Alexandru Brădut Şerban- CUXI

Ganduri la lansarea editiei a 2-a a cartii "Singuratatea verticalelor" a lui Alexandru Bradut SERBAN- "Cuxi"

"Asadar Muntele este aceasta priveliste in care intru tot mai adanc si care la randul ei intra si ea in mine".

Acestea sunt ganduri din vara anului 1903 ale copilului de 8 ani Lucian Blaga. Ganduri pe care le-a asternut mai tarziu pe hartie in "Hronicul si cantecul varstelor", amintindu-si cu amanunte de acel prim contact cu Muntele - in urcus pe Valea Sebesului/Valea Frumoasei spre culmile Surianului.

Tot copil era si Bradut-Cuxi , cand a intrat prima data in privelistea Muntelui si cand aceasta a patruns si a ramas in sufletul sau, caci parintii lui si unchiul sau Mihai erau pasionati iubitori ai Naturii.

"Noi mergem pe munte sa culegem amintiri"- a scris marele montaniard si alpinist brasovean Ionel Coman. Cuxi culesese deja multe amintiri din munte pana cand acesta l-a inabusit din neatentie cu imbratisarea sa in 11 febr. '83, la nici 23 de ani. De cativa ani, intrase in Cetatea Muntelui pe o alta poarta- pe cea deasupra careia scrie "Alpinism". Dorea in acest fel sa admire aceasta opera de arta a Creatiei, aceasta imensa sculptura- Muntele- si din alte unghiuri decat pana atunci. Incepuse sa astearna pe hartie aceste noi amintiri, senzatiile, trairile, bucuriile. Caci el urca muntele, stanca, nu doar cu muschii, ci mai ales cu sufletul. N-a apucat sa urce Everestul- cum isi dorea, dar a urcat Everestul din el.

Guido Rey a scris ca : "Ascensiunea este o neasemuita si de nedescris bucurie a trupului si spiritului". De nedescris !? Cuxi a incercat -eu spun ca a reusit- sa descrie aceste bucurii. Gandea desigur ca insemnarile sale sa vada candva lumina tiparului. Sa ofere la randul sau si altora bucurie din bucurie, asa cum facusera prin cartile lor Ionel Coman, Emilian Cristea, Walter Kargel si alti montaniarzi ai nostri sau straini.

Din pacate, destinul a hotarat ca jurnalul pe care-l tinea Cuxi - o carte deschisa a sufletului sau mare- sa apara tiparit abia post-mortem. Prima editie din 1990 a avut un impact puternic asupra tinerilor. Indureratii sai parinti au primit- si le-am oferit si eu dintre cele primite de mine- dovezi in acest sens. O fata sosita la Cluj dintr-un oras indepartat si-a exprimat dorinta de a vedea casa lui Cuxi, de a se plimba pe stradutele pe care alerga el seara de seara. Ea il cunoscuse pe Cuxi doar din carte. I-am rugat pe parintii lui Cuxi s-o primeasca. Poate isi amintesc cum le-a cerut voie sa atinga casca de alpinism a lui Cuxi, sa mangaie pioletul lui Cuxi.

Am intalnit pe munte tineri care isi exprimau bucuria - nu de a da mana cu mine- un montaniard ca si ei- ci bucuria de a cunoaste pe unul dintre cei care au fost legati de Cuxi cu coarda ascensiunii si a prieteniei. Stiu multi tineri care au cautat cu insistenta cartea lui Cuxi, tineri care au xerocopiat-o ca s-o aiba aproape, la indemana. Caci e o carte ce te incita s-o redeschizi periodic si sa recitesti pasaje, pagini din care simti cum te incarci cu energie.

Din astfel de semnale, din dragostea parintilor lui Cuxi, din amabilitatea domnului Eugen Pop de la Editura Echinox, a iesit de sub tipar aceasta noua editie. E mai frumoasa decat prima si prin grija si priceperea in domeniul foto a lui Tavi Bortos si Marius Macicasan -prieteni ai lu Cuxi- si prin profesionalismul celor din Tipografia Ardealul.

Prin aceasta reeditare, Cuxi, care nu era departe, revine si mai aproape de parinti, de prieteni, de noi cei de aici, de tinerii in care arde flacara ce ardea in el, de Maria Sa Muntele.

Noua editie a cartii -semnalata de mine montaniarzilor si alpinistilor pe Internet- este asteptata cu nerabdare. Dar ca si prima editie, ea va fi citita si de catre alti tineri si mai putin tineri -chiar daca nu sunt oameni de munte- asa cum se citesc carti despre marii exploratori.

De munte te poti indragosti "la prima vedere" sau treptat, mai ales indrumat de un veteran, ca de catre un ghid intr-un muzeu de arta. Dar in sufletul unui tanar se poate trezi samanta iubirii de munte, dorinta de a-l cunoaste, citind o carte despre munte. Cartile acestea - scrise de montaniarzi- nu beneficiaza de talentul, de mestesugul oamenilor de litere. Dar au totusi ceva care te fascineaza.

O astfel de carte este cartea de faţă.. Te teleporteaza acolo, in mijlocul actiunii, simtindu-te pe stanca, legat in coarda cu naratorul sau muscand zapada cu coltarii in urma lui. Ii vezi bucuria de pe faţă si din priviri, simti cum degaja energie... Peste o luna, in 19 dec.2003 , Cuxi ar fi implinit 43 de ani. Doamne, cate carti similare ale sale cu relatari din ascensiuni in tara si in marii munti ai lumii am fi avut acum in biblioteca !

In numele montaniarzilor si alpinistilor, aduc calde multumiri tuturor celor care au contribuit la aparitia acestei carti mult dorite, tuturor celor prezenti si celor care ar fi dorit sa vina dar n-au reusit. Cartea aceasta frumoasa si plina de viata, ea si impactul ce-l va avea, reprezinta un monument In Memoriam, pentru cel care a fost si ramane Alexandru Bradut Serban- CUXI.

Notă: dintr-o eroare regretabilă, nici in ediţia a 2-a nu s-a precizat că schiţele unor trasee urcate de Cuxi sunt reproduse în cap.Anexe din cărţi ale lui Mihai Vasile (cele din Cheile Turzii) şi Walter Kargel (majoritatea celorlalte).

Cluj 15 nov. 2003 Dinu Mititeanu

Adaugire in 15 nov. 2006. Alpinistul aradean Zsolt Torok s-a intors de curand dintr-o ascensiune pe optmiarul himalayan Cho Oyu. Inainte de plecare, m-a rugat sa-i cer doamnei Corina Serban ceva de la Cuxi- "sa-l duca pe Cuxi in Himalaya". Zsolt a scris zilele trecute pentru iubitorii de munte: (redau partial; articolul intreg si cateva poze color puteti vedea la adresa:

http://alpinet.org/main/articole/show.php?id=2144&lng=ro
=====================================
"*Spre Himalaya. In Memoriam Alexandru Bradut Serban (Cuxi)

Eram la inceput, abia apucasem cateva trasee, visam tot timpul la ,,mai mare", cand un prieten bun m-a cadorisit cu o carte "Singuratatea verticalelor", scrisa de baiatul acela care a murit in avalansa in Muntii Retezat.

Citind aceasta carte am inceput sa simt o puternica simpatie fata de Alexandru Bradut Serban. La o alpiniada organizata de timisoreni, m-am intalnit cu Dinu Mititeanu. In drum spre Gentiana spunea ca pe vremuri exista parerea generala ca in cazul in care s-ar fi organizat o expeditie in himalaya, Cuxi trebuia sa participe. Nu am uitat aceste cuvinte.

Dupa ce a escaladat obeliscul Alpilor a fost intrebat: " Alexandru Bradut Serban, ce iti mai propui sa cuceresti?", raspunsul sau a fost: "As vrea, as dori foarte mult sa merg in Himalaya".
De 17 ani incerc sa escaladez pereti, versanti, creste, varfuri si de fiecare data cand ma intorc vad in ochii
celor apropiati o usurare. Din pacate pierderea unui prieten, copil... pe munte nu poate fi compensata cu nimic.
Doamnei Serban, totusi as dori sa-i transmit cateva ganduri legate de fiul sau. Desi Cuxi nu mai e cu noi, el este prezent prin cartea lui, mesajul, gandurile lui, in inima tuturor celor care se afla in cautarea acelei lumi pe care am descris-o la inceput.

Poza lui Cuxi si insigna lui de salvamont sunt acum in Himalaya; Cuxi priveste zambind spre Cho Oyu, unul din cei 14 optmiari.
Torok Zsolt

Meniu site: 
glqxz9283 sfy39587stf02 mnesdcuix8