Vacanță cu Erik

Din 2014 încoace, dragul nostru cort suedez Hilleberg Allak este membru al familiei,  cu numele Erik cel Roșu. El ne oferă cazare în mai toate vacanțele, inclusiv în cele de iarnă !  În perioada 20-24 decembrie 2020 a fost pentru 4 nopți ”hotelul” nostru la înălțime, pe vârful Coasta Benghii – 1955 m, din munții Latoriței. A nu se confunda cu Coasta Boachii – dealul din copilăria în Rășinari a lui Emil Cioran !

Duminică  20 decembrie plecăm din Cluj la 7.30 și prin Hațeg- Petroșani- Groapa Seacă- Obârșia Lotrului, pe la ora 12.30  ajungem la baza pârtiei. Faină, dar  celebră deja prin ”mofturile” sale de la început de sezon.  Bănuiam desigur -și ni s-a confirmat asta când mai eram în Cluj-  că celebrul ”Domeniu schiabil Voineasa/Transalpina”  nu e deschis ! Și se pare că nici nu va fi în iarna asta,  deși există zăpadă suficientă, iar șoseaua e curată, întreținută (dar nu și Transalpina dinspre Oașa sau Rânca !) .   Procesele în justiție știm că durează ani de zile… Găsim un nene paznic la una din construcții, ne ajută și el cu o lopată să-l parcăm pe ALP- Duster-ul nostru în afara părții carosabile și în grija lui.   Mai opresc  2-3 mașini cu adulți și copii să încerce datul pe zăpadă, dar renunță repede.  Oameni cu schiuri pe mașini, dezamăgiți că ”sârma nu merge”,  n-am mai văzut ca în urmă cu trei ani, când am petrecut alt revelion în zonă:  http://www.dinumititeanu.ro/Revelion%20pe%20Transalpina

Ne încălțăm clăparii, ne luăm ruscacii în spinare (21/17 kg), ne urcăm pe schiurile cu focile montate de acasă și pornim la deal. Sunt câteva urme și de urcare și de coborâre,  mai ales de snowboard.  Un sportiv cu splitboard ne depășește urcând în ritm alert, alți vreo trei coboară. Schimbăm câteva cuvinte cu doi ”de-ai noștri”, adică montaniarzi, nu schiori, care coboară cu rachete.  Sus în creastă nu mai e nimeni, dar sunt sute de urme de snow-mobile, venite dinspre Pasul Ștefanu al șoselei Transalpina. Din fericire soarele se apropia de orizont, așa  că  ei dispăruseră, am scăpat de nedoritele zgomote și de gaze…

Din vf. Miru, unde e stația superioară a unui teleschi- ne deplasăm încă vreo 30 minute spre est și îl montăm pe Erik la cam 30 metri de vârful Coasta Benghii pe care se află stația superioară a unui telescaun.  Aici va fi  Base Camp-ul nostru, căci în zilele următoare vom face de aici ture cu bagaj minim cu revenire ”acasă” spre seară.  Dacă prognozele ar fi anunțat vânt mai puternic, am fi coborât în șaua următoare unde sunt două stâne, să-l montăm pe Erik în loc mai puțin vântos. Dar preferăm aici, unde soarele ne poate spune și ”noapte bună” și ”bună dimineața” și unde sperăm 2-3 spectacole fotogenice. Dar apusul este banal, la fel cum vor fi și următoarele trei precum și răsăriturile !  Deși pe cerul albastru pluteau și câteva  arhipelaguri de nori.

Temperatura de afară era noaptea doar în jur de -8 gr.C,  așa că în cort era cald și bine, cam 12-14 gr.C.

Ture: Știți că noi mergem iarna cu schiuri  nu ”să ne dăm” cum fac schiorii, ci ”să facem munte”, deci drumeții pe schiuri, mult mai comod decât cu rachete sau doar cu bocanci. Și dacă timpul e frumos, mergem agale, să avem timp de ”savurat” și de pozat peisajul, nu urmărim recorduri ! În plus, fiind de obicei doar Noi Doi, mergem cu mare prudență, să evităm vreo fractură sau entorsă ! De căzături ”în cap” nu poate fi vorba, de aceea iarna, în drumeții  pe schiuri nu purtăm căști !

Luni am făcut un dus-întors spre est, până după vf. Puru -2.049 m, unul dintre cele mai înalte ale masivului.  Seara am avut surpriza ca imediat după apusul soarelui, să treacă 5 tineri timișoreni (4+1 fată) pe lângă cortul nostru. Urcaseră din Curmătura Vidruței pe vf. Fratoșteanu  -2.053 m și se îndreptau spre vf. Miru de unde să coboare pe pârtie- la frontale desigur !

Marți am făcut un alt dus-întors spre vest, peste vf. Miru și  Bora (2.055 m, cel mai înalt al masivului), până în șaua Ștefanu.  Aici urmele de snow-mobile erau mult mai numeroase, toate pantele erau ”arate”.  Lunga coborâre spre șaua Ștefanu  a avut zăpadă ”prietenoasă”  în care am putut coborî în viraje doar în partea superioară. Mai jos, zăpada era grea și cu crustă ”. Așa că am redevenit repede drumeți pe schiuri. 

În ambele zile turele au avut doar cam 10 km iar revenirea la cort am făcut-o pe ”drumul strategic” dinspre sud, drum pe curbă de nivel.

Miercuri aveam în plan să facem măcar două coborâri pe pârtie, unde speram  că zăpada nu devenise foarte  ”rea”. Dar ceața foarte deasă și gândul că zăpada de pe pârtie nu e ”atractivă”,  ne-au convins să lenevim în cort.

Joi am coborât cu mare prudență spre civilizație !  Zăpada era udă, grea. Așa că am lăsat focile pe schiuri, zig-zagând pârtia dintr-o margine în alta, cu întoarceri de pe loc.  Bagajele și starea zăpezii au permis Marlenei doar câteva viraje în plug,  ea avea bagaj mai mic și schiuri de free ride !  Timpul de coborâre n-a fost cu mult mai scurt ca la urcare.

Noul paznic de la baza pârtiei s-a bucurat mult când am apărut ! Nu i se spusese că vom reveni la mașină abia în acea zi de joi 24 și se gândea să anunțe Salvamontul, crezând că am pățit ceva !

Pe la  ora 14 am plecat spre Voineasa- Brezoi- Rm. Vâlcea- Slatina. Multe Crăciunuri anterioare le petrecusem în ture pe munte sau pe dealuri- fie pe  schiuri fie pe bocanci. Unele cu scurte vizite la bisericuțe din sate mici de munte. De data asta am început vacanța mai repede, așa că am petrecut această sărbătoare ”ca oamenii normali” – ”cu cei dragi” – obișnuita formulă din urările de sărbători, la Slatina,  cu părinții Marlenei.

Antrenați și ”aclimatizați” după această mini-vacanță, vom porni curând în a doua tură a vacanței de iarnă, tot 4-5 zile, tot doar Noi Doi. Dar ”mai altfel”, cum făcuserăm în  cele mai multe de până acum:  în circuit, cu schiuri și cort, cu bagajul mare zilnic în spinare !  Conform obiceiului, acest circuit îl parcurseserăm asta vară ”cu ochi de iarnă” ! Meteoblue ne spune  că zăpada, vizibilitatea și vântul ne vor permite să nu apelăm la unul din planurile de rezervă cum s-a întâmplat uneori, inclusiv cu un an în urmă !

Cu schiuri prin Latoriței

Să vă simțiți bine oriunde veți fi !

La Mulți Ani !      La Mulți Munți !

Dinu și Marlene