Toamnă superbă pe dealurile Ilvelor

De obicei, al 3-lea week-end din Octombrie ne ofera cele mai fumoase culori. Si pentru a le admira si imortaliza pe carduri foto, e firesc sa nu alegem creste inalte sau culmi cu poiene printre brazi, ci culmi mai blande, cu palcuri de foioase.

Stiam multe locuri de acest gen din trecutele toamne, mai ales in „muntii de langa noi”-Apusenii, dar doream ceva similar prin locuri prin care inca nu am fost. Privind harta muntilor Bargaului, am descoperit o culme pe care n-am parcurs-o pana acum: acea lunga si blanda culme dintre vaile Ilva ( Ivaneasa) si Lesu si ne-am facut rapid cel mai eficient plan si track de 36 km pe Google Earth, asadar adecvat pentru doua zile.

Vineri 19 oct. seara, noi doi, Laura Giurgea si Cristina Cecan, il parcam pe ALP langa halta CF Lesu Ilvei, la vreo 3 km amonte de Ilva Mica si montam cele doua corturi. Aici vom incheia tura per pedes in dupa amiaza de duminica. Dimineata la 6.05 urcam cu rucsacii in trenul personal, care opreste si in urmatoarele Ilve: Poiana, Magura, Ilva Mare. La 6.43 coboram in gara Lunca Ilvei, unde avem intalnire cu doi noi colegi de club: sotii Ionut si Victorita Croitor care locuiesc in Maieru si care sosesc cu masina lor pe drumul asfaltat nu de mult care din satul Sant urca pe valea Cartibavu si coboara in Lunca Ilvei. Mai mergem cca 1 km spre amonte pe asfalt, apoi urcam spre dreapta in culme. Culme din care admiram ca din elicopter zona de est a crestei „Fagarasilor Nordului” si lungile lor culmi sudice. In partea opusa, spre orizont sunt Calimanii, iar in plan mai apropiat si mai spre dreapta e Heniul -top-ul Bargaului cu ale sale antene. Dar chiar creasta in care suntem si pe care vom porni spre vest e o placuta surpriza: este de o frumusete de nedescris, atat prin „arhitectura”, cat si prin culorile toamnei aflate „la apogeu” si prin cerul cu acel mult dorit „albastru de octombrie” !! . Toti sase suntem in extaz ! Ne uimeste si faptul ca din acele catune locuite permanent: Poiana Catunenilor, Valea Magurii, Poiana Lesului, Ivaneasa, Arsita, foarte putine case sunt parasite si ca mai toate fanatele sunt cosite.

Paranteza: Eu, Dinu, am niste sentimente mai „speciale” pentru Tara Nasaudului: cladirea din satul meu natal din Tara Fagarasului in care am urmat primii ani de scoala, a fost candva cazarma a unui regiment romanesc de graniceri ai „Imparatului de la Viena”. Cel mai cunoscut regiment de graniceri romani a fost in acele vremuri la Nasaud, amintit pentru vitejia soldatilor sai („catanele negre” ) si de Napoleon I. In plus, in Tara Nasaudului e satul Mititei, de unde numele Mititean-Mititeanu s-a raspandit chiar si mai departe de aceste locuri. Iar soarta a decis ca in anii ’62-’65, sa-mi fac datoria de medic de tzara la Telciu, urmatorul sat dupa Cosbuc (fost Hordou) pe soseaua spre Maramures.. Asa ca stiam multe (dar nu foarte multe) despre Tara Nasaudului si marii oameni ce i-a dat Ardealului si Tarii: Cosbuc, Rebreanu, Teodor Tranco, Grigore Moisil, Florian Porcius, Tiberiu Moraru si multi altii, dintre care multi copilarisera si umblasera la scoala in opincutze…. Inca de cand eram la Telciu, aflasem cate ceva si despre taranul Tanase Todoran -granicer din Bichigiu, care in 1763, la varsta de 104 ani ( !!!) a fost „capul” unei revolte antihabsburgice si fost executat prin tragere pe roata pe un deal de langa Salva (unde acum se afla o manastire ).

Am aflat apoi mai multe din reviste; daca sunteti curiosi puteti afla unele amanunte de aici :

Moş Tănase Todoran

Asadar stiam cate ceva despte aceste locuri si oameni ai lor, dar acum, de la Ionut, aflu ca in micul satuc Poiana Catunenilor- ce merita a fi numit „colt de rai”, s-a nascut si a copilarit Sever Ursa, un om cu suflet mare, care recent a implinit 80 de ani: rasfoiti daca vreti:

http://www.rasunetul.ro/festivalul-sever-ursa

Un localnic ne arata locul unde a fost casa familiei Ursa… Fotografiem zona cu teleobiectivul; Ionut va arata poza octogenarului sau consatean pentru care are desigur o mare admiratie. Pe care de acum o am si eu !

Toata tura e o incantare pentru ochi, pentru pasi, pentru suflete. Iar discutiile cu localnicii intalniti sunt placute si reconfortante. Drumurile sunt mai toate inierbate, atat de placute la mers; ne gandim mereu la cicloturistii nostri…

Locul in care sambata seara ne-am montat cele 3 corturi, langa o gospodarie de vara, ne va ramane si el in amintire. Ionut a facut greseala sa aprinda un foc pe o vatra existenta , pentru a-si frige ciupercile pe care le adunase. Foc care a starnit panica la casele aflate mai in vale. La un moment dat au sosit in goana doi calareti sa constate care e situatia….

In mod sigur vom mai merge pe acolo, probabil urmatoarea tura va fi pe schiuri, daca zapada ne va permite. Si apoi primavara, cand ciresii, acum adevarate vapai de culoare, vor fi atunci infloriti si ne vor incita ca si acum sa apasam pe declansatoarele aparatelor foto.

Ne-am fi dorit ca tura sa fie mai lunga si in timp si in spatiu. Ne-a parut rau ca n-ati fost mai multi cu noi. Ne-a parut bine sa-i cunoastem, sa ne insoteasca noii nostri colegi de club. Ionut, localnic si geograf, ne-a dat multe lectii de geografie; el stia si numele „galmelor” si paraielor, catunelor care nu-s pe harti. L-am rugat sa-i transmita salutari unchiului sau- care in iarna precedenta ne-a fost gazda primitoare la „Cabana Croitor” din pasul Rotunda. Cativa colegi de club am ajuns acolo in miez de noapte; dansul ne astepta cu o oala mare cu compot fierbinte de mere, compot de care ne aminteam in urmatoarea seara in corturile montate langa „lacul” Icoana de pe cresta Suhardului…

Ne-am bucurat sa aflam de la unii dintre voi prin SMS pe ce munti va aflati si sa stim ca toti, oriunde ati fost, ati avut vreme superba ca si noi !

Imagini foto la: https://foto.dinumititeanu.ro/2012/10/21/toamna-pe-dealurile-ilvelor/