa si Cucurbata   ascund zona vestica a Meridionalilor. Dar Retezatul se vede varf cu varf. Apoi Parangul, Surianu, Cindrelul.  Spre nord toate masivele stiute si cunoscute, ce le vom admira si maine dimineatza de pe Muntele Mare.  Pandim momentul cand Soarele- intre cca 17.03-17.09  isi inchide incet fermoarul sacului de dormit. Aparatul foto tzacane mereu. S-a lasat brusc frigul; degetele ingheata. Nu am manusi „decapotabile” ca ale Marlenei. Dar  le oblig sa ma asculte.  Ghinionul lor este ca -intorcand capetele in directia opusa apusului ca sa cautam Luna, observam ca chiar atunci rasarise si urca impetuos sa suplineacsa macar in parte rolul astrului ce se dusese la odihna….  Sau poate ca stia ca si in seara asta avem nevoie de ea !

 Asa ca degetele mele- incalzite pentru cateva minute- ma considera din nou ca-s masochist…. Culmea coincidentei: tocmai ne gandeam ca alti multi confrati intru pasiune admira si ei undeva la inaltime Superba Clipa Astrala, cand tocmai ne intra un mesaj pe mobil :”Salutari de pe Galasescu Mare, Cosmin Munteanu”.  Ne impresioneaza gestul, mai ales ca stim cat e de greu sa butonezi pe ger. Multumim Cosmin, iertare ca n-am raspuns decat in gand. Ne gandeam daca vei/veti continua si voi la lumina lunii pana la ref.Vistea, caz in care ne intrebam daca duminica veti avea timp de intoarcere pana la Brasov. Sau poate ca ati pus cortul pe Galasescu…? !

Pornim apoi rapid  ( ca sa ne incalzim ) spre Vf.Prislop- 1729 m,. Va reamintesc faptul ca pe hartile topo numele lui nu figureaza, ci doar al culmii ce pleaca din el spre sud: Tomnatecul !  De aici a dedus fiul meu Radu ca se trage „marea descoperire stiintifica” a unui geograf : „Cel mai inalt sat din tara” ! – stupizenie intrata in cartile de geografie !  Caci acel „sat Tomnatec” –  descoperit pe harta- e de fapt grupul de modeste case de vara-„colibe” ale unor sateni din Bistra- cu care am stat de vorba de multe ori. Ele se afla cu putin mai jos, langa padure- la 1600m – fatza de Saua Prislop 1626 m, de sub care spre nord  izvoraste Valea Ierii , iar spre sud Valea Mare- afluent al Ariesului.  Aici- langa aceste colibe am avut puse corturile cu Marlene, Radu si Arnold Kadar si am petrecut revelionul 2000. Nu se poate uita acea superba zi de 1 ian. !! 

Urmeaza  linul dar lungul urcus pe Muntele Mare.  Dupa vreo ora, vedem in dreapta lumini ale „Sanatoriului TBC”,  reper ce nu mai dadea Dumnezeu sa apara din ceatza intr-o iarna cand am urcat cu Marlene si Doru Munteanu din Lupsa…. Nu ne apropiem  ca sa nu starnim cainii ; acum nu e cazul sa  cerem gazduire  caci nu  e „forta majora” ca atunci.

    La 20.30 , unde ar trebui sa dam jos „focile”, ne oprim sa montam cortul. Ne bucuram ca nu bate vantul, caci pe acest platou ce aminteste de Platforma Borascu ( dar cu dimensiuni cam la jumatate), nu prea ai unde te ascunde de vant. Daca ar mai fi fost de urcat am mai fi continuat vreo 2-3 ore. Dar vrem sa ne oferim bucuria alunecarii la lumina si caldura Soarelui. Si mai vrem si poze !  Termometrul  ne da indicatii ca si ieri: -13 gr. afara, + 8gr. in cort -inainte de a intra in saci. Caldura „animala’ de la trupurile noastre, dar si de la cele doua lumanari.  Desigur ca n-am intrat in cort definitiv, caci prea era frumos afara… 

Duminica 15 ian.  Zi Eminescu !  Ne-a amintit asta aseara maretul astru al noptii: 

„Peste- a noptii feerie,

Se ridica mandra luna,

Totu-i vis si armonie,

Noapte buna….”

    In cort sunt acum doar -4 gr.Dar in sac arata +18.Ne mai ramasese fiecaruia cate un polar subtire neimbracat, caci in noaptea trecuta ne-a fost prea cald. Iar pufoaicele, in husele lor,  le-am folosit ca perne.  Pandim din nou rasaritul. Si ramanem uimiti ca locul ce si l-a ales e de dupa zona rasariteana a Crestei  Fagarasilor !!! Ne bate in ochi, asa ca incepem turul de orizont cu ochii si cu aparatul foto de acolo de unde intra Carpatii  in tara: Enumeram doar pe cei care ies in evidenta:  Pop Ivan-ul, Farcau- Mihailecu,  Hudinul, Tiblesul inconfundabil, Creasta mareata a Rodnei- „Fagarasii Nordului”, Calimanii…  Apoi, inainte de a strange cortul  revenim la Fagarasi. Soarele s-a ridicat binisor, Marlene imi tine palma ca parasolar si „prind” si Fagarasii pe „pelicula”. Nu avem insa un aparat performant…

      Nu mai stiu la ce ora am plecat la vale. Caci nu ne e dor sa ajungem in aglomerata statiune; nu ne e dor de schi pe partie. Am coborat agale, in lungi diagonale, ca sa tina cat mai mult.  Erau si cateva urme de schiuri ale militarilor. Dar tot ce e frumos trece repede. Din Saua La Poduri am inceput iarasi pasi de schi-fond. Pe la ora 11 suntem la Sesul Cald. In fata- Buscatul, cu o transee de bocanci dar si cu urme de schiuri. Mai jos ne intalnim cu salvamontistul Sorin  Podar,  apoi  cu alt solitar cu schiuri de tura:  Janos Kardos de la Mormota Land. Apoi  cu  montaniarzii artisti fotografi Ionut Nechita si Dan Izvoranu. Mergeau spre Vf. Pietrele Marunte 1735 m, un loc binecunoscut de montaniarzii din centrul Ardealului  ca excelent loc de a admira lantul carpatic. Se vede cam tot ce se vede si de pe Muntele Mare.  Aici suntem ca in centrul  unui larg arc de cerc, cerc reprezentat de Culmea Carpatilor. Va pot convinge fotografiile panoramice facute de Ionut. Cu  aprobarea lui  va  indic mai jos link-ul. Cea a intregului lant al Meridionalilor e facuta din 48 de fotografii !!! Pe noi ne-a impresionat cel mai mult panorama Fagarasilor: colibele Stiolne ale satenilor  din Sagagea par  la doi pasi.( a mai taiat ulterior din acea poza). Dar si minunea alba a Fagarasilor e adusa incredibil de clar si de apropape, desi – ca si o comoara- e pazita de un zid al Apusenilor: Bedeleul 

   Stim ca  toti care ati fost pe creste in acest minunat sfarsit de saptamana  ati fost recompensati de Maria Sa Muntele. M-a bucurat mult entuziastul Rt din Leaota al lui Adi Glavan. Unii dintre voi ati beneficiat de peisaje mai marete. Noi insa si de data asta nu am cautat grandoare si senzatii adrenalinice. Am dorit doar liniste si frumusete. Si le-am gasit ! Si ne-au facut fericiti ! Ajunsi  pe marginea partiei de la Muntele Baisorii si mai ales langa  parcarea sutelor de masini, ne simteam ca niste extraterestri aterizati nedorit in acea vanzoleala, harmalaie. Eu am facut o vizita cabanutei noastre pe care n-o vazusem cam de multa vreme. (De fapt o vedem/folosim de 3-4 ori/an). Am gasit-o si lasat-o  trista; nici macar n-am descuiat-o. Am gasit apoi prieteni care s-au straduit  sa ne duca pe noi si bagajele pana la Cluj…