Dolomiţi 2: Nuvolau, Marmolada, Civetta

In a 5-a zi erau in plan doua ture mai scurte de o parte si de alta a Pasului Giau. Am hotarat sa renuntam la cea spre Croda da Lago. (vom merge acolo in 2012 ! )

5.NUVOLAU: Asa ca dupa 5 nopti in campingul Cortina, ne impachetam, intre 9-11 facem o o tura prin oras pentru poze si cumparaturi. Pozam mai ales jardiniere pe trotuare, la ferestre si subiecte alpine: monumentul dedicat celebrului catarator ampezzan Angelo Dibona, panoul de escalada...
Apoi Tom ne urca in Pasul Giau, dominat spre dreapta de impunatoarea Ra Gusela. La ora 12 pornim pe poteca 443, apoi pe 438 ce are o zona gen Strunga Dracului. Pauza (15-16) la cabana Nuvolau, la cea din saua urmatoare (Averau) si retur pe 452 in pasul Giau. La ora 17.50 incepem coborarea pe serpentinele soselei spre oraselul Selva di Cadore, apoi urcam in pasul Santa Lucia. Ne oprim in parcarea stiuta de anul trecut. O priveliste uluitoare spre Civetta- " il parete dei pareti" - cel mai mare ca suprafata din Dolomiti (1.100 m ) si Lacul Alleghe de la poale. Coboram in Caprile si cotim spre dreapta pentru doua ture in Marmolada, cu baza la campingul Malga Ciapella (malga= stana), mai cochet ca si Cortina, dar cu unele mici minusuri la grupul sanitar.

6. MARMOLADA- versantul nordic, cel cu "ghiacciaio" -ghetar.
Seara, la statia de telecabina Malga Ciapella am vazut ca preturile celor trei tronsoane, adica pana la Punta Rocca 3.250 m. sunt doar dus-intors = 22 Eu. Atunci ni s-au intarit banuielile ca nu se poate merge de acolo pana la Punta Penia -3.342 m- top-ul Marmoladei. Ni s-a confirmat asta in campingul aflat la 800 m amonte pe valea Ombretta. Asa ca in dimineata urmatoare (sambata 22 iulie) urcam pe 4 roti in Pasul Fedaia -2.044 m si de acolo cu telegondola pana la Pian de Fiacconi 2.626 m. 600m diferenta de nivel cu 4 Eu ! Grupuri-grupuri urca la Capanna al Ghiacciaio aflat la 2.700, poate si mai sus, pana la prima crevasa. Noi pornim la ora 9.15 spre dreapta, o vreme in coborare usoara pe poteca 606 ce traverseaza deprimanta morena. Din stanga vin cateva paraie din "ghiacciaio". Incepe urcusul , apare zona cu zapada. , dar e moale si e poteca batuta.
La ora 11.15 ne echipam cu cele necesare pe via ferrata care incepe. Ajungem curand in Forcella Marmolada, de unde poteca 606 coboara spre cabana Contrin. Noi cotim stanga pe Cresta Ovest- traseu asigurat cu cabluri si scoabe. Suntem multi, dar exista amabilitate si posibilitati de depasire. La ora 13 suntem pe varf ! Pe peretele micutei cabane e scris "ALEX vi augura buona permanenza". In curand aflam ca Alex e roman din Arad, plecat din Ro in 1985. Ne invita in cocheta cabanuta, ne serveste cu placinte si ceai, ne alegem ilustrate, stam de povesti. Ne arata camarutele cu paturi suprapuse ce-si asteapta curate clientii si ne invita sa ramanem. Refuzam. Refuza si el banii, dar ii lasam pe tejghea. Plecam apoi la vale( ora 14) pe "schiena del mulo" = spinarea de magar. Aici e zapada, nu gheatza, dar ne montam totusi coltarii. Ii descaltam pentru o vreme pe o zona de stanca- coborare spre dreapta, asigurata cu cabluri. Trecem cu atentie peste rimaie, ne montam din nou coltarii si ne luam fiecare pioletul in mana. Dar am vazut pe unii care se chinuiau doar cu betze si fara coltari. Avem de sarit peste doua crevase, dintre care prima are buza din amonte atat de sus fatza de cea din aval, incat ne dam seama ca n-am fi putut face traseul in sens invers ! Dam de gheatza sticloasa, aici coltarii sunt de milioane, putem cobori rapid si fara emotii. 16.10-16.30 vizita la "Capanna al Ghiacciaio" unde dam de un alt Alex- clujean ! Hotaram apoi sa ne menajam genunchii si coboram mecanizat in ultimele minute (17.45) de functionare a telegondolelor. La 17.45 suntem in camping. Dar noi ne luasem-ca in toate cele 11 zile- frontalele, "pentru orice eventualitate".

7.MARMOLADA- zona Ombretta.(zona dinspre sud ).
Era in planurile noastre- vazute si comentate si de Mihai Pupeza. Ne-a spus ca e o tura ce n-o vom uita. Asa este ! Mersi Mihai ! Stiam ca Peretele Sudic al Marmoladei e impresionant; ne si cumparasem deja o ilustrata cu el. Eu imi aminteam de o emotionanta descriere a primei ascensiuni reusite pana sus in acest perete pe care a realizat-o Reinhold Messner cu un amic al sau -, cu pitoane putine si fara nici unul de perforare ! (ajuns acasa am cautat si am gasit articolul in Almanahul Turistic 1973 la pag. 139; acea premiera a lui Messner si Konrad Renzler avusese loc in 28-29 aug.1968. Imi si amintesc faptul ca ieri, la Punta Penia, Alex ne aratase un afis-reclama la o scoala de catarare a unui actual as italian in domeniu: Bruno Pederiva. "Intr-o zi m-am trezit cu el aici. Urcase singur prin Peretele Sudic..."- ne spusese Alex ! La ora 8.00 pornim din campingul Malga Ciapella pe drumul, devenit apoi poteca 610. La Stana Ombretta iesim din padure si... ramanem cu gurile cascate: Peretele Sudic al Marmoladei ! Are "doar" 900 metri inaltime), dupa cel nordic al Vf.Agner (1500m) si cel NE al Civettei 1150 m , dar inaintea peretelui sudic al Tofanei di Rozes -800 m si celor nordici ai Cimelor di Lavaredo: Cima Grande ( 600m) si Cima Ovest ( 500 m). Nu am aflat cat era peretele lui Cimon din Gruppo delle Pale. Stim insa ca Cimon della Pala e numit "Matterhorn delle Dolomiti". Iar peretele nordic al Agner-ului are 1500m "Piu alta pareti delle Dolomiti". L-am fotografiat mai apoi spre seara din sosea.
Peretele Marmoladei ne va pune azi la grea incercare gaturile ! Dupa doua ore de la plecare, suntem la "Rifugio Falier"- asezat intr-un loc de vis. Banuim ca sutele de oameni pe terasele acestei cabane au venit si pentru concertul de "country music" ale carui afise le vazusem si pe care l-am auzit mai apoi in timp ce urcam spre Pasul Ombretta. Din pas, poteca 610 coboara spre cabana Contrin. Noi continuam spre stanga pe 650. Mai sus ne oprim (12-12.30) la Bivacco Bianchi- 2.730 m. Ne impresioneaza curatenia, paturile rabatabile. Pe varful Ombretta (3.011 m ) ne mangaie o ploicica. Coboram ghidati mai ales de momai pe un grohotis imens.Il numim "grohotisul dalmatian", caci e presarat cu numerosi bolovani de culoare neagra, folositi la multe din momai, facandu-le mult mai vizibile. Urmeaza o verticala de stanca echiapata cu cabluri (ferrata Ombretta-Vernale) . Ratam poteca 612 ce urca direct in Pasul Ombretola- 2.864 m, dar vom reveni acolo pe poteca 612 b. Coboram apoi pe 612 , admirand din nou Peretele Marmoladei. Acum suntem doar noi pe poteca. Ajungem in camping la ora 19.

8.CIVETTA.
E luni dimineata. Impachetam si plecam pe sosea inapoi pana la Caprile, apoi continuam spre Alleghe. Popas pe malul lacului, lac de baraj natural ca si Lacul Rosu al nostru. In 1772 o uriasa alunecare de teren din munte a format lacul si a acoperit trei sate ! Era in plan sa campam o noapte aici, dar n-am sosit aseara si poate plecam deseara. Parcam langa statia de telegondole. Urcam cu telegondola de la 972 m la 1.452 m , la Baita Scoiatollo, apoi cu telescaunul pana la Col dei Baldi- 1.992 m. Am scutit de a urca in 3 ore cei 1.000 m diferenta de nivel, platind 7 Eu/persoana (gondola+scaun ). La ora 12 plecam in coborare lina pe drumul 561 pana la Forcella Alleghe si Malga Pioda. Urcam in serpentine pe poteca 556 pana la Cabana Coldai (2.132 m) .Ajungem curand la Lacul Coldai (ora 14); multa lume la plaja pe iarba si pe nisipul de pe maluri. Pentru cei mai multi e tinta zilei. Noi continuam sa urcam si curand vedem tinta noastra: PERETELE CIVETTEI in toata maretia lui. Defilam incet prin fatza lui . Imi vine sa ma ciupesc, sa ma conving ca nu e vis. Inainte de Forcella di Col Rean, cotim la dreapta in urcus sustinut spre Cabana Tissi- 2250 m. E ora 16. Se aud tunete si vin nori amenintatori de dupa creasta Civettei , asa ca urcam rapid pana in varful Cima di Col Rean- 2.581 m. Priveliste fascinanta spre Lacul si oraselul Alleghe, spre uriasul perete si in toate directiile. Ploaia ne ocoleste, ne ating doar cativa stropi.Urmeaza curcubeul, soare... Avem o ilustrata cu toate traseele marcate cu rosu pe ea. Comparam ilustrata cu uriasul perete. Raman uimit sa constat ca primul traseu de VI din istoria alpinismului- realizat aici in 1925 de bavarezii Emil Solleder si Gustav Lettenbauer (stiam asta dintr-una din cartile maestrului Ionel Coman) e in zona de inaltime maxima a peretelui:1.160 m ! Au "muncit" sub dusurile unor cascade si printre caderi de pietre timp de 15 ore ! Cu echipamentul de atunci ! Iar pana in 1934 au fost realizate inca 14 noi trasee de gr.VI in acest perete ! Cu acelasi echipament: corzi de canepa, fara hamuri, fara casti, fara incaltaminte sofisticata, fara telefoane mobile, fara masini de gaurit stanca, etc.
La ora 17 pornim la vale pe 563, caci avem de coborat peste 1500 m diferenta de nivel. Panta e abrupta, sepentinele frumoasei poteci dese. Pana mai putem vedea spre inapoi printre si peste zade fragmente din perete, coboram mai cuminti. Dar in curand ritmul creste progresiv si ne trezim ca alergam ca-n transa ! Facem doar o scurta pauza la fosta stana "Casamatta"- acum refugiu. Curat, primitor si acest "bivacco". La ora 19 suntem in Masare, la asfalt. Privim cu regret inapoi spre acolo sus, dar cu bucuria ca vremea a tinut cu noi si astazi. Inca 1 km pana in Alleghe e o placuta si relaxanta plimbare pe malul lacului... Vom pleca spre Val di Fassa , ocolind prin sud-vest masivul Marmolada: Masare-Cencenighe- Falcade -panta de 18 % !!!- Passo di San Pellegrino- 1918m. Tom se comporta admirabil, Matilda ar fi facut greva ! In lumina amurgului pozam pereti ai varfurilor vestice ale masivului Marmolada: Cima del Uomo si altele. Din Cencenighe pozasem si piscuri din Gruppo Pale di San Martino . Probabil unul era Agner !
Moena si alte orasele din Val di Fassa sunt luminate feeric. La posturile locale ascultam emisiuni in limba italiana, germana, dar si in ladina. Acei ladini -cam 40.000- care si-au pastrat si limba si obiceiurile. Ladin era Luiz Trenker-celebrul montaniard si realizator a zeci de filme cu subiecte munte si alpinism- apreciate si premiate. A trait 97 de ani !( 1892- 1990). Dintre campingurile de pe harta ne hotarasem la cel din Canazei- de unde sa abordam urmatoarele trei masive "fassane" : Catinaccio/Rosengarten, Sella si Sassolungo. Firma luminoasa "Camping Marmolada" ne-a fost de mare ajutor. La receptie ni se explica obiceiul locului: dimineata nu se pleaca cu masina inainte de ora 8 ! Nu-i bai, caci "sarmele" atat de utile la urcare, nu pornesc mai devreme de ora 8.30.

Nota din 2012: Am revenit in Dolomiti in grup de 22 colegi de club. Relatare si foto tot in acest capitol sub titlul "Vacanta in Dolomiti" !

Meniu: 
17. ture externe
glqxz9283 sfy39587stf02 mnesdcuix8