Tour du Cervin / Matterhorn -ep.1

În vara 2014 parcursesem Tour du Mont Blanc, mult mai cunoscut şi mai frecventat decât alte ture -circuit în jurul unor masive din Alpi. Relatarea TMB, în două episoade, o găsiţi la:  http://www.dinumititeanu.ro/17-ture-externe

Ambele -TMB şi TC sunt ture lungi, de peste 170 km şi peste 10.000 m diferenţă de nivel pozitivă. Turele lungi din Europa sunt numite GR (Grand Route) si au numere: GR 20 e în Corsica, GR 53 în Vosgi, GR 54 în Oisans şi Ecrin, GR 58 în masivul Queyras. Cam 60.000 km în toată Europa !!

Interesant e că Tour du Mont Blanc, Tour Monte Rosa, Tour des Combins, Tour du Cervin/Matterhorn şi în jurul altor masive montane nu sunt GR X, ci doar TMB, TMR, TDC, TC. Dar există şi circuite care nu înconjoară un masiv montan. De ex. TDG (Tor des Géants, Tour of Giants ) care are 330 km, cca 24.000 m D + .

Superba, svelta piramidă Cervin-Matterhorn e binecunscută, măcar din fotografii, de către toţi iubitorii de munte. Noi am admirat-o prima dată „live” în vara 2005 de la Gornergrat, unde urcasem din Zermatt cu trenul cu cremalieră. Aşadar am fost atunci destul de aproape de Fascinanta Piramidă ( despre ea am scris la: http://www.dinumititeanu.ro/Matterhorn-Fascinanta-piramida ). În anii următori am admirat-o şi fotografiat-o din alte locuri, din alte directii, mai de aproape ( din Cervinia, de la cabana Monte Rosa) sau de mai departe: Vf. Alphubel – 4.206 m., vf. Pigne d’Arolla- 3.796 m, vf.Allalinhorn – 4.027 m, vf.Lyskamm- 4.527 m, de la cabana Regina Margherita – 4.554 m şi de pe mai toate vârfurile masivului Monte Rosa şi de pe alte vârfuri din Alpi.

Aşa că atunci când, documentându-ne despre TMB am aflat că există un Tour du Cervin/ Il Giro del Cervino/ Tour of the Matterhorn, era firesc să ne dorim a-l parcurge şi pe acesta, înainte sau după ascensiunea Vârfului Magic, cu care cochetăm mai de mult ! Ascensiune care din păcate şi în vara 2015 a trebuit din nou amânată !

În vara 2014, în sediul Companiei Ghizilor din Cervinia, cu un domn amabil am purtat o plăcută discuţie despre Creasta Leone (atunci „supărată !”) si despre Il Giro del Cervino. Am primit informaţii şi o broşură, iar de la o librărie am cumpărat cartea-ghid. Pe care un an întreg am tot răsfoit-o, incluzând TC-ul în planurile noastre Alpi-2015. TC nu e o tură la fel de cunoscută şi de frecventată ca TMB.Şi el nu   înconjoară doar Matterhornul, iar acesta nu este in centrul „cercului” cum este oarecum Mont Blancul pentru TMB. Forma generală a circuitului este o  elipsă, desigur cu contur zimţat, iar Matterhornul e spre capătul sudic al acestei elipse. Acolo, lângă Cervinia, circuitul e mai aproape de El. Elipsa cuprinde şi alte mari vârfuri aflate la nord de Matterhorn: patrumiarii Dent d’Herens, Dent Blanche, Obergabelhorn, Zinalrothorn, Weisshorn, Bishorn şi alte vârfuri mai mici. Senzaţional : toate aceste 13 vârfuri  fac parte din „Coroana imperială” (vedeţi *** la finalul articolului !) au fost parcuse într-o singură zi de ghidul elveţian Andre Georges. Şi TMB înconjoară nu doar Mont Blancul, ci şi alţi patrumiari vecini…

Între 11-14 iulie 2015, am urcat 5 patrumiari din masivul Monte Rosa şi am parcurs lunga şi frumoasa creastă a Lyskamm-ului cu ale sale vârfuri de 4.527 şi 4.479 m + alte vârfuri secundare. Ascensiuni relatate şi ilustrate tot în acest capitol . Eram aşadar aclimatizaţi, pregătiţi fizic şi psihic de a urca Fascinanta Piramidă pe frumoasa Creastă Leone. Dar în acele zile nu se putea: toate ascensiunile erau oprite timp de 3 zile şi dinspre Italia şi dinspre Elveţia.Între 14 şi 17 iulie era Aniversarea a 150 de Ani de la prima ascensiune a Matterhornului. Toate străduţele din Cervinia, Valtournenche si Aosta (şi în mod sigur şi cele din Zermatt) „vorbeau ” despre asta. Iar interdicţia era impusă şi respectată în semn de comemorare a celor 4 victime de atunci (14 iulie la coborârea pe Creasta Hörnli) şi a celor cca 500 de atunci până azi..  

Aşa că decidem să facem mai întâi Il Giro del Cervino, apoi – daca vremea va permite -să urcăm Vârful pe frumoasa Creastă Leone. Şi -din motivele explicate în relatarea despre TMB-ul nostru- am decis să nu ne cazăm la cabane şi campingurile indicate în ghid, ci pe cât posibil să ne montăm cortul cât mai discret, la lăsarea serii. 

Joi 16 iulie. Nu suntem aici pentru a asista la festivităţi. Aşa că la ora 6.30 părăsim campingul Glair din Valtournenche, ne deplasăm cu ALP 15 km. până în Cervinia şi îl rugăm să ne aştepte cuminte 7-8 zile în parcarea gratuită  a staţiei de telecabină, aflată la altitudinea  de 2.050 m. Prima cursă ştiam că e la ora 7.30. E plină mai ales cu schiori. Noi coborâm la Plan Maison, la 2.445 m. Schiorii vor urca mai departe, până vor ajunge la zăpada dorită, pe Plateau Rosa şi pe patrumiarul Breithorn. Noi vom începe de aici Tour du Cervin şi aici îl vom încheia, fără să trişăm ! Marlene îmi face „poza de start” şi pornim spre pasul Teodulo, de data asta per pedes, pe pamânt, nu pe zăpadă cu schiurile de tură ca la începutul lunii mai 2009. Vremea e acceptabilă. Întâlnim câţiva turişti care coboară, doi alergători ne depăşesc în urcare. Înainte de Rifugio / cabana Teodulo, dăm de zăpadă moale şi intrăm în ceaţă. Scurtă pauză, de schimbat tricourile ude, de masă (din „traistă „!), de pus ştampila cabanei în jurnalul „de bord” al Marlenei.  Nu ne facem poză selfie, să dovedim cu ea că am fost aici ! E punctul cel mai înalt al turului: 3.290 m. Al 2-lea va fi  Wasulicke ( noi îi îi spunem… Vasilică !) la 3.114 m- prin care vom trece mâine, iar al 3-lea Col Colon- 3.082, când vom părăsi Elveţia şi vom reintra în Italia, adică peste vreo şase zile…

De aici vom intra în Elveţia: o lungă coborâre până în Zermatt traseu comun al lui Tour du Cervin cu Tour du Monte Rosa. E versant nordic cu zăpadă, aşa că ne montăm „colţăreii” (snow-line) pe bocanci (bocanci de vară !). Dar nu avem pioleţi şi nici coardă, cum ne spune cabanierul şi cum scrie în cartea-ghid. Şi vom constata că într-adevăr nu este nevoie de aşa ceva, văzusem asta şi în nişte filmuleţe. Coborâm pe pârtia de schi, zăpada e moale. Mai jos, gheţarul „plânge”, e plin de şanţuri pe care curge apa. Îl traversăm spre dreapta, ne descălţăm de colţarii-„jucării”, urcăm într-o creastă stâcoasă şi mai facem o foarte scurtă pauză la cabana Gandegghütte, căci nu suntem lăsaţi să ne aşezăm pe scaunele terasei decât dacă comandăm ceva ! 

Matterhornul e în stânga, ne face „în ciudă” ! Poteca de coborâre e pietroasă, aspectul e cam de dezolant, cum sunt toate morenele gheţarilor topiţi în ultimele decenii. Dar ridicând privirile suntem încântaţi pe magnifica panoramă oferită de marile vârfuri din jur.. Şi totul se schimbă în verde când ne apropiem de Zermatt. Cătunele Furi şi Blatten sunt cam cu secole în urmă.(prin Zmutt, aflat mai în stânga, am trecut în 2009, după Haute Route, în clăpari şi cu schiurile în spinare ). Doar curentul electric, îngustele drumuri asfaltate ( nu şi poteca noastră !) şi maşinile din unele curţi şi cele cu care localnicii recoltează fânul , ne amintesc în ce secol suntem. In ghidul Cicerone scris de Hilary Sharp, ni se spune ca în cătunul Furi s-a născut în 3 dec.1900 ghidul Ulrich Inderbinen, care a urcat pe Matterhorn de 370 de ori !!!, ultima dată la 90 de ani !!! Urcase pe Mont Blanc de 84 de ori si  de  81 de ori pe  Dufourspitze,  cel mai înalt vârf al masivului Monte Rosa. A murit în 2004, la 103 ani ! Din păcate n-am văzut vreun indicator spre casa în care a trăit !  

În plan era ca din Zermatt să nu urmăm valea spre Täsch şi Randa, ci să urcăm spre şi pe versantul din dreapta, să urmăm un timp poteca „Europaweg” a TMR. Nu vedem indicatoare spre ea. Aşa că intrăm la Biroul Companiei Ghizilor unde aflăm că este impracticabilă din cauza unei masive alunecări de teren pe sectorul Tufteren -Ottawan. Într-un fel ne bucurăm că nu mai urcăm pe căldura asta şi că vom ajunge mai repede la camping. Însă nu luăm trenul din Zermatt până în Randa, ci mergem per pedes cei cca 10 km pe poteca pieteonală. Ajungem la 18.45, deci după 11 ore de la plecare. 

Bilanţul zilei:  27 km, 880 m urcare,1.980 m coborâre. 

Pe la ora 21 apar cei trei prieteni din Lausanne: Florin, Dia, Silviu. Dar numai Florin va putea rămâne şi ne va însoţi în următoarele 3 zile.

Vineri 17 iulie. Pornim din camping la 6.30. La capătul din aval al localităţii Randa (campingul e amonte cca 1 km !), trecem spre stânga pe sub linia ferată, vedem şi indicatorul spre stânga spre cabana Weisshorn pe care poate îl vom urma în anii următori. Urcuş lung ( „ucigător” e scris în jurnalul Marlenei) de cca 800 m.Urmează apoi un fain „balcon” cu mici sus-jos-uri, de pe care admirăm vizavi versantul drept al văii Matter cu Täschhorn, Dom şi alte vârfuri. Când ne apropiem de cabana Topalihütte, începe o ploicică. Facem doar o scurtă pauză şi continuăm, ploaia se domoleşte apoi se opreşte. La 18.15 suntem în pasul Wasulicke ( îi spunem ..Vasilică !) la 3.114 m. Urmează o coborâre lungă, urâtă în mare parte (morenă), în prima parte asigurată cu corzi. La 20.15, ajunşi în locuri faine, înierbate ca în Carpaţi, montăm corturile pe o pajişte ce mărgineşte Jungtal. Desigur „clandestin”, dar la ora asta nu va mai trece nimeni pe aici şi nu vom lăsa urme. 

Bilanţul zilei: 23,5 km, + 2.100 m, – 1.100 m. 

Sâmbăta 18 iulie. Dimineaţă perfect senină, apoi se vor ridica nori. Pornim la 7.30. Poteca e cam pe curbă de nivel. Apoi urcă spre Augsbordpass – 2.894 m, în care ajungem la 11.30. Panorama e faină spre vizavi, peste Turtmanntal, spre Meidpass. Coborâre lungă şi obositoare spre satul Gruben-Meiden unde ajungem la ora 14 şi unde, pe terasa restaurantului Schwartzhorn, Florin ne face cinste cu tradiţionala mâncare elveţiană -rösti ( cartofi cu brânzeturi şi cu ou ) şi ne hidratăm bine. Marlene e fericită ca un copil: deşi nu e cabană, au ştampilă pentru jurnalul ei ” de bord” !

La 15.30, pe o căldură sufocantă, deşi la început prin pădure, pornim în urcare spre Meidpass. În golul alpin trecem pe lângă nişte căsuţe vechi, transformate în cochete căbănuţe private, proprietari şi amici ai lor, sosiţi desigur aici pe drum mai lung, dar cu maşinile, stau de poveşti, cu berea la răcit în apa ce curge din ţevi. Puţin mai sus vedem şi pozăm „cortul indian” despre care e scris şi în ghid. Se înnorează, iar Weisshornul şi Bishornul intră în ceaţă. Trecem pe lângă lacul Meidsee,  aspect de Retezat. Apoi, din Meidpass -2.790 m, coborâm până la prima terasă, faină, iarbă verde, flori galbene, locuri de cort, izvoare. Reuşim să ridicăm corturile înainte de prima rafală de ploaie.

Bilanţul zilei: 20,7 km +1.540 m, -1.450 m.

Duminică 19 iulie. Dimineaţă faină, cu câţiva norişori, dar cu atmosfera clară, cum este după ploaie. Trecem pe lângă lacuri, şi stâne. Traversăm Torent des Moulins şi intersectăm drumul ce duce la Hotel Weisshorn. In dreapta, „spânzurate” pe pantele dealurilor sau jos în vale sunt pitoreşti sate-staţiuni Saint Luc, Grimentz şi altele, care ne-au impresionat în vara 2013, când din Sierre, am urcat pe frumoasa Val d’Anniviers până la Lac de Moiry, ţinta noastră de azi. Florin ne spune că mai departe, până la Zinal, traseul îi e cunoscut: a alergat de câteva ori în tradiţionala cursă Sierre-Zinal ! La Hotel Weisshorn, Florin imi face cinste cu o cafea, Marlene preferă …ştampila în carnet şi pozatul peisajului. Hotelul a fost construit în 1.882 şi în el se cazau mai ales englezi. E fain „balconul” care urmează. 

Apoi coborâm mult pe căldură -norocul e că prin pădure- până în Zinal – 1.675 m. Cumpărăm pâine proaspătă, brânză delicioasă, roşii şi lapte, pe care le înfulecăm cu mare poftă pe o bancă din faţa supermarket-ului. Îl întrebăm pe Florin dacă nu vrea să-l aştepte aici pe Silviu care va veni cu maşina să-l recupereze. Dar e decis să ne însoţească până la Lac de Moiry şi îl sună pe Silviu pentru asta. Iarăşi urcare luuungă,  la început prin pădure, apoi pe lângă instalaţii de teleschi, pe o căldură înnăbuşitoare, spre Col de Sorebois-2.836 m. Când ne apropiem de şa, începe ploaia. Coborârea devine enervantă din cauza pelerinelor pe care vântul le ridică şi a glugilor acestora care ne cad mereu „pe ochi”. Dar pe la jumătatea pantei, vântul şi ploaia se potolesc. 

După ce ne schimbăm tricourile ude de transpiraţie şi condens, intrăm în cabana „Barrage de Moiry” şi ne încălzim cu câte o ciocolată caldă. Apare şi Silviu, cu maşina lui Florin. Ne luăm rămas bun de la ei, îmbrăţişându-l  pe dragul Florin şi mulţumindu-i pentru plăcuta companie. Apoi, noi doi, ne luăm rucsacii în spinare şi pornim mai departe, în urcare cam o oră spre Alpage du Torrent, unde îl montăm pe Erik cel Roşu lângă o stână nefolosită, cu câteva minute înainte de a reîncepe ploaia. Dar apoi trebuie să ies în ploaie cu pelerina pe mine să caut un izvor, să nu iau apă pentru gătit din pâraiele ce trec prin păşunea plină de baligi. 

Bilanţul zilei: 25,5 km, +1.430 m, -1.760 m  

Episodul 2 aici:

Tour du Cervin / Matterhorn -ep.2

Citiţi măcar din el  măcar  Bilanţ general şi Epilog de la sfârşit !

*** Traversée des 4000 Valaisans en hiver sans quitter l’arête, soit 33 sommets de 4000m et 41 sommets au total en 18 jours avec Erhard Loretan:

À la fin de l’année 1985, André Georges, un alpiniste valaisan propose à Erhard Loretan de faire avec lui un enchaînement hivernal de 41 sommets dans les Alpes valaisannes, la « couronne impériale ». Le but est d’enchaîner 140 kilomètres d’arête ininterrompue autour du Cervin, dans la région de Zermatt. Cette couronne comprend trente sommets de plus de 4 000 mètres entre Grächen et Zinalal et représente 25 000 mètres de dénivellation. Une des raisons qui ont poussé Loretan à accepter très rapidement, sans réfléchiral , c’est pour voir à quel point il pourrait tenir durant ce marathon, tant mentalement que physiquemental .