Traversarea Alpilor

Drumeție pe jumătatea sudică (270 km) a traseului de lung parcurs (cam 600 km), numit Grande Traversée des Alpes.

Mai întâi date succinte despre Grandes Routes: Toată Europa de Vest – mai ales zonele montane- este împânzită de trasee de drumeție de lung parcurs,  numite Grandes Routes- GR. Cam 60.000 Km! Unele GR sunt în circuit, altele „cu două capete”, dar toate sunt interesante, frumoase și frecventate anual de mii de oameni. Unele dintre ele nu sunt în zone montane, ci pe dealuri sau câmpii, dar prin locuri pitorești, cum este celebrul Camino de Santiago și a noastră Via Transilvanica. GR 5 leagă Marea Nordului de Marea Mediterană -2290 km! De la  Hoek din Olanda la Nisa în Franţa. Mai nou, se poate începe din Scoția, traversând Anglia și continuând pe continentul european, unde se traversează lacul Geneva cu feribotul.

Mai toate au numere: GR 20 e în Corsica, GR 53 în Vosgi, GR 54 în Ecrin și Oisans, GR 58 în masivul Queyras, GR 52 în Mercantour, GR 57- Tour du Mont Thabor,. Dar unele au doar inițiale și nume, nu și numere: TMB -Tour du Mont Blanc, TC- Tour du Cervin, TMR-Tour de Monte Rosa, TDC-Tour des Combins, Tour des Dents du Midi, Tor de Géants = Poarta Giganților (deci Tor, nu Tour! Sau Tour du Giants = Turul Giganților). În Dolomiți sunt 10 trasee de lung parcurs, între 90 și 190 km, numita Via Alpina numerotate 1-10. TMB e unul dintre cele mai cunoscute și frecventate. În 2014, când eu împlinisem 75 de ani, TMB a fost primul dintre cele vreo zece trasee lungi de drumeție parcurse mai apoi de noi.

   Lungul tronson, cel montan, din GR 5 dintre Lacul Geneva și Marea Mediterană se numește: Grande Traversée des Alpes și are 620 km și 29.000 D+.  Traseul traversează două parcuri naționale: Vanoise și Mercantour și un parc natural – Queyras. Dar trece și prin masive montane mai puțin celebre – Chablais, Thabor, Ubay, dar la fel de atractive. Se numește „traversare” deoarece e „de-a latul” Alpilor. A fost realizat în anii ’70. Se numește Grande, deoarece probabil că în acea vreme era cel mai lung din Alpi. Între timp a apărut în Alpi un traseu mult mai „grande”, mai lung, numit Via Alpina. Realizat în anii 1999-2001 cu subvenții de la UE, care nu traversează Alpii, ci îi parcurge de-a lungul întregului arc, chiar sub formă de arc, între Trieste și Nisa, trecând prin opt țări. Pe hartă se văd doar șase: Slovenia, Austria, Germania, Elveția, Italia, Franța, dar probabil că el trece și prin Liechtenstein și Monaco. Are și câteva variante, iar în zona finală „valorifică” GTA franceză și italiană. Lungimea dată este 1.906 km, 161 etape, 108.406 D+, cel mai înalt punct atins 3.019 m. A se vedea harta la: https://www.refuge-de-la-flegere.com/en/via-alpina-161-days/

  Noi doi, între 29 sept. și 23 oct. 2024 am parcurs 270 km, jumătatea sudică a traseului GTA. Accesul la din Cluj la GTA: am vrut să începem tura de cam 250 km, din orășelul Briançon, aflat puțin mai la sud de jumătatea traseului. Am zburat cu avion Cluj- Bergamo (Italia), de acolo reținusem loc în autobuz până în Oulx, penultima localitate din Italia, satul italian cel mai apropiat (31 km) de Briançon din Franța. Dar taxiul cu care ar fi trebuit să mergem Oulx-Briançon, ne costa cam mult: 100 euro, cum am aflat de pe internet.

    Am încercat să mergem până în Bardonecchia -ultima localitate din Italia și mai departe, prin celebrul tunel Fréjus (lung de 13 km) până în orășelul Modane din Franța. Bardonecchia-Modane 21 km, dar un taxi era foarte scump, peste 200 ero, din cauza taxei de tunel! Iar autobuzul ce trecea prin tunel până la Lyon – culmea – nu avea oprire în Modane! Linia ferată era deteriorată după tunel de o alunecare de teren și se făcea transbordare cu autobuze, în plus nu mai erau locuri în acel tren. Așa că din Oulx am mers cu un tren local, doar până în următoarea stație, Bardonecchia, unde autobuzul cu care plecaserăm din Bergamo, nu oprea! În Bardonecchia am dormit într-un camping (era 29 septembrie, mai era deschis două zile!) și în ziua următoare, după cam trei km pe șosea, am trecut per pedes granița în Franța și după încă 13 km prin locuri faine, pe șosea și pe poteci-scurtături, am ajuns în comuna Névache de pe valea Clarée, o înlănțuire de sătuce pitorești prin care trece traseul GTA, etapa dintre Modane și Briançon.  Dar în viitor poate se mai schimbă ceva, internetul vă ajută să vă planificați (în avans!) transportul spre destinația dorită.   

Traseul original GR 5/GTA se termină la Nisa. Dar în ghid scrie că se poate prelungi mai spre est, cu terminare la Menton, cea mai apropiată localitate de granița cu Italia. Așa că din Saint Dalmas Valdeblore, de unde mai aveam trei etape până la Nisa, am cotit la stânga și la Boréon am intersectat GR 52 -Tour  de Mercantour, pe care am mai parcurs încă șase etape, dintre care primele patru alpine, foarte frumoase și spectaculoase. Doar ultimele două erau prin zone mai blânde, cum erau și acele etape care ne-ar fi dus mai repede la Nisa. Duminică seara, 20 octombrie 2024, puteam ajunge în Menton, frumosul orășel de pe Coasta de Azur. Dar, după o coborâre lungă și abruptă, ajunși în singura zonă plată, numită Plan du Lion, am decis să rămânem acolo, ca ultimă noapte pe GTA. Să admirăm Menton-ul de sus, să beneficiem pe îndelete din acea „lojă”, de spectacolul care urma: luminile ce se vor aprinde, farurile de pe șosele și cele necesare vapoarelor, luminile vaselor de pe mare, stelele și luna plină de pe cer, de liniștea care ne înconjura. Să ne bucurăm de acel  final al acestei ture mult dorite, devenită acum de neuitat!  Mentonul văzut de pe Plan du Lion, a fost unul dintre ultimele faine cadouri de pe GTA, ultimul superb loc de cort. De fapt cam toate locurile de cort din această tură au fost de neuitat. Unul dintre ele, mult așteptat, a fost cel din ante-penultima seară: șaua Déa, de unde am văzut prima dată Mediterana și lumini pe Coasta de Azur! (Din ghid: „de la Baisse de la Déa, par temps clair, vous apercevrez peut-être la mer”).  Și deoarece cu o lună înainte nu puteam ști data când vom ajunge la Mediterană, ne luaserăm bilete de avion Nisa – Cluj pentru miercuri 23 octombrie. Așa că deși ploaia ne-a ținut pe loc patru zile și cu toate că am prelungit traseul cum am scris mai sus, ne rămăseseră trei zile de hoinărit (în bocanci!, dar fără rucsaci) prin orășele de pe Coasta de Azur, mai ales prin Menton, Monaco-Monte Carlo și Nisa. Regretăm că n-am ajuns și la Cannes.

Nu vă descriem traseul pe etape, îl găsiți pe internet. Noi, cu bagaje mai mari ca cei care mergeau de la o cazare la alta și din cauza vârstei mele, făceam zilnic cu 3-4 ore mai multe ca în ghid, dar respectând etapele din ghid. În plus, având cazarea în rucsac, am fost autonomi, am respectat etapele doar în linii mari. Nu unele scurte de 13 km și altele lungi de 21 km, ci cam egale, de 16-18 km/zi. De reținut că și în parcuri naționale – cu unele excepții – e voie să montezi cortul între orele 19-09, desigur fără a lăsa „urme”. Dar, față de tura similară efectuată în Pirinei în octombrie 2023, aici am avut o surpriză neplăcută: cu câteva excepții, toate campingurile și hostelurile din micile localități de munte prin care trece traseul și toate cabanele din munte erau închise! Aveam nevoie de câte unul la 3-4 zile, pentru a face duș, a spăla hainele folosite și de încărcat diferitele „device”-uri! Așa că tronsonul nordic îl vom face în septembrie 2025. Alimente puteam cumpăra din satele și orășelele prin care trece la 2-3 zile traseul. Unde, am mai mâncat și noi „ca oamenii”! Traseul nu e dificil, se merge pe poteci ca cele din Retezat-Parâng-Făgărași. E doar mai lung – 620 km, din care noi am parcurs 270 km, cu 15.600 D+ și 17.960 D-, în 18 zile de mers. Marcajele cu vopsea sunt de dimensiune mică, cât palma, două benzi, roșie și albă lipite. Dar nu prea dese, lipsesc chiar la unele intersecții. Deci obligatoriu să aveți track-ul în telefon. Există stâlpi cu săgeți la intersecții și în șei. Dar nu toate au indicații orare sau în km și nu pe toate este numele destinației voastre din acea zi, ci doar al altui loc mai apropiat de pe traseu.

Vremea a fost mai ales bună. În unele zile ne-a mai „mângâiat” câte o ploicică trecătoare. Dar am făcut și patru zile pauză din cauză de ploaie, anunțată cu 2-3 zile înainte pe site-urile meteo: două într-un hostel, în orășelul Saint-Étienne-de-Tinée și alte două în singura cabană – Merveilles – care mai era deschisă, cum aflaserăm cu bucurie de pe internet. Apropo de ploaie: ținând cont de zicala: „Pe munte nu există vreme proastă, ci doar drumeți prost echipați”, am „gustat” din nou și așa ceva. Montaserăm cortul cu vreo oră înainte de cabana Merveilles, să mai petrecem o noapte în cort și doar două în cabană. Unde urma să stăm în cele două zile cu anunțata vreme rea. Aceasta nu a sosit a doua zi, ci în acea noapte. Așa că a doua zi, toată terasa înierbată, dintre blocuri ciclopice de piatră, pe care ne montaserăm cortul, mustea de apă. De fapt, tot muntele! Echipați de ploaie, dar nu de inundație, am făcut două ore, nu una până la cabană. Nu ploaia din cer era neplăcută, ci apa de un lat de palmă de pe sol și mai ales faptul că pe toți versanții curgeau zeci de pâraie, unele devenite torente furioase. Deși căutam zone unde erau „despletite”, le treceam prin apă până sub genunchi, deși călcam pe bolovani submerși și alunecoși. Cu sprijin ferm pe bețele telescopice alungite, pe care torentul voia să ni le fure și cu riscul de a fi „luați de pe picioare”. Și podețul de lângă cabană era „în imersiune”. Așa că primirea în cabană cu ”Soyez les bienvenus”, a fost într-adevăr bine venită și apreciată. Ce era mai urgent: ne-am încălzit trupurile și sufletele. Ne-am schimbat de hainele ude, am băut câte o cană de ciocolată fierbinte, ne-am uscat hainele pline de apă, cortul, bocancii și ne-am încărcat telefoanele și power-bank-ul. Surpriza a fost, că a doua zi, pe acea vreme cumplită, a mai sosit un grup de patru tineri francezi și două fete!, care plecaseră dimineața de la cabana anterioară, unde dormiseră în camera de iarnă și unde nu doriseră să aștepte vremea bună acolo încă două nopți.

Bilanț:  Zile pe munte = 23. Zile de mers = 18. Total km = 270.  Diferență de nivel pozitivă = 15.600 m D+.

Jumătatea nordică a GTA, neparcursă acum, care are  – 350 km între Lacul Geneva și Névache, o vom face în septembrie 2025, să găsim  campinguri și cabane deschise. Și  deoarece, la fel ca 2-3 etape din Via Transilvanica, și câteva din GTA creează dependență.

.