Înconjurând izvoarele Someşului Mare

O tură pe bocanci,  la trecerea dintre ani, 57 km pe culmi din trei grupe montane: Bârgau-Suhard-Rodnei, cu 3 nopţi în cort şi una în cabana Diana. 

Ne doream desigur ca la trecerea dintre ani (2013-2014), să facem asta  pe schiuri, să fie o reeditare puţin mai altfel a turei din  2002: 

Potcoava de zăpadă

Atunci am parcurs circuitul în sensul acelor de ceasornic, pe schiuri, fără corturi (am dormit în cabane) şi nu complet, adică nu şi prin munţii Bârgăului, deci nu am înconjurat şi văile Măria Mare şi Măria Mică, puternice izvoare estice ale Someşului Mare. În plus era  la sfârşit de martie, când zilele sunt  mai lungi. Eram atunci  în formaţie de cinci: Doru Munteanu din Bistriţa, Liviu Nechiti din Năsăud, Arnold Kadar şi noi doi din Cluj.

În mai toate turele noastre de Rev de până acum, pe schiuri sau pe bocanci, am fost doar noi doi. De data asta ne-au însoţit şi Tibi şi Cătălina, dragi colegi de club şi ture. 

LUNI 30 dec. 2013, la ora  9 plecăm din Cluj.La ora 12, după 160 km, îl parcăm pe ALP în centrul satului Şanţ. La 12.30, cu rucsacii destul de mari şi de grei în spinare, pornim înainte şi curând la dreapta, deci în sens invers faţă de tura din 2002. Urmăm ulicioara ce devine „drum de dungă”, adică urmează Dealul Boului, denumire ce ne-o confirmă un ciobănaş care-şi păzea oile. Peisaj tipic, cu pâlcuri de pădure printre mari poiene  folosite vara ca fânaţe, presărate cu case izolate folosite doar vara, iar mai sus ca păşuni, dovadă  saivanele mari, multe moderne,  de vaci sau oi ce le vom întâlni  mereu azi şi mâine prin munţii Bârgăului şi Suhard. Constatăm cu surprindere că după vreo 30 de minute de la plecare, am fi putut să folosim schiurile, dacă le-am fi avut ! Pe întregul parcurs prin munţii Bârgăului vom mărşălui prin zăpadă de cca 25-30 cm, depusă în strat continuu, uniform, dovadă că aici a nins fără vânt. O vreme vom avea urme de oameni, apoi înaintăm prin zăpadă intactă sau -ici şi colo- pe urme de animale (cerbi). In prag de seară ajungem  în culmea principală, marcată cu bandă roşie, pe care noi doi am mai parcurs-o  şi vara, dar mai ales iarna, pe schiuri. La 16.30 ne montăm corturile în zona cea mai joasă a poienii Cucureasa.

MARTI 31 DECEMBRIE.  La ora 8.30 suntem cu rucsacii în spinare. „Înotăm” din greu prin zăpada intactă, fiecăruia revenindu-ne pe rând „onoarea” de a fi primul pentru 200 de paşi. Dar avem şi norocul unor zone cu urme vechi, îngheţate, făcute de trunchiuri  de  lemn care au fost târâte de tractoare sau de cai. Următoarea poiană mare e Şuvărosu, din care se desprinde către stânga, către satul Valea Mare o culme cu nume urât – Dl.Hoitului – dar tare faină, pe care am urmat-o de câteva ori pe schiuri în urcare sau în coborâre. Vreme faină, deşi cerul nu e complet senin. Le explicăm mereu colegilor de tură (n-au mai fost pe aici) ce munţi ne înconjoară. Munţii Rodnei îi ştiu şi ei, mai puţin numeroasele  mari vârfuri de pe lungile lor culmi sudice, pe care eu şi Marlene le-am parcurs de multe ori, pe unele şi pe schiuri. Dar de ceilalti munţi de la orizont, Tibi şi Cătălina  nu sunt siguri care ce e: Heniu, Călimanii (lanţul-  Bistricior -Tihu- Pietrosu-Reţiţis- Cerbu..), Suhard (Ouşor-Fărăoane- Omu- Cociorba).  Între poiana Perşa şi Perşuţa (lung ocol al văii Măria Mică), am avut norocul ca timp de aproape o oră să înaintăm comod şi cu spor pe urmele  unei ursoaice ; urme vechi, căci aveau depuse în ale ace de brad şi deveniseră  mari prin topire, acum fiind îngheţate.

La ora 14 am ajuns în Pasul Suhard -1200 m, ce desparte masivul Bârgău de Suhard, prin care acum trece un drum între Ţara Năsăudului (satul Valea Mare) şi Ţara Dornelor (satul Coşna).  Începem un lung urcuş spre vf.Omul. Aici e „blană de leopard”,  doar petice de zăpadă, aşa că noi şerpuim printre ele, înaintând mai cu spor pe iarbă.  Nu avem în plan să atingem „top”-ul masivului-1937 m. Oboseala şi apusul ne îndeamnă ca la ora 16.50  să ne montăm corturile pe zăpada de pe drumul pastoral care ocoleşte prin sud vârful Omu. Zăpada e ff uscată, făinoasă, nu vrea să se taseze, o frământăm cu bocancii  în zadar. Soluţia e câte un bolovan pe fiecare ţăruş, norocul e că sunt la îndemână, scoşi din pământ de buldozerul care lărgise drumul.

REVELION 2014:  Avem cca 6 ore până la trecerea dintre ani. Afară termometrul arată -6 gr.C, în cortul izoterm, „încălzirea centrală” (cele două lumânări din suportul artizanal, dar ingenios , cadou de la fratele meu !) îşi face datoria şi ridică temperatura din cort la +10 gr.C. Mai contribuie la asta şi primusul care în absida mea  topeşte zăpada pentru cei doi litri de ceai pentru ziua de mâine, pentru laptele necesar în seara asta şi mâine dimineaţă şi pentru gătit. Rev-ul nostru e „mai altfel”, fără TV, muzica e doar a primusurilor şi apoi a vântului; în loc de dans, ne acoperim  cu un sac de puf şi fixăm alarma la ora 23.30. La fel fac şi prietenii din „apartamentul” vecin.

De obicei, eu aveam în rucsac o sticluţă de şampanie sau de vin. De data asta nu am ! Aşa că în paharele (cănile) de „ciocnit”  vom avea…lapte !  Dar Marlene, ca şi la alte rev-uri alpine, are câteva surprize culinare. La ora 24.00 ne urăm reciproc „La Multi Ani – La Mulţi Munţi !”

Deja de câteva minute se auzeau pocniturile focurilor de artificii de la pensiunile din vale. Deschidem fermoarele corturilor şi le admirăm şi recunoaştem: Valea Mare, în special staţiunea Poiana Zânelor de pe Valea Măria Mare, Şanţ, Rodna. Mai departe, spre sud-est, e desigur Piatra Fântânele. Noi suntem fericiţi că suntem aici, nu acolo. Ne amintim de multe alte Rev-uri similare, unele la peste 2.000 m, de unde admiram zeci de localităţi cu focuri de artificii ! Ne gândim la colegii de club şi le urăm telepatic cele cuvenite la trecerea dintre ani. Semnalul GSM e oscilant, convorbirile se mai intrerup,  mai primim unele SMS-uri, unele  răspunsuri pleacă, altele nu…

Pe la ora 0.30, stingem lumânările şi frontalele,  intrăm fiecare în sacul său şi ne abandonăm în braţele lui Morfeu…

MIERCURI  1 IANNUARIE 2014. N-am chefuit astă noapte, aşa că odată cu răsăritul (il vedem pe vârfurile de vizavi !)  ieşim din corturi. Abia acum ne îmbrăţişăm şi cu Cătă şi Tibi ! La ora 8.45  suntem gata de drum. Ne gândim că la ora asta mai toată „ţara” doarme, iar noi nu avem somn !” Bordura ” dinspre aval a drumului, e fără zăpadă. Nu e  frig „muşcător”. Aşa că înaintăm cu spor, mai ales că până în Pasul Rotunda vom avea mai mult de coborât.  Mereu pauze pentru admirat peisajul, pentru poze, pentru „lecţii de goegrafie”. De aici se văd bine şi Obcinele Bucovinei, recunoaştem Iedu, Ieduţu, Ţapu, Măgura, Hrobi, Lucina, Tătarca, Dadu. Din Munţii Maramureşului se evidenţiază vârfurile Farcău şi Mihailecu. De pe graniţă Copilaşu şi Stogu.

La ora 13.30 ajungem la cabana Croitor, aflată puţin mai sus de Pasul Rotunda, unde avem bucuria să găsim şi să imbrăţişam  câţiva dragi camarazi de ture pe munte. Poveşti, ceai, „cozonac de Bucovina”… După o oră pornim în „al 3-lea munte” din plan. Un lin, dar lung urcuş spre munţii Rodnei. Până pe Nichitaş e zăpadă, dar sunt şi urme. Apoi înaintăm pe „buza” drumului, cum am mers şi astă-dimineaţa în Suhard.  La ora 16.50 ne oprim şi montăm corturile pe iarbă, intr-o şeuţă, mai jos de drum.  Ştiind că ţăruşii de iarnă din aluminiu nu intră în pământ îngheţat, îl rugasem pe Tibi să aducă …cuie !  Şi-au făcut datoria excelent ! Dar cortul lui Tibi neavând „fustă”,  pentru a împiedica să intre vântul rece pe sub streaşina supratendei, Tibi nu cară din apropiere doar zăpada necesară la „bucătărie” ca mine, ci cară şi pentru a etanşa cortul, a-l face cu adevarat dublu !  Se vede asta în fotografia făcută  dimineaţa, când Marlene a ieşit din cort s-o sărute soarele cu primele lui raze. Aşa procedează montaniarzii pasionaţi, chiar dacă nu au citit ce a scris Sadoveanu :

 „Se înşeala cine crede că pe munte o privelişte e mereu aceeaşi, că răsăriturile, amiezile şi amurgurile se repetă, că clipele se scurg monoton”.

JOI  2 IANUARIE.  La 8.30 pornim. Cca 30 minute, până în Şaua Găgii, mai avem o zonă plată, apoi urmează urcuşul spre vf.Ineuţ -2222 m, urcuş mai abrupt, dar care ne-a plăcut  de fiecare dată . Iarăşi pauză mai lungă, Gipfelkuss-ul tradiţional în clubul nostru, lecţie de geografie. Încă o pauză  bunicică pe frumosul vârf Roşu, care iarna are nişte cornişe foarte fotogenice. De pe el se văd „ca-n palmă”  frumoasele culmi cu poiene înzăpezite  ale Bârgăului pe care am început tura şi pe ale cărui faine culmi am urcat sau coborât cu schiuri în ierni trecute. De pe  vf. Cobăşel, coborârea ne cere atenţie, căci zăpada din câmpul compact de ienuperi, are multe „capcane”.Din şaua Stăniştea,  Marlene se duce până lângă crucea de pe vf.Stăniştea să admire şi să imortalizeze apusul, sa-l puteţi admira şi voi, cei care aveti plăcerea şi răbdarea să citiţi relatarea noastră.

Am avea timp, chiar şi dacă am merge o oră „la frontale” să ajungem la maşină şi apoi în trei ore la Cluj. Dar decidem că dacă la „cabana lui Dorel” vom afla că chefliii au plecat, să rămanem la el. Şi avem noroc ! Petrecem o seară faină într-o adevărată căbănuţă de munte, îngrijită de un om de munte. Frumoasa Diana -fiica lui- ( de la ea e şi numele cabanei !) e gazdă zâmbitoare şi amabilă, profesoară venită din Cluj ( e si ea în vacanţă) să-l ajute pe tatăl ei în acste zile mai „grele”.  Ciorbele şi gulaşul sunt excelente. În camere e cald şi plăcut.  Eu şi Marlene ne amintim de seara de Crăciun de la cabana Piatra Mare ! În iarna asta, noi, care de ani buni cam ocolim cabanele,  am fost norocoşi.

VINERI 3 IAN. Rămas bun de la Dorel, om drag, care are mult drag de adevăraţii iubitori de munte. O diplomă scrisă aseară de Dorel pentru mine,  va fi la loc de cinste lângă alte două ce-mi sunt dragi, de care am amintit in CV-ul meu montan de pe Home Page.

După amiază reveneam unde ne-a aruncat Viaţa-  între betoanele citadine ! Puţin obosiţi după cei 57 km. cât arată GPS-ul. Încântaţi că ne-au însoţit doi prieteni tot mai dragi, care înteleg ce simţim noi pentru munte, deoarece şi ei îl iubesc  cu pasiune. Fericiţi că am fost din nou câteva zile „lângă cei dragi”- acasă, în munţii  care nu ne dezamăgesc niciodată !

Înconjurând izvoarele Someșului Mare

              S-aveţi cu toţii un An 2014 mai bun, numai cu bucurii !

                                                         *******