Despre refugiile din Carpați

Cei care iubim Muntele și am avut repetate experiențe triste cu cabanele,  ne  bucurăm că de la an la an apar noi refugii în munți sau se repară/se înlocuiesc cele deteriorate.  Ne bucurăm că ducem în spate doar sac de dormit și salteluțe, nu și cort. Mă bucur când găsesc refugiile așa cum ar trebui să fie: întregi, cu ușa închisă, curate în interior și în jur ! Și știind cu cât drag de noi, cu câtă muncă și pasiune au fost ridicate, mă întristează și mă doare când le găsesc cum n-aș vrea, cum n-ați vrea.

În superbele prime zile de octombrie 2018 am dormit trei nopți în trei refugii din Piatra Craiului. Cu plăcute amintiri din cele vechi din bârne pe care le-am mai prins în anii 60-70 !Cele trei erau relativ curate. RELATIV ! Căci în ele erau abandonate multe pet-uri ! Înțeleg să fie lăsate 1-2 pline cu apă, de care să se bucure (doar s-o fiarbă) cei  care ajung acolo venind de sus și nu mai trebuie să coboare  la izvorul aflat cam departe de unele dintre ele. Dar 3-10 peturi goale de ce ? Care au fost cărate pline cu apă până acolo și nu pricep cum de n-au putut fi cărate goale la plecare ! Salvamontiștii au destul de lucru, mai ales în wek-end-uri și la ore de noapte, nu ei trebuie să mențină curate refugiile, ci noi !

Știu refugii ale căror usi au fost smulse din balamale de rafale de vânt, unele (Scara, Negoiu Unguresc…) au fost chiar dezmembrate de vânturile puternice intrate pe usa deschisă. Am găsit iarna refugii cu ușa semi-deschisă și blocată în acea poziție de zăpadă înghețată. Am găsit refugii sparte de ursul care a simțit mirosul de alimente lăsate de ”binevoitori”. Gest pe care unii îl cred benefic, deși în munții noștri acest gest nu salvează vieți ! N-a murit niciun drumeț de foame în Carpați, ci doar din multe alte motive ce le știți !

Și am găsit nu doar alimente bine ambalate (borcane cu zacuscă sau gem, cutii de conserve) ci în pungi de hârtie !!! – ”trai neneacă pentru șoareci și pârși”. La Ref din Șaua Funduri ne-am amuzat o vreme cum se cățărau șoarecii până în plasa ”atârnată preventiv” de un cui ! Dar mai apoi, pentru a putea dormi- a trebuit să ne punem dopuri în urechi !

La ref. Șpirla, având destule provizii de la oameni miloși, șoriceii nu doar mâncau, ci se și pregăteau de iernat ”civilizat” aducând de zor fire de iarbă uscată de afară ….

Cred că și cei care montează și trec periodic pe la acele refugii, ar trebui să încerce a educa beneficiarii cu două picioare. Nu cu ”Interzis…” ci cu ”Vă rugăm: – nu abandonați nimic în refugiu, nu lăsați alimente căci atrag șoarecii și urșii, închideți bine ușa la plecare să n-o smulgă vântul din balamale”.

Dacă refugiile din Carpați nu pot fi dotate ca cele din Alpi (știm noi de ce !), măcar să le găsim întregi și curate !

Dinu