Circuitul Frumoasei

O tură în circuit pe culmile munților Lotrului și Cindrelului care ”îmbrățișează” Valea Frumoasa. Un ”maraton” de 44 km dar parcurs la pas, în două zile: 29,4 km+ 15 Km

Despre Valea Frumoasa și despre farmecul ei, mulți dintre noi am aflat prima dată din povestirile lui Mihail Sadoveanu și ale bunului său prieten Ionel Pop, care îi era gazdă amabilă în căbănuța ”de la Bradul Strâmb” și în altele existente atunci când pe Valea Sebeșului nu treceau zilnic sute,   în w-e chiar mii de mașini cu ”montaniarzi” dornici ”a cuceri Muntele” pe Transalpina ca în prezent !

Și tot prin acele ”locuri de poveste” – a fost uimit de frumusețea muntelui și un copil de 6-7 ani -Lucian Blaga, trimis într-o vară de tatăl său la un unchi de pe acele meleaguri. Acel copil care mai târziu, în a sa carte autobiografică ”Hronicul și cântecul vârstelor”  își amintea :

”Muntele este înaltul şi adâncul şi adaosul de oboseală proaspătă. Muntele este aşadar această privelişte în care intru tot mai adânc şi care, la rândul ei, intră şi ea în mine.” !

De câte ori am fost prin acea zonă, vara sau iarna pe schiuri, nu puteam să nu-mi amintesc de ei.  Am umblat și pe drumuri care însoțesc văile, dar mai ales pe poteci de pe culmi dintre ele. Ciudat este că deloc pe drumul de pe  Valea Frumoasa, care împreună cu cel care urcă pe  Valea Sadului în Șaua Șteflești formează    ”Transcindrelul”.   Dar am văzut de mai multe ori  ”frumoasa vale a Frumoasei” de sus, de pe culmile ”care o îmbrățisează”.

   Planurile de ture ni le facem studiind hărțile. Cele mai multe planuri sunt circuite în formă de inimă,/picătură,  cu vârful ei la gura de vărsare a unei văi într-o vale mai importantă.  În zona asta am gândit un astfel de traseu pentru tura pe schiuri din vacanța de Revelion 2020. Dar lipsa zăpezii ne-a determinat s-o amânăm, sperăm că doar cu un an !  Și cum ne place ca traseele de iarnă, pe schiuri sau pe bocanci,  să le parcurgem mai întâi vara ”cu ochi de iarnă” și cum mai aveam acolo doar o zonă de cam 8 km (prin pădure) neparcursă, am decis să facem asta în week-end-ul 8-9 august 2020 !

Însă ”vârful inimii” nu era la Gura Frumoasei, ci puțin mai aval, la Gura Curpătului, până unde se curăță iarna șoseaua Transalpina, aflată mai amonte cu 5-6 km de cabana Oașa,    Acolo , vara este un fel de camping pentru corturi și rulote, cam cum era pe Valea Cerbului aval de cabana Gura Dihamului. Acolo îl vom lăsa pe ALP- Duster-ul nostru să ne aștepte vreo 4 zile din perioada Revelionului.

Acolo am ajuns cu ALP al nostru sâmbătă 8 aug. la ora 7.30. Plecaserăm la ora 4.45 din Cluj pentru a găsi șoselele mult mai libere ca vineri după amiază.  Așa cum speram, am găsit un om amabil, șugăgean, fost pădurar în zonă, să ne ducă cu mașina lui cei 9-10 km pe Transalpina până în Pasul Tărtărău, la granița dintre județele Alba și Vâlcea.  La ora 8.10 eram cu rucsacii în spinare și începeam urcușul spre și apoi pe creasta principală a Munților Lotrului. Ne aminteam că pe acolo am fost de vreo 3-4 ori vara, în ambele sensuri și mai ales de coborârea pe schiuri în vacanța de Rev. 2005 : cinci zile între Păltiniș (Sibiu)  și  cabana Șureanu- Luncile Prigoanei :

Prin alburi si griuri….

Acum nu se mai merge pe potecă precum în urmă cu decenii. Potecile, care  ocoleau unele vârfuri, fie sunt greu de parcurs, fie nici nu se mai văd, sunt dispăruți și stâlpii de marcaj care ne bucurau când apăreau din ceațăîn anii când nu aveam GPS. Acul se merge pe drumul folosit de mașinile 4×4 ale ciobanilor sau ale stăpânilor de turme de oi, drumuri care urcă și coboară acele vârfuri rotunjite. Drumuri pe care din păcate le folosesc tot mai mulți posesori de autoturisme de teren, ATV-uri, motociclete. Am avut noroc ca în m-ții Lotrului ne-au ”parfumat” aerul și ne-au ”încântat” urechile doar doi motocicliști !

Culmea urcă lin -desigur cu sus-jos-uri: Culmea Tâmpele, cu câteva stâne, una la ”Între Tâmpe”, apoi vechea noastră cunoștință -Stâna Larga- modernizată, dar fără semne că e folosită în vara asta !  Știam că mai apoi, vf. Piatra Albă se ocolea prin stânga, cândva era potecă bună și stâlpi de marcaj ! Acum nimic ! L-am urcat până sus, am coborât în adânca șa de dinaintea vf.Cristești de unde ne-am uitat  înapoi și n-am văzut  nicio urmă a vechii poteci. În 2017, când cu Florin Bîscu am parcurs Creasta Meridionalilor de la Herculane la Valea Prahovei, urcaserăm vf.Cristești până sus – pe urmele auto- căci urma să ținem în continuare creasta M. Lotrului peste vf. Șteflești- Balindru- Negovanu , apoi pe lângă fosta cabană Prejba- Valea Oltului.  Dar acum  am cotit spre stânga spre fotogenicele stânci Piatra Cântătoare. Ne-am  bucurat că ”Oul lui Brâncuși” -cum l-am numit noi- era tot pe soclul său ! Și ne-am  amintit  desigur de acea noapte de final de an 2004, când Piatra Cântătoare ne-a  și cântat, dar ne-a și ocrotit cortul de viscol ! Apoi am ocolit vârfurile Cristești și Șteflești  prin stânga, o vreme pe curba de nivel. Aici se vedea vechea potecă adâncită și neumblată, dar mai apoi,  la coborârea spre Șaua Șteflești era mai folosită și au mai apărut  și câțiva stâlpi de marcaj.

Prin Șaua Șteflești trec autoturisme, dar altele… coboară dinspre Cindrel ! Desigur unele nu fuseseră până sus. Dar… când nu mai aveam mult până în culmea Platoul Diavolului, după  zona acelor surprizătoare și bogate izvoare, a trebuit să facem loc să treacă două mașini 4×4, una de MS, una poloneză, care ajunse sus pe platou au cotit la dreapta pe iarbă ”să cucerească” vf.Cindrel !!! Ce bine că ne deciseserăm ca de data asta să nu mai facem acel mic ocol pe la Vârf. Sperăm că  acolo, pe acea cupolă să montăm cortul pentru ”petrecerea” de Revelion, știind că acei călăreți pe snowmobile care mișună iarna pe acolo, sunt doar ”păsări de zi” !  Am continuat peste vf. Frumoasa și înainte de apusul soarelui am montat cortul pe muntele Șerbota ! Până unde – în 17 febr. 2019- plecați pe schiuri cu încă 6 prieteni de la cabana Cerbul aflată puțin mai aval de Cabana Oașa, făcuserăm un dus-întors. Forțați la această soluție de … o inundație intempestivă (țeavă spartă de ger) la cabana Cânaia,   unde ar fi trebuit să ajungem, să dormim  și să facem schimb de chei de mașină cu colegii de club care veneau acolo dinspre Păltiniș !

Apus ”așa și așa”. GPS-ul  ne arăta 29,4 km. Așa că pe duminică ne rămăseseră cam 15 până la Gura Curpătului.

Răsăritul de duminică a fost  ascuns de vf. Frumoasa și de Șerbota Mare de pe care coborâserăm o vreme. La ora 7.30  plecăm la vale. În 2 ore ajungem în Poiana Domnilor, unde un ciobănaș din jud.Bacău păzea oile ”lui Ghiță din Jina”. Aflăm că nu trecuseră în acea zi pe acolo un grup mare de bicicliști, colegi de Club. Am aflat mai apoi că își modificaseră puțin planurile, și au recut pe acolo seara.

Părăsim marcajul Bandă Roșie ce duce la cabana Oașa și cotim la stânga pe drumul ce coboară în valea Curpătul Mic, La ora 12 eram ”la civilizație”, lângă acei mulți oameni veniți LA munte.  Șiruri lungi de mașini goale (inclusiv un autocar) parcate pe ambele zone ale capetelor barajului pentru ca cei din ele  să-și desmorțească fesele și picioarele până pe baraj pentru acele selfie-uri de postat pe FB !

Ora fiind -vorba unui coleg basarabean- mai ”tânără” decât  la alte întoarceri din ture, avem norocul să nu prindem acel ciudat ambuteiaj dintre Lancrăm și Alba Iulia. Ciudat, căci după podul peste Mureș se trece de la o bandă la două, nu cum e la deplasarea în sens invers ! Stie cineva explicația acelui binecunoscut și enervant ”ștau” ?  Viteza ”de melci” cu care trec toți pe pod, uitând de lunga așteptare să ajungă la el ?

N-am beneficiat de  zone mai fotogenice, mai ”frumoase” ca în turele  din week-end-urile  anterioare din Făgărași, Buila, Bucegi, Parâng  ! Am umblat pe dealuri cu ceva mai mari ca cele din Apuseni. Cu bucuria că și pe aici am mai întâlnit ”ultimi mohicani”,  cu tristețea că și aici am găsit stâne abandonate, izvoare colmatate, poteci ”sălbăticite”.  Spre deosebire de mulți alți drumeți, noi ne-am fi bucurat să regăsim Muntele ca în urmă cu decenii: cu mai multe stâne active, cu mai multe turme însoțite de ciobani și de câini.  Căci nouă nu ne este frică de câinii ciobanilor. 

Vedeți:  http://www.dinumititeanu.ro/Cainii-ciobanilor

Ciobanii, oile și câinii sunt acolo  ”acasă” de secole. Noi suntem musafiri mai de curând ! 

Foto:  https://foto.dinumititeanu.ro/2020/08/09/circuitul-frumoasei/

                                                         *****