Din nou despre gunoaiele din munți

         Se discută acum de către iubitorii de munte despre impactul asfaltării şoselei Sebeş-Novaci – ”Transalpina”. Când, în urmă cu ani, s-au mai anunţat proiecte de telecabine și telegondole spre Dochia, Vf. Omu, transalpine etc. şi mi-am exprimat dezacordul, unii colegi de listă mi-au replicat ca sunt retrograd, că sunt împotriva dezvoltării „bazei materiale a turismului”.

Si doamna, ministru actual al turismului, o va dezvolta, inclusiv promovând „sporturile de aventură pentru care în România există un mare potenţial” A spus-o! Bănuiţi că vor apărea noi parcuri de ATV-uri şi snow-mobile. Dar nu vor apărea reglementări severe pe unde au voie şi pe unde nu. Și chiar dacă ar apărea, ştim că nu vor fi respectate.

Mi s-a exemplificat cu şoselele şi transportul pe cablu din Elveţia, Austria, Dolomiţi. Ştiu cum e acolo, am fost de multe ori. Dar, am susţinut şi susţin că ar trebui ca MAI ÎNTÂI să educăm populaţia, un amic spunea că nu se va putea decât „cu biciul”, să aibă o atitudine faţă de munte şi natură cum au elveţienii şi alţi europeni şi ABIA APOI să le facilitam românilor accesul spre creste. Asta vreau! Dar la asta nu se gândeşte niciun preşedinte de consiliu judeţean, niciun ministru al turismului, niciun investitor în turism. Aici e problema! Nu se face NIMIC pentru a schimba optica majorităţii populaţiei faţă de mediu. Toţi vor doar să câştige clienţi şi bani, nu să apere mediul. Am vrut să public eu astfel de articole însoţite de imagini în reviste de munte, care, de fapt, nu-s citite de agresorii muntelui. Am fost refuzat. Mi s-au cenzurat uneori şi singurele fraze „prea agresive” la adresa românilor care ies la iarbă verde şi care consideră poienile, pădurea, drept groapă de gunoaie. Mi s-a spus ca trebuie să arătăm Frumosul, că în acest fel oamenii îşi vor da singuri seama că muntele, peisajul nu trebuie pângărite. Sfântă naivitate!

Nu mai e mult până la ”Let’s Do It, Romania!” din septembrie, când e prevazută acea zi de „curăţenie generală în cocina România!”. Poate voi fi dat în judecată pentru „lez-Patrie”!, cum era în perioada interbelică, „lez-Majestate”! Sunt foarte sceptic! Nu vor face românii ce au făcut estonienii. Ar fi trebuit începută cu cel puţin un an înainte o campanie agresivă, continuă de „promovare” a imaginii României plină de gunoaie. Să fie arătate mereu, la toate televiziunile imagini cu munţii de gunoaie din locurile de picnic, de pe marginea şoselelor, de pe malurile râurilor, din marginea satelor, de pe potecile de munte, de pe malul lacurilor, din lacuri. Să fie filmaţi cu camere ascunse indivizi care fac asta şi arătaţi la TV. Să fie arătaţi jandarmi montani şi gărzi de mediu care aplică amenzi. Să fie redate articole din ziare străine şi imagini arătate la televiziuni străine despre gunoaiele din România. Cum sa se rezolve într-o zi o problemă gravă dacă mulți români nici măcar nu ştiu că ea există. Nu ştiu că gunoaiele din natura sunt deja o problemă naţională, nu e doar o invenţie a unor ecologişti fanatici!

Și chiar DACĂ, printr-o minune, doar o minune ar putea face asta!, s-ar curăţa România de gunoaie într-o zi, fără o schimbare a mentalităţii şi atitudinii administraţiei şi populaţiei (căci, populaţie suntem, nu popor!), în scurt timp ne vor invada iarăşi gunoaiele. Așa s-a întâmplat în multe zone curăţate de gunoaie cu copii sau voluntari, nu „ecologizate” – termen aiuristic: Gura Dihamului, Valea Bârsei, spre Şapte Scări, pădurea Băneasa, Platoul Bucegilor, Cheile Turzii etc.

În acea duminică de septembrie se va mima o „curăţenie generală”. Vom arata Europei că am făcut ceva. Ceva, ca şi în alte domenii, ceva superficial, ineficient, ne-durabil. Așa cum s-a făcut şi schimbarea de regim în ’89 care speram să ne readucă în Europa. Dar se vede din multiple domenii că suntem tot mai departe de Europa, că redevenim tot mai balcanici, mai indolenţi, mai nesimţiţi Și ca răul să fie complet, avem tot mai mulţi nesimţiţi aroganţi şi agresivi, prin nefasta combinaţie subcultură plus bani.

Din păcate, găsim gunoaie în munţi şi în locuri în care se ajunge doar cu rucsacul în spinare – Câlcescu, Călţun, Bucura…). Căci, „nu există pădure fără uscături”. Dar acolo unde se ajunge cu maşina, cantitatea de gunoaie va creşte. Românii au învăţat în comunism să aibă respect doar pentru proprietatea privată, de casa şi curtea lor şi eventual de a vecinului. Statul îi fura, îi jecmănea, aşadar fiecare considera că nu e ceva reprobabil a fura din fabrica, de la CAP. Fiecare român consideră şi acum că muntele e al statului, nu e al lui, al nostru. A lui e maşina cu care a venit la munte. Când l-am întrebat pe un picnicar de ce nu îşi pune gunoaiele, care nu erau multe, într-o pungă şi în maşină să le ducă la oraş, la tomberon, mi-a replicat: „Eu am strâns cureaua să-mi cumpăr maşina pentru a merge cu ea unde vreau, nu să car gunoaie cu ea. Să le adune de aici cei pe care îi deranjează!”. Și aceeaşi atitudine o au, desigur, mai ales cei care „nu au strâns cureaua” pentru asta, cei care „învârt banii cu furca”, aşa cum spunea un ţăran.

Are dreptate si Gelu Danila. Nu contează dacă agresorii naturii ajung pe asfalt sau altfel în locuri liniştite şi curate până de curând. Grav e că sunt şi vor fi tot mai mulți şi tot mai agresivi şi mai „productivi”. Acest cuvânt dintre ghilimele îmi aminteşte de declaraţia unui suedez, nu recentă, dar am reţinut-o, pentru că m-a şocat! Din păcate, nu şi pe guvernanţi! Întrebat ce l-a impresionat mai mult în România, răspunsul a fost: „PET-urile ! Nu am ştiut că sunteţi cultivatori de peturi”. Deprimant!

În acea sâmbătă de septembrie, ar trebui ca de pe malul apelor, de lângă şosele, linii ferate, sate, să strângă gunoaiele cei care le-au aruncat acolo. Organele statului – poliție, jandarmerie, gărzi de mediu, primării să-i oblige pe cei vinovaţi să adune acele gunoaie! Nu să le adune ong-isti şi alţi iubitori ai naturii, elevi încă nevinovaţi de crima de a confunda natura cu o mare ladă de gunoi. Eu declar de pe acum ca voi aduna în acea zi gunoaie doar de pe unde am adunat şi până acum, de pe poteci de munte, mai ales de pe cele nemarcate. Nu de pe malurile râurilor şi din locuri de picnic. Așa cum am scris într-un articol mai vechi, aflat alături.