Informaţii despre Dolomiţi

Informatii pe care le speram utile celor care isi planifica ture pe poteci si pe via ferrata in Dolomiti. Dar sunt din 2006 !!!

Deplasarea:

La ducere: Cluj-Cortina d’Ampezzo = 1100 km. Traseul: Cluj- Oradea-Budapesta- Szekesfehervar-granita Hu-A- Furstenfeld-intrare pe autostrada A2- Graz-Klagenfurt-Villach- Spittal- iesire din autostrada- Lienz- granita A-I- Dobbiaco- Cortina.

Timp: 16 h 30 min. (5.15- 20.45, dar dadusem ceasul cu o ora in urma la granita Ro-Hu)

In anul precedent, din Villach (A) am mers spre Cortina prin Tarvizio-Tolmezzo, e cam aceeasi distanta.

Am considerat ca in Ungaria nu merita sa platim taxa de autostrada ( minim 4 zile= 7 Eu) doar pentru distanta Budapesta- Balaton.(aprox 70 km)

De retinut: Pentru cei care intrati in  Ungaria dinspre Oradea-Bors, inainte cu 20 km de Budapesta se coteste la stanga catre autostrada M-5 si apoi pe ea spre M-0- centura Budapestei… Sa nu va deruteze acea bucata de M 5 (autostrada Budapesta-Szeged), nu e nevoie sa aveti vignenta/”matricia”, cum nu e nevoie nici pe M 0.  

La intoarcere am urmat un traseu mai lung, coborand din Dolomiti pe Val Badia, apoi Brunico- Dobbiaco- granita I-A- Lienz- Grossglocknerstrasse- Zell am See- Lofer- granita A-D- Berchtesgaden ( unde am dormit ultima noapte, de fapt la Ramsau)-Salzburg, unde am intrat in autostrada ( 7,6 Eu/10 zile)-Viena-Budapesta, apoi pe soaeaua 4/E 60 pana acasa. La intrarea in Hu se poate cumpara vigneta si in Eu (7 Eu/4 zile sau 1520 forinti, era coada !) Intoarcerea = 1.300 km.

Pe sosele din Dolomiti = 330 km. Total = 2730 km. Benzina= 235 litri. Autoturism: Ford Mondeo 1998 (TOM) cu box montat pe el- plin cu de toate ca si portbagajul si 4 oameni in masina . Media rezultata = 8,7 litri /100 km.

Am facut plinuri in Ro si A, in Italia si Germania benzina e mai scumpa. Dar in localitatile din A, apropiate de granitele I si D, se apropie de pretul din aceste tari. Deci alimentati nu prea aproape de granitele Austriei. In Austria pretul era 1,129 Eu- 1,249 Eu. In Italia in statiuni era 1,40-1,42 Eu/litru. Nu stim cat era pe autostrada. In Germania stim ca e mai scumpa, caci taxa de autostrada e inclusa in pretul benzinei.

Campinguri

La majoritatea celor din Italia e taxa/persoana (6,5- 9,5/persoana/ plin sezon) si taxa de „piazolla” ( locul ocupat de masina si 1-2 corturi mici)= 5-9 Eu. In alte campinguri se taxeaza fiecare cort, in altele si autoturismul. Se mai adauga la unii taxe locale, duşul se plateste separat, etc. La unele, ex. la Canazei, in campingul Marmolada, nu ai voie sa iesi cu autoturismul din camping mai repede de ora 8 dim !!! etc. In nordul Dolomitilor (Val di Fassa si Val Badia) preturile erau mai mari ca in Cortina si localitati invecinate, la acelasi nr. de stele (3). Noi, in 12 nopti de camping am iesit cu 8, 5 eu/persoana.

In Cortina sunt 3 campinguri invecinate la iesirea spre sud ( spre Pieve di Cadore, pe dreapta): Cortina (in care am stat 5 nopti), Rochetta si Dolomiti. Mai e unul „Olimpia” la iesirea spre Dobbiaco, pe stanga.

Am vazut ca unii dormeau prin parcari din padure; nu stim daca unii au patit ceva si ce anume. Am facut si noi asta – doar o data- in anul precedent, dar acum am preferat sa facem cate un duş seara, sa gasim corturile instalate si dormim fara emotii.

Alimente: Am consumat in valoare de 75 Eu/persoana, cam jumatate din ele cumparate din Ro.

Transport pe cablu : 47,5 Eu/persoana. In general pretul e intre 4-10 Eu o urcare, pe diferente de nivel 300-700 m.

Am calculat dupa prima zi de tura de 14 ore (desigur cu multe mici pauze) in Sorapis ca merita ca din locul pana unde puteam urca cu Tom, sa mai facem dimineata si cate un salt cu telecabine, telescaune sau gondole, pentru a scuti 2-3 ore de urcus. Caci n-am putut urma nici unul din traseele dintr-un ghid cumparat in anul precedent, caci mai toate erau doar pentru doar 4-7 ore. Deci nu pentru noi ! Noi doream trasee de 10-12 ore, cum facem si in Carpati.

Alte taxe (carte verde, asigurare medicala, vignete de autostrada, cateva parcari si sosle cu taxa, autobuz) = 35 Eu /persoana.

Total cheltuieli in 14 zile = 335 Eu/persoana. Aici nu sunt incluse carti, harti, ilustrate si alte mici cumparaturi .

Alte informatii:

In unele campinguri am putut pune la racit „acumulatorii de frig” ai gentii frigorifice. In altele nu. In unele ni s-au pus la incarcat la receptie (aveam incarcatoarele) acumulatorii pt.aparatele foto si frontale, dar in alte campinguri a trebuit sa le lasam noaptea si chiar si peste zi in prize de la grupul social, cum am vazut ca au procedat si altii. Si nu ne-au disparut, desi… mai erau si estici pe acolo (unii-nu spunem din ce tara- s-au facut de minune incercand sa plece dimineata „pe sest” , deci fara sa achite, dintr-un camping in care sosisera seara tarziu.)

Cand am cumparat paine am tinut seama de raportul cantitate/pret. Acasa mergem pe calitate/pret.

Despre trasee si marcaje.

Cele mai multe trasee au numere cu 3 cifre. Apar din loc in loc si marcaje cu vopsea: o banda alba intre doua rosii. Pe cea alba e scris nr. potecii. La intersectii de poteci sunt stalpi si sageti , dar nu sunt dati timpii (sunt rare exceptii) pana la destinatia indicata. Noi, cand ne-am facut planurile, ne-am orientat dupa scara hartii si dupa curbele de nivel. Si am reusit sa iesim bine, sa nu folosim deloc frontalele la intoarcerea din trasee. Dar intoarcerile erau la limita: ajungeam in camping la 20.30-21; era si bine caci gaseam libere cabinele de duş. Exista trecute pe harti si in teren si poteci care nu au numar, care au marcaje mai rare, doar o banda alba si una rosie alaturate sau doar rosie (uneori punct, pata de vopsea) si momâi. In unele locuri nu prea e poteca si pe vreme de ceaţă exista riscul de ratacire. De ex. poteca pe care am coborat din Sorapis. (gasiti in cele 3 episoade alaturate, descrierea succinta a traseelor, pe care o poate urmari doar cine are harta).

Majoritatea traseelor turistice au cate o zona sau mai multe de „via ferrata”- marcate pe harta. De fapt sunt doar niste zone gen Strunga Dracului si uneori gen „Şapte Scări”- si nu e neaparata nevoie a te echipa cu ham, selb, carabiniera, casca. DAR  casca e necesară: multe trasee sunt aglomerate si daca cineva de deasupra iti trimite o piatra…. Cu grija cuvenita am mers si noi pe unele de acest gen fara „a face pe alpinistii”, am mai vazut si pe altii la fel. Dar in general toata lumea respecta regulile de „protectia muncii”.

Exista insa trasee mai tari de via ferrata, unde practic e nevoie sa te asiguri la cablurile metalice (ce suplinesc oarecum coarda si coechipierul) cu sistemul de selb cu piesa de amortizare.  Are doua bucle si doua carabiniere, sa le muti pe rand, sa nu ramai nici o clipa neasigurat. Am folosit doar una, cu doua e enervant, cronofag si nu suntem copii sau incepatori. In general am urcat liber (mai ales Cezar), fara a folosi cablul ca priza, dar uneori, mai ales la mutat carabiniera, era mai sigur sa-l folosesti, sa te tii cu o mana de el. Sunt si zone cu scari, scoabe, ca la 7 Scari sau Scara de Fier din Calineţ. Eram avertizati ca cei care sunt in faţă si merg incet, nu te lasa sa-i depasesti. Nu ni s-a intamplat asta, in toate am putut (am fost invitati) sa depasim sau/si sa ne lasam depasiti. Desigur alegeam acele zone in care se putea face asta mai usor/comod, mai ales in pasaje usoare, unde nu mai e cablu. Ne scuzam si multumeam.

De retinut: Ultima telecabina/telegondola pleaca pe la ora 16.30-17. De asemenea autobuzele pe care poate va bazati sa faceti cu ele cativa km la intoarcere seara spre camping ! Asa ca studiati inainte orarul acestora ( e afisat in statii ). Ei nu gandesc turele in stilul folosit de unii dintre noi ! Oamenii sunt acolo in concediu, nu „la munca”- cum sunt romanii, cum am fost noi ! 🙂

Multumiri: Multumim si pe aceasta cale prietenilor Serban Chiurlea si Mihai Pupeza, ale caror sfaturi ne-au fost deosebit de utile. Multumim lui Serban si pentru harti si kit-uri, acum le avem pe ale noastre. Mutumim lui Gec pentru ca datorita lui- in vara trecuta – in drum spre Elvetia in care ne invitase- am descoperit cu ochii nostri fascinatia Dolomitilor. Lui si lui Cotzo si Oanei ca ne-au insotit anul trecut pe acolo le transmitem si regretul ca in acest an n-au fost cu noi. Dar stim ca si ei si multi dintre voi urmeaza sa colindati prin Dolomiti. Un fel de Piatra Craiului X 20.

Daca mai aveti nelamuriri, va raspundem ce stim. Multe puteti afla si de pe site-uri, cum am facut si noi in perioada pregatirii turei.

Va sfatuim si va uram sa vedeti Dolomitii.

Nota din 2013: cititi si :  http://www.dinumititeanu.ro/node/1355