Cracovia – Kraków nu e capitala Poloniei, dar este fosta capitală timp de aproape șase secole, mai exact între 1038–1596. Și i-am putea spune și „Orașul unui Papă”. Este considerată astăzi inima culturală a Poloniei. Este străbătută de râul Vistula, cel mai lung din țară, peste 1.000 km, axa hidrografică a Poloniei datorită faptului că străbate întregul ei teritoriu. Numele orașului provine de la prinţul Krak, un conducător polonez legendar. Se presupune că el a domnit în anii secolelor al VI-lea–al VII-lea și pus baza organizării statului polonez. Știți că pe noi ne atrag mai mult munții decât orașele. Așa că în multe țări am văzut și urcat mai întâi munți și abia mai apoi am vizitat mari orașe sau capitala țării respective. Frumosul masiv montan Tatra Înaltă – Vysoké Tatry la granița Slovacia – Polonia. 4/5-mi în Slovacia, 1/5-me în Polonia. Cele mai înalte vârfuri, zece peste 2.500 m, dintre care cinci peste 2.600, m sunt în zona slovacă. Dar cele mai mari lacuri alpine sunt în zona poloneză: Morskie Oko -35 ha și Czarny Staw -21 ha. Pentru comparație, Lacul Bucura (cel mai mare lac glaciar din România) are 8,9 ha. Am fost mai întâi și de mai multe ori în Tatra Slovacă, apoi în Bratislava, Praga. În Zakopane – mica și frumoasa „capitală” a Tatrei poloneze, numit și „capitala de iarnă a Poloniei”, am ajuns abia în 1999. Este un fel de Chamonix sau de Zermatt al Poloniei, cu care se aseamănă, inclusiv prin curățenie. Dar, între Zakopane și Cracovia sunt doar 110 km. Așa că era firesc faptul că în acel septembrie 2007, când am dorit să hoinărim prin „ambele Tatre”, să i le arătăm și dragei nepoate Cristina, am decis să mergem mai întâi direct în Cracovia. Mai ales că munții pe la poalele cărora trecuserăm erau „cu capetele în nori”. Să dedicăm 2-3 zile celui de al 2-lea oraș al Poloniei (cu ceva peste 800.000 locuitori) și fostă capitală regală. Am ajuns seara și pe ploaie la un camping de la periferie. Fiind final de sezon, eram cam singuri, dar am avut noroc să fie deschis. A doua zi am avut din nou noroc, se oprise ploaia, așa că a urmat să aflăm răspunsul la întrebarea: oare nu ne-am făcut prea multe iluzii, nu vom fi dezamăgiți? (mai pățiserăm și așa ceva!). Din fericire „am început cu dreptul”. Totul era și va fi la superlativ. Am găsit loc de parcare, de unde am pornit per pedes spre „centru” cu metoda clasică încă valabilă atunci: întrebând!

Piața Centrală – Rynek Glowny, este punctul zero al Cracoviei și una dintre cele mai mari pieţe medievale din Europa. Ne-a oferit senzația că „am aterizat în trecut”, în acel peisaj la care visaserăm cu ochii deschiși. Primele amintiri, ce parcă au fost ieri, sunt două: numeroșii și prietenoșii porumbei care pur și simplu se cățărau pe turiști. Aceștia se comportau ca și copiii. Cristina noastră, tânără jurist, era o entuziastă participantă la acel gratuit spectacol public. Iar a doua amintire: acele birje cu cai, cu vizitii îmbrăcați „de epocă”, cu jobene și mânuși. Dar bucuria cea mai mare a fost (cum speram) că am zărit acel semn „i”- biroul de informații turistice de unde am primit gratuit o hartă detaliată a centrului orașului. Care, pe lângă unele pliante, în acei ani erau singurele surse de informații. Dacă am fi făcut o relatare imediat după acea vizită, n-ar fi conținut atâtea date. Acum scriem aici și ce nu știam atunci, inclusiv despre obiective pe care nu le-am vizitat în 2007. Acea hartă detaliată a Orașului Vechi, ne permitea să ne plimbăm pe străzi și prin piețe, să admirăm biserici și a alte clădiri impunătoare, să citim informații succinte afișate la unele. Eram deciși să repetăm plimbarea și seara, când urma să ne întâlnim cu un prieten din Arad, care acum locuia în Cracovia. Se cunoscuse în urmă cu câțiva ani în Tatra cu actuala lui soție. De la ei am aflat detalii despre ce aveam să vedem în următoarele zile. Știam că seara, acea „Sighișoară” luminată feeric, va părea a fi și mai frumoasă. Acum, internetul ne ajută să ne amintim ce am admirat atunci și să aflăm și mai multe amănunte. „Elementul central a pieței este Sukiennice (hala postăvarilor), unul dintre cele mai vechi și importante centre comerciale din lume, frecventat în timp, pe lângă negustori, de numeroase persoane distinse, monarhi și demnitari. Pe lângă valoarea comercială, hala a servit și ca loc de bal, cel mai celebru fiind cel din 1809, când Prințul Jozef Poniatowski a eliberat orașul de sub Imperiul Austriac”. Ne-am plimbat desigur și prin acest renumit și original centru comercial. Lângă el am remarcat statuia lui Adam Mickiewicz, cel mai mare poet romantic polonez. Nu știam atunci că la etaj se află Muzeul Sukiennice, parte a Muzeului Național din Cracovia, o expoziție de pictură și sculpturi tradiționale, din secolul al XIX-lea. Dar știți că noi nu prea intram în muzee în orașele vizitate. Dar am fi putut urca (nu știam că se poate) în „Turnul Primăriei, înalt de 70 metri, singura parte rămasă din Primăria veche, demolată în 1820 pentru lărgirea pieței. Beciurile acestei construcții găzduiau pe vremuri o închisoare, iar la etaj se află un punct de observare al orașului, cu o panoramă superbă”. Însă am admirat mulțimea de palate, clădiri cu diferite stiluri arhitecturale, restaurante, cafenele. La una dintre ele, seara, cu prietenii noștri am comandat pentru prima dată câte o „shaorma”. Am trecut doar pe lângă Restaurantul Wierzynek din Piața Centrală, care funcționează de peste 650 de ani (cu întreruperi), fiind unul dintre cele mai vechi restaurante din lume.

Orașul vechi – Stare Miasto este unul dintre cele mai renumite cartiere vechi din Polonia de azi și a fost centrul vieții politice până când, în 1596, regele Sigismund al III-lea Vasa și-a mutat curtea la Varșovia. Întregul oraș vechi medieval este printre primele site-uri alese pentru lista UNESCO. Cracovia Medievală a fost înconjurată de un zid de apărare de trei kilometri, completată cu 46 de turnuri și șapte intrări (porți) principale. În secolul al XIX-lea cea mai mare parte a fortificației care înconjura Orașul Vechi a fost dărâmată. Șanțul care înconjura zidurile a fost umplut cu pământ și transformat într-o centură verde, cunoscută sub numele de Parcul Planty, care este unul dintre cele mai mari parcuri din Cracovia.

Bisericile Cracoviei. Se știe că Biserica Catolică din Polonia a fost un pilon central de rezistență morală și socială împotriva regimului comunist. Slujitorul ei din Cracovia – cardinalul Karol Wojtyła – care a fost ales în octombrie 1978 ca Papa Ioan Paul al II-lea, a oferit legitimitate sindicatului Solidaritatea și a facilitat dialogul care a dus la căderea pașnică a comunismului.

Catedrala Sfânta Maria – Kościół Mariacki, e o construcție gotică adiacentă pieței centrale din Cracovia. A fost construită între secolele XIII și XV și a suferit mai multe distrugeri, urmate de restauări. Are două turnuri inegale, cel mai înalt are 81 de metri înaltime. O legendă spune că în timpul invaziei mongole din secolul al XIII-lea, trompetistul de pază a început să sune alarma, care anunța venirea trupelor inamice, a fost lovit de o săgeată și cântecul său a fost întrerupt brusc. Acum, la fiecare oră, un trompetist cântă Hejnal mariacki (Chemarea Trompetei Sfintei Maria), unul dintre cele mai recunoscute simboluri poloneze. Hejnal mariacki a fost intonat și când soldații au plecat din Cracovia în august 1914 să lupte pentru independența Poloniei. La fel în 1935 la ceremonia funerară a mareșalului Józef Piłsudski, unul dintre părinții independenței Poloniei și cu alte ocazii. Turnul este impodobit cu o spiră gotică și o coroană aurită. În turn se urca pe scări de lemn și piatră, cu 239 de trepte. Devenise periculoasă, motiv pentru care în anul 1961, acesta a fost închis pentru siguranța publicului. Redeschiderea a avut loc abia în anul 2002. Noi, în 2007, nu am urcat în turn, dar am vizitat interiorul aglomerat. Cam la fel ne-am simțit doi ani mai târziu în Notre Dame din Paris. Ne amintim și că imensul interior era împărțit în două: o parte se putea vizita gratuit, alta doar cu taxă.

Biserica Sfânta Barbara este a doua dintre         cele câteva vizitate de noi în orașul vechi, despre care scriem câteva cuvinte. E o biserică superbă care datează din secolul al XIV-lea, un exemplu excelent de arhitectură gotică. Este impozantă și prin faptul că e construită din cărămidă roșie, fotogenică. Intrarea e sculptată în marmură albă, iar statuile apostolilor sunt foarte bogate în detalii. Bineînțeles am mai văzut și alte câteva biserici dintre cele multe existente în acest oraș, aș spune ca dovadă că Polonia a fost și poate este și acum „mai catolică decât Italia”.

Complexul Wawel, este simbolul identității naționale a Poloniei, un loc sacru pentru cultura și spiritul polonez. Timp de secole aici a fost reședința regilor polonezi și locul încoronărilor și înmormântărilor regale. Din „complex” fac parte Castelul Regal Wawel, Catedrala Wawel, Trezoreria Coroanei, Muzeul Catedralei Ioan Paul al II-lea, Bârlogul Dragonului. Cele două monumente emblematice, Castelul Regal și Catedrala Wawel, instituții muzeale distincte, îmbină armonios arhitectura gotică, renascentistă și barocă și reprezintă unul dintre cele mai bine conservate și vizitate ansambluri regale din Europa Centrală. După Primul Război Mondial, autoritățile din noul stat independent polonez, au decis să devină o clădire reprezentativă a statului polonez și a fost folosită de către guvernatorul și mai târziu de către însuși președintele țării. În urma ravagiilor din Al Doilea Război Mondial, prin decret al Consiliului Național de Stat, Castelul Wawel a devenit muzeu național. Mai întâi ne-au impresionat zidurile ce-l înconjoară, apoi curtea interioară, catedrala și alte clădiri. În castel se pot vizita apartamentele regelui și reginei, camerele care deserveau anturajul regal, Cabinetul de Porțelan cu cea mai semnificativă colecție de obiecte din porțelan din Europa Centrală; sălile unde aveau loc sesiunile Seimului și Senatului, sălile în care se țineau audiențele regale, ceremoniile de nuntă și balurile; colecția de peste 1000 de picturi. Recunoaștem că noi nu le-am văzut. Eram prea fascinați de exterioare. Am nimerit chiar la două ceremonii religioase ale unor tineri căsătoriți. Și mirii și nuntașii, cu ținuta lor de sărbătoare, accentuau actuala destinație culturală a Castelului. Credem că nu e nici ușor și ieftin să obții o astfel de favoare. Eu îi povesteam Marlenei că am citit prima data, când eram elev sau student numele Wawel pe pachete de țigări, deși n-am fost niciodată fumător! Nu cred că toți fumătorii știau „ce fumează”.

Universitatea din Cracovia, știută ca Universitatea Jagiellonă, este cea mai veche universitate din Polonia și una dintre cele mai vechi din Europa. A fost fondată la 12 mai 1364 de regele polonez Cazimir cel Mare. Printre studenții universității s-au numărat Nicolaus Copernic, care s-a înscris la cursurile acesteia în anul 1491 și Jan Sobieski, viitorul rege al Poloniei și câștigătorul bătăliei împotriva turcilor de la Viena din 1683.

Muzeul Național din Cracovia. A fost fondat în anul 1879 și este cel  mai mare muzeu de artă și patrimoniu cultural din Polonia. Este al treilea cel mai vizitat muzeu din Polonia și pe locul 38 la nivel mondial, cu peste 1,8 milioane de vizitatori anual.

Movilele Artificiale. Sunt așa cum le spune numele niște „dealuri” sub formă de cupole-tumuli de 16-35 m înălțime, ridicate cu multă muncă, dedicate memoriei unor mari personalități ale Poloniei: Krakus, Piłsudski, Kosciuszko. Nu am aflat câte sunt și dacă toate au nume. Vă redăm doar ce am aflat despre Tumulul Kosciuszko, un monument și mormânt simbolic situat pe dealul Zwierzyniec, la vest de centrul Cracoviei. A fost ridicat în cinstea lui Tadeusz Kosciuszko (1746–1817), general și erou al independenței Poloniei și al Războiului de Independență al Statelor Unite ale Americii. Generalul ce a condus revolta din 1794 împotriva Imperiului Rus și împotriva Regatului Prusiei. Erou naţional în Polonia, Lituania, Statele Unite ale Americii. Numeroase monumente sunt ridicate în cinstea lui în diferite colţuri ale lumii, numele său fiind purtat de cel mai înalt vârf muntos din Australia. Tumulul este un deal artificial, cu o înălțime de aproximativ 34 m de la bază, cu trepte și alei pietruite care permit accesul vizitatorilor. Oferă o panoramă spectaculoasă asupra Cracoviei și Munților Tatra în zilele senine. Se știe că Tadeusz Kosciuszko era pasionat de grădinărit și, în special, de cultivarea trandafirilor. El a amenajat Grădina lui Kosciuszko de la Academia Militară a Statelor Unite din West Point, New York, care există și astăzi.

Salina Wieliczka – aflată la 13 km, e un obiectiv spectaculos inclus în patrimoniul UNESCO. Prietenul Dan și soția sa au insistat s-o vizităm. E într-adevăr fantastică. Zilnic sunt acolo zeci de autocare cu turiști care se decid în ce grup să se încadreze, după limba în care va vorbi ghidul. A fost construită în secolul al XIII-lea și a produs sare de masă continuu până în anul 2007, fiind una dintre cele mai vechi mine aflată încă în exploatare la data vizitei noastre. În decursul celor șase sute de ani de activitate, minerii au scos la suprafață o cantitate de 26 de milioane de metri cubi de sare. Ajunge la o adâncime de 327 de metri și are o lungime totală a galeriilor de peste 287 km lungime. Traseul turistic are doar de 3,5 km mai puțin de 2% din lungimea de pasaje mina și începe cu o coborâre cu liftul de peste 100 de metri. Cea mai mare parte a incintelor subterane au fost transformate: restaurante, cafenea, cinematograf, magazine de suveniruri, ba chiar și un oficiu postal. Atracția principală este Capela Sf. Kinga, aflată la circa 100 de metri sub pământ. Executată dintr-un bloc masiv de sare, de culoare verde opalin, în lungimea de 55 de metri, lățime de 18 metri și înălțimea de 12 metri. În această capelă se află altare, vitralii și sculpturi, toate făcute din sare. Cele mai recente sunt modelate de artiști contemporani. (una e a Papei Ioan Paul al II-lea). Din anul 1964, în salină, la adâncimea de 211 metri, funcționează un sanatoriu. Mulți bolnavi, suferind de afecțiuni ale căilor respiratorii cum ar fi bronșitele cronice și alergiile astmatiforme, vin la Wieliczka, la tratament, cum știm că se proceda și la noi în recent distrusa Salina Praid și acum la Salina Turda. Multe s-ar mai putea scrie despre Cracovia. Mai multe s-ar fi putut scrie și despre orașele din paginile anterioare. Dar considerăm că am scris suficient despre aceste opt capitale față de acele orașe și orășele vizitate de noi și doar enumerate la începutul părții a 2-a a acestei cărți, intitulate înspirat „Calătorii… capitale” de către dl. Mihai Ogrinji. Un fel de joc de cuvinte: mai toate dintre orașele de mai sus, sunt chiar capitale de țări. În plus, prin dimensiunile lor demografice, economice și culturale au o importanță… capitală!