Un maraton prin Godeanu şi Retezat

Pentru a ne verifica si completa conditia fizica pentru Alpi, am planificat si realizat o tura de 3 zile de marsaluit, deci nu de alergat, pe culmile care „imbratiseaza ” vaile Lapusnicu Mic si Lapusnicu Mare, care se intalnesc in lacul de la Gura Apei cu Raul Ses, formand Raul Mare (al  Retezatului).

  Coechipieri au fost Dragos Roncu si Adi Garbe,

Tura planificata avea 74 km, dar am realizat per pedes doar 63,4 km, iar diferenta de nivel pozitiva  indicata de GPS la final este 5.300 m. Pe traseu am facut  din cand in cand (cam la 1-2 ore de mers) pauze de 10-20 minute.  GPS-ul ne arata ca in aceste 3 zile, din 29 ore si 30 minute sumate de la „start” pana la sosire,  am mers efectiv (time moving) doar 20 de ore !

Joi seara la ora 22 am ajuns la bariera de intrare spre Gura Bucurei-Poiana Pelegii. Dl.Bogdan de la cabana silvica (el sau sotia sa taxeaza si deschid/inchid bariera) ne-a oferit doua camarute cu cate doua paturi, sa fim mai rapizi la plecarea de vineri dimineata. Ne-am amintit ca aici, pe pajistea de dupa bariera l-am cunoscut pe dragii Alin si Lore Ciula, timisoreni ce erau si sunt „acasa” prin acele locuri. Cu ei si cativa colegi de club, am urcat atunci, in doua zile faine de toamna pe Borascu si am coborat peste Gugu-Branu.

Vineri 20 iunie. Conform intelegerii de aseara, la 6.30 am urcat in Dacia -papuc si dl.Bogdan ne-a dus cei 10 km care ocolesc „fiordurile” lacului, scutindu-ne de un drum ce l-am marsaluit de mai multe ori ( de obicei doar soferul)  vara sau iarna, fara placere ! Asa ca la 6.45 eram cu rucsacii in spinare si porneam pe un traseu mai scurt  ce duce spre refugiul Branu, traseu  marcat cu benzi roz (fara alb),   care incepe  imediat  dupa podul de tuburi de beton peste Lapusnicul Mic, la inceput cam 1,5 km pe malul stang al acestuia , apoi spre dreapta  urcand abrupt prin padure.  La 8.20 am iesit din padure la cochetul refugiu Bran, dar  care mai e folosit si de tineri ciobani de la stana din apropiere. Vremea era inca faina.

La ora 10.45 eram pe vf.Gugu, la ora 12.15 pe Moraru- din creasta principala a Godeanului. Cerul se innorase, nu ne indemna sa facem poze. Dimpotriva, ne-a indemnat de cateva ori sa ne imbracam pelerinele pentru scurta vreme. Iar  manusile ne erau utile, vantul era foarte rece.  Dar macar nu am mers prin ceaţă, am putut face lectii (si seminarii ) de geografie, vedeam muntii din jur. Am trecut peste (sau pe sub cupola varfurilor) Bulzul, Piatra Scărişoarei, Micuşa, Galbena, Gârdomanul, Scurtul, Paltina, Sturul, Soarbele. Vantul insa era destul de violent in functie de versant. Pana la venirea serii am fi putut ajunge la Scocul Dragsanului, unde stiam ca e loc adapostit de vant si apa din parau sau de la Izvorul Bolborosi aflat nu departe. Dar se apropiau nori negri, asa ca la 17.45 ne-am oprit in Saua Soarbele, la graniţa dintre Godeanu si Retezat. Ploaia a venit atât de repede si cu vânt violent, asa ca n-a fost usor sa ne montam corturile ! Am reusit pe ploaie doar noi doi (exersasem pe vreme buna cum sa montam mai intai cortul exterior când plouă), desi ne-a cam incurcat vântul. Am stat o vreme toti patru sub cupola lui Erik, si intr-o pauza ce n-a întârziat mult (ce noroc !) si l-au montat rapid si băieţii. Parcursesem până aici 26 km. A urmat o noapte  cu vânt puternic şi alte câteva reprize de ploaie rece, afară temperatura era foarte aproape de zero grade.

Sambata 21 iunie. Decisesem ca daca nu va ploua, plecarea la sa fie la ora 6. Am plecat la 6.30. Cer innorat, dar apoi au aparut mari petice de cer senin.  Doar cateva poze cu Piatra lui Iorgovan si spre frumoasa Oslea sau spre  Retezat. (Dragos a facut mai multe poze pe traseu). La 10.20 am ajuns in Saua Plaiului Mic. Pe traseul spre Vf. Custura au inceput sa ne depaseasca maratonistii concursului RTR (Retezat Trail Race), care pornisera de la motelul Gura Butii, urmareau marcajele cu panglici si banda rosie turistica peste Vf.Custura pana pe vf.Mariii, apoi coborau spre sud pe piciorul Mariii. Primul a fost Ionuţ Zincă, parcă alerga la vale, nu la deal ! Al 2-lea Viorel Palici, al 3-lea Florin Laza -câştigătorul de la MA 2014, al 4-lea Ionuţ Galiţeanu. Spre uimirea noastra, curand a apartut  prima fata- Denisa Dragomir, „cot la cot” cu zâmbăreţul Silviu Bălan. Tuturor le-am făcut galerie, mai ales celor trei fete si prietenilor  Adi Vălean, Lucian Clinciu, Alin Tănase, Nicu Jinga, Aurel Sălăşan  si..surpriza: Laurenţiu Vezentan al nostru ! El ne-a spus ca mai sunt cativa clujeni. Am mai stat o vreme la ramificatia la care ajunsesem (sub vf.Custura), apoi am pornit spre Vf.Papusa pe care am ajuns la ora 15.00. Vant puternic, grăunţe de „măzăriche” ne loveau violent obrajii. La 16.30 eram pe Peleaga, iar din saua de dinaintea vf.Custura Bucurii am urmat la stanga momâile care intâlnesc traseul marcat cu CG ce leaga vf.Peleaga de ref.Bucura.  De departe am bănuit ca acel cort rosu e „fratele”geamăn al lui Erik al nostru ! Erau intr-adevar Dan Tăuţan si Ioana, lângă ei avea cortul Eugen Roman, nu departe Lucian Satmarean  si  Anca Ardelean. Am aflat de la ei ca prin zona, in Poiana Pelegii, mai sunt si alti colegi de club: Lili, Vasilica si Ionel Bindean, Geta Oltean.

La ora 18 eram deci in „base-camp”-ul de la  Lacul Bucura, bucuroşi ca am intâlnit dragi prieteni. Dar n-am putut sta prea mult la poveşti, ne sculasem la ora 4.30, iar vantul rece si o scurtă rafală de ploaie ne-au trimis repede la adăpost.

Duminica 22 iunie. Am luat rucsacii in spinare la 6.30. Pe malul lacului Bucura l-am intâlnit pe Lucian cu aparatul pe trepied ! Nu l-a ajutat vremea, dar sigur a făcut niste poze pe care doar unii ca el si Dan le „văd” pe vreme nefavorabilă. Nici rhodo infloriţi nu erau prea mulţi. Nici cer albastru şi  nori fotogenici nu erau pentru  fotografi. Doar artiştii sperau, căutau…  Am trecut pe la Tăul Portii si Tăul Agăţat, prin saua Judele. La ora 9.45 eram la Lacul Zănoaga, unde GPS-ul Marlenei ne-a aratat ca urcasem 4.807 m !!! Un Mont Blanc pornind nu de la 1030 m  la cat se află Chamonix-ul, ci de la nivelul mării !  In refugiu nu era nimeni si era destul de curat.  Pe marcajul CA, cu foarte utili stâlpi pe intinsele păşuni de pe culmea Rades-Zlata si apoi pe o lunga coborâre prin pădure, la ora 13.30 am ajuns la destinatie, inchizând „cercul” !  Dl.Bogdan era uimit, ne avertizase joi seara ca planul nostru e cam prea temerar ! Nu  credea ca il vom realiza, desi ii spusesem ca am mai făcut multe asemenea ture şi chiar mai lungi, mai grele.

Pe tot traseul turisti cu rucsaci am intalnit doar 4 reşiţeni, in saua dintre Păpuşa si Peleaga.

    Le multumim lui Dragos si Adi ca ne-au insoţit.

Ne bucurăm ca multi dintre voi ati fost pe munte in acest w-e capricios. Bun de fapt pentru alergat si mers, mai putin bun pentru cules imagini-peisaje  pe cardurile foto.

Foto din alte ture pe acolo puteti vedea aici

Godeanu

       https://foto.dinumititeanu.ro/2020/06/21/retezat/