Alpinismul competitional

Un dialog al meu pe listele de munte cu Mihai Pupeza – atunci presedinte al Clubului Alpin Roman, o opinie despre alpinismul romanesc si alpinisti din perioada anilor ’60-’80

Draga Dinule, 

Toate bune si frumoase dar nu e cazul sa dam nastere la legende. Iosca Ghetie n-a fost dizident, a participat la campionate, a devenit maestru al sportului si nu cred c-a interzis cineva vreodata sa se mearga in traseul Fluturele de Piatra, pitonat de el.. La un moment sau altul au participat la campionate si au/am fost in lotul national si Slavoaca si Tapiru si eu si multi altii, unii scarbindu-ne mai repede, altii mai greu, altii bucurandu-se din plin de scoaterile platite din productie sau de facilitati. Complet nealiniat a fost doar Viorel Nicolaescu. 

Relativ la in memoriam-ul Moşului Cristea, reproduc doar ce mi-a spus odata intr-o tabara la Padina: „Daca Generalul imi cere sa castig campionatul, e normal sa fac orice ca sa-l castig. Voi veniti pe munte sa va distrati, eu traiesc din asta! Sunt omul noului regim, fara comunisti asi fi ramas un vulcanizator. As fi prost sa nu profit.” 

Mihai 

Draga Mihai, 

Se poate interpreta notiunea de dizident si cum o faci tu. Dar cred ca aici e ca si in politica: multi dizidenti (dau doar un nume: Mircea Dinescu) au fost mai inainte membri de partid. Dizidenti deveneau cei care refuzau sa mai faca ce facusera pana atunci. Si in alpinism, pentru Federatie erau mai dizidenti cei care au participat o vreme la campionate, dar acum spuneau cu glas tare sau puneau pe hartie lucruri negative din alpinismul oficial. Ei le stiau mai bine decat cei care au fost si au ramas independenti. 

Eu eram acolo, in Cheile Bicazului, cand, dupa ce Eugen Vasi si Iosif Wotringer au murit in 27 iulie 1971 in Traseul Pintenilor ( gasiti legati in coarda pe brana „Lumea Pierduta”), Tapiru a acuzat Federatia si sistemul competitional in faţa careului oficial, afirmand ca „trimite alpinistii in trasee, ca pe vite la abator”. Sunt cuvinte pe care le-am retinut pentru ca nu auzeai des pe atunci asa ceva. Cred ca sunt si altii care ti le pot confirma. Da, Ioska a primit titlul de „Maestru al Sportului” de la FRTA, il merita, o stii bine; traseele lui erau pitonate de el, nu de coechipieri, ca multe din ale lui Cristea. Poate Federatia credea ca-i astupa gura cu asta. Dar pana la urma, au facut ca sa dispara rubrica lui „ALPINA” din revista Romania Pitoreasca”, caci nu le convenea ce si cum scria, sau ca nu-i lauda pe cei care „trebuiau” laudati. 

Privitor la interzicerea de a ne catara in competitii oficiale in Fluturele de Piatra- pitonat de Iosca- te contrazic: Nu la placutele si neuitatele Alpiniade Universitare, organizate de Clubul IPGG, ci la cele ale FRTA: Erau multe echipe inscrise in Fisura Mult Dorita, in care se intra prin Policandru, (asa cum stii ca din Fisura Rosie se iesea prin Eftimie) si multe echipe in Policandru. Ca sa nu se stea „la coada”, s-a cerut ca sa se permita si intrarea prin Fluture. Reactia oficialilor a fost dura, Matei Schenn, D-zeu sa-l ierte, s-a comportat isteric, trimitandu-ne sa mai citim o data lista traseelor puse in concurs si sa vedem ca nu exista nici un Fluture ! Se aplica si aici politica partidului, ca si la scriitori sau artisti plecati din tara: nu mai existau si… nici n-au existat! 

Da, Mosul facea orice ca sa castige. Dar nu doar el stii bine. In fiecare an ne intrebam ce „noutati in domeniu” vor mai aplica, gen stampile din cartofi, etc. Si mai stii ca, sefii cluburilor care se rotau la titluri, nu prea trebuiau „sa faca totul”, caci asta o faceau arbitrii obedienti. Oficialii aveau doar grija ca in zonele cheie, in momentele cheie, sa nu puna arbitri cu coloana dreapta, de genul mosului Csallner. Arbitrii respectivi stiau ce au de facut: in general sa-i penalizeze pe cei „periculosi”, si sa nu cumva sa faca asta cu cei care trebuiau sa castige. Trist era ca acestia puteau castiga de cele mai multe ori „pe bune”, erau buni, erau tot timpul pe stanca, erau selectionati sau racolati „pe spranceana”. Dar arbitrii, „pentru orice eventualitate” aveau grija deosebita de „cei care tineau aproape”, de IPGG, Torpedo sau Hunedoara. Dar erau depunctati si altii, ca sa nu bata la ochi. Si la Raliurile Salvamont se proceda cam la fel. Dupa ce clujenii au luat prin surprindere un loc 2, la Poiana Brasov, au intrat si ei, in anii urmatori in „grija” arbitrilor. De aici stiu mai multe ca din alpinism… 

Apropo de Hunedoara: in iarna trecuta, la Gentiana, am avut lungi si placute discutii cu Dan Vifor Pichiu ( pentru cine nu stie, a fost primul antrenor de alpinism la Hunedoara). Mi-a relatat printre altele despre o alpiniada (etapa de campionat sau finala!).Toata lumea stia ca ei, hunedorenii, sunt castigatori dar… a iesit Armata! Cel mai afectat si furios spunea Dan, a fost… Cristea! L-am intrebat: „Crezi ca era sincer?”. Eu cred ca era doar putin rusinat (poate). 

Dar apropo de „păcatele ” lui Cristea: Eu le stiu foarte bine, „de pe teren” , nu din surse indirecte. Pentru ca nu le-am insirat si despicat, se crede ca nu le stiu. Le stiu. Falsuri ca ale lui, cu ante sau postdatarea unor premiere, au facut si altii, ii obliga sistemul de clasificare, dorinta ca intr-un an sa aiba sanse la „Cupa FRTA”, care se acorda pentru cele mai multe si frumoase premiere din acel an. Am scris despre Cristea doar de bine, din doua motive: 1. Asa am scris si despre altii si 2. Poate ca o reactie ca se scrie si se spun numai rele despre el, rele numai despre el!. Multe din „pacatele” lui le-au avut si altii, dar nu s-au monitorizat, nu se amintesc. Stiu bine pacatele lui Cristea , caci am umblat multi ani la alpiniade si nu aveam vata in urechi. Si am urmarit si cam tot ce s-a scris. 

Ceea ce nu stiu si nu inteleg este de ce „s-au monitorizat” doar „pacatele” lui? De ce in cartea in care Cristea e facut „cu ou si cu oţet”, alti vinovati ca si el sau poate mai mult decat el, de inchistarea alpinismului romanesc, sunt uitati sau… chiar lăudati, măguliti. Oare nu s-a aplicat si aici principiul „a face orice” ca sa apara cartea respectiva? Altfel cum se explica faptul ca cenzura a respins manuscrisul amintirilor lui Boerescu, pe motiv ca ” in el sunt prea multe nume de dusmani ai poporului”, dar a primit ” lumina verde” manuscrisul cartii care contine aceleasi nume? Carte care printre obiective laudabile il avea si pe acela ( a spus-o autorul ei ) de „a darama soclul lui Cristea” ! Dar… dispute au fost ( nu doar in alpinism, si nu doar la noi) si vor fi inca. In final va reamintesc ce a scris LIONEL TERRAY despre acest subiect: 

„Chiar daca evolueaza aproape de cer, in puritatea infinita a unei lumi de lumina si frumusete, alpinistii nu sunt ingeri. Ei sunt mereu oameni, iar inima lor ramane patata de negriciunea lumii de unde vin si unde, mai devreme sau mai tarziu se intorc. Rari sunt acei care raman insensibili la ademenirea gloriei, atunci cand ii atinge intamplator cu aripa ei. Un oarecare spirit de competitie a domnit mereu printre cei mai buni alpinisti, cucerirea anumitor varfuri sau pereti, chiar prima sau a doua repetare a lor, fiind uneori obiectul unor rivalitati atat de aprinse, atat de violente si chiar meschine, la fel ca si cele mai rele lupte din arena. Nu au fost vazuti alpinisti insultandu-se ori chiar luandu-se de guler la piciorul peretilor ?” 

Iar in anii din urma nu au aparut mereu dispute, chiar dure dupa diverse concursuri de catarare ? Caci si „Campionatele de alpinism” din vremea noastra, erau de fapt concursuri de catarare. Acum se intrec intre ei cei din alta generatie si in conditii de securitate aproape maxima si doar pe 40-80 m de stanca sau mai ales pe panouri. In rest nimic mai nimic nou sub soare: dispute-au fost si vor fi inca…