Iarna pe Via Transilvanica – episodul 2

Prin Terra Saxonum.

În relatarea turei noastre anterioare pe Via, scriam că ea dă dependenţă! Deci, ne dorim să o parcurgem în întregime! Întrebarea este „Când?” Noi, de 22 de ani încoace ne-am petrecut vacanţele de Crăciun şi de An Nou (şi unele de Paşte) sus în munţi unde era zăpadă. Urcam noi la ea, nu aşteptam să vină ea la noi! De obicei, doar Noi Doi, câte 3-5 zile cu schiuri de tură, cu pioleţi şi colţari şi cu dormit în cort! Dovezi (multe, texte şi fotografii) aici: http://www.dinumititeanu.ro/09-revelioane-craciunuri-si-paste-pe-munte. Și deoarece în vacanţele noastre viitoare de vară avem planuri prin Alpi, Pirinei, Parcuri americane, ne-am decis ca să continuăm Via Transilvanica în vacanţele de iarnă şi de Paşte.

În octombrie parcurseserăm tronsonul Putna – Sovata, 365 km, în 18 zile: https://dinumititeanu.ro/toamna-pe-via-transilvanica-episodul-1/. Urma tronsonul Terra Siculorum, pentru care ne trebuie 7-8 zile, cât va fi vacanţa pe Paşte, 2022, deci, îl vom parcurge atunci. Acum, între 21 decembrie 2021 și 2 ianuarie 2022 am parcurs în 13 zile Terra Saxonum, care e mai lungă! Iarna pe Via? Noi, da! De fapt, n-a prea fost iarnă meteorologică, doar am mărşăluit 220 km în iarna calendaristică! Desigur, ar fi fost foarte fain s-o parcurgem cu schiuri de tură – una dintre marile noastre pasiuni. Dar de câteva decenii, iernile prin sate nu mai sunt ca în copilăria mea. Eram pregătiţi fizic şi psihic pentru „de toate” şi am avut de toate: zăpadă, iarbă, covoare de frunze, drumuri pietruite, drumuri asfaltate, drumuri noroioase, ger (o noapte doar), ploaie (dar numai în două zile). Am trecut prin păduri ca-n basme, prin fânaţe şi păşuni, printre ogoare, pe lângă multe stâne de oi sau de vite, cu haite de câini, am văzut multe căprioare, urme de urşi şi de cerbi. Am dormit opt nopţi în cortul nostru drag, dar şi patru în pensiuni/ hosteluri. Deşi de acasă planificaserăm doar două: în Sighişoara şi Mediaş. Am mai solicitat una în Biertan, unde ajunseserăm după două zile prin ploaie „mocănească” şi am mai acceptat cu plăcere una (ultima) la Micăsasa/Țapu, la amabila invitaţie a familiei Liliana Borşan şi Marius Urucu, care ne urmăriseră şi ne contactaseră pe parcurs.

Am văzut pe dinafară şi am fotografiat în grabă multe dintre acele celebre „biserici-cetate” din Terra Saxonum şi unele castele foste ale grofilor (nu ale saşilor!), aflate în diferite stadii de renovare sau de degradare. Dintre bisericile fortificate, vreo 40-50 le vizitaserăm şi în interior şi le fotografiaserăm pe îndelete în 2008, iar unele de mai multe ori. Și vom reveni pe acolo la unele pe biciclete, la altele pe patru roţi, dorind să le revedem, inclusiv pe unele din sate prin care nu trece Via. Și să-i revedem măcar pe unii dintre amabilii oameni întâlniţi în tura asta.

Am trecut prin multe şi variate sate: unele bine gospodărite, curate, cu case faine, altele cu un amestec de case faine şi case părăsite, degradate, prăbuşite, amestec de bucurie şi tristeţe. Desigur că având „cazarea la purtători” şi zilele fiind mai scurte ca vara cu mult, etapele noastre nu au corespuns cu cele din ghidul VT, unde sunt 10 etape de la Archita la Micăsasa, noi am făcut 12. În plus, am parcurs şi etapa Micăsasa – Blaj, de unde aveam accelerat până la Cluj. Dar în seara anterioară, naşul nostru a insistat să vină cu maşina după noi, ceea ce a şi făcut; am intrat în casă când mai erau vreo 45 de minute până ce pleca trenul din Blaj! Și la Blaj vom putea ajunge cu trenul când vom continua spre Banat.

Din cauza decalării unor treceri prin sate „cap de etapă” și a zilelor de sărbătoare, o problemă era găsirea ştampilelor de etapă. Dar am rezolvat-o cu telefoane şi prin amabilitatea oamenilor indicaţi în ghid. Ne întrebase în octombrie cineva: „Și fără ştampilă n-aţi fi putut continua?” Răspunsul este desigur DA! Dacă nu găseam o ştampilă, dorind să le avem pe toate (poate e o copilărie!), ne-ar fi trimis-o prin poştă oamenii amabili de la Tășuleasa (au câte o dublură a tuturor!), aplicată pe o hârtie şi o decupam şi o lipeam în „Carnetul Drumeţului pe VT” pe care îl puteţi comanda tot de la ei dacă nu porniţi de la Putna.

Nu vom face aici o relatare pe zile. Mai ales că de pe traseu şi mai pe urmă de acasă, am postat zilnic 1-2 imagini + text şi voi mai continua să postez câte o imagine pe zi cu scurte texte, amintindu-ne că unii amici spuneau că şi unele texte sunt la fel de interesante ca şi imaginile! Dar vă dăm pe scurt etapele noastre:

Ziua 1-a, marți 21 decembrie 2021: Archita – Roadeș – cort în pădure la cam 30 de minute după traversarea şoselei Buneşti – Viscri – 18,3 km;

Ziua a 2-a, 22 decembrie: Drum Buneşti – Criț – Cloașterf – Saschiz – 20,4 km;

Ziua a 3-a, 23 decembrie: Saschiz – Daia – Vulcan – Șapartoc – 21 km;

Ziua a 4-a, 24 decembrie: Șapartoc – Aurel Vlaicu – Sighişoara – 13,5 km.

Primele 4 zile pe zăpadă de 10-20 cm cu 3 nopţi în cort şi a 4-a în Sighişoara, în Burg Hostel din cetate – singuri în tot hostelul!

Următoarele zile prin peisaj şi vreme de toamnă târzie, fără zăpadă, şi anume:

Ziua a 5-a, 25 decembrie: Sighişoara – Stejereni – Criș – 17 km. Cort în marginea satului Criș, la ieşire;

Ziua a 6-a, 26 decembrie: Criș – Florești – Mălâncrav prin ploaie! – 12,5 km. Cort într-o şură a unei foste case săseşti, devenită „casă de oaspeţi” pe str. Principală, la nr. 280. Sunaţi în prealabil la 0774-903 580, căci tanti nu locuieşte acolo;

Ziua a 7-a, 27 decembrie: Mălâncrav – Noul Săsesc – Copşa Mare – Biertan – 16,2 km, tot prin ploaie! Uzi „până la piele” în ciuda goretex-urilor de pe noi! Dar bocancii noi au fost impermeabili! Motiv pentru care am solicitat de pe traseu (din Copşa Mare) cazare în Biertan. Așa că am primit o cameră într-o superbă pensiune: Eva Wagner, veche casă săsească modernizată, care n-are firmă. Sunaţi în prealabil la: 0740-679 119, mai este o pensiune Oppidium;

Ziua a 8-a, 28 decembrie: Biertan – pădure – păşune – 19,3 km. Zi înnorată cum vor fi şi următoarele, dar toate fără ploaie, ne făcuserăm „norma”! Cort la liziera pădurii de după frumoasa păşune Şesul cel Mare;

Ziua a 9-a, 29 decembrie: Plăcută întâlnire cu un grup de medieșeni de diferite vârste care urcau, făceau un circuit de o zi. Sosire în Mediaş după doar 9,2 km. Masă la restaurantul italian Mia Piazetta, din Piaţa Ferdinand. Cazare la Pensiunea Mimi, singuri! Cu multă amabilitate ni se adusese cheia la un restaurant unde am stat de poveşti cu o fostă studentă a mea, căci proprietarul trebuia să plece din localitate;

Ziua a 10-a, 30 decembrie: Mediaş – Bazna. Vizită pentru ştampilă la „Buni” de la frumoasa Bassen Pension. Cort la ieşirea din pădure – 19,2 km.

Ziua a 11-a, 31 decembrie. Trecere prin satele Târnava – Târnăvioara – Copşa Mică – Axente Sever. Neplăcut „peisaj” antropic la întrarea în Târnava. Plăcută întâlnire la Primăria Copşa Mică cu viceprimarul Bogdan Tăpălagă, care ne-a aplicat ştampila „Copşa Mică”, dar procurase pentru noi şi pe cea din Axente Sever – 18,2 km. Revelion în cort în drept cu satul Agârbiciu, sat care ne-a urat La Mulţi Ani la miez de noapte cu faine focuri de artificii.

Ziua a 12, 1 ianuarie 2022: Agârbiciu – Șeica Mică – Micăsasa – 13 km. Cazare-surpriză: la 2 km, în „casa bunicilor” din satul Ţapu, la familia Liliana Borşan şi Marius Urucu, bucureşteni mutaţi aici nu de mult! Ei ne contactaseră când eram pe traseu şi veniseră după noi în centrul Micăsasei. Seară faină la oameni faini care ceruseră pentru noi ştampila de la primarul din Micăsasa, probabil de negăsit în acea seară de 1 ianuarie!

Ziua a 13-a, 2 ianuarie 2022: Micăsasa – unde Marius şi Liliana ne-au dus cu maşina, la întâlnirea de la 7.30 cu Dan Aldea, primar al primei comune, Valea Lungă, din județul Alba, care ne-a însoţit toată ziua. Urcare prin pădure până în culme, unde e ultima bornă şi momentan ultimul marcaj T. De aici se intră în județul Alba. De acolo am fost conduşi de Dan şi de aplicaţia VT din telefon, am coborât în satul Lunca, am continuat „pe şes” spre Cenade ă sat Mănărade – Blaj – 22 km. După-amiază, am făcut schimb de rucsaci cu Dan! Ştampila din Blaj o vom aplica atunci când vom continua mai departe, probabil în vacanţa viitoare de iarnă. Când poate vom începe tot din Micăsasa, iar de la graniţa Sibiu-Alba noua variantă care va trece în drum spre Blaj prin centrul de comună Valea Lungă cu al cărei primar am devenit buni prieteni!

Total Archita – Blaj – 220 km.

SFATURI:

– Să citiţi partea introductivă, sfaturile, foarte utile, din Ghidul Drumeţului pe VT: https://www.viatransilvanica.com/ro/ghid-vt/;

– Să parcurgeţi ca „test”, măcar câteva etape. Și credem că majoritatea veţi dori să reluaţi experienta;

– Să nu fiţi panicaţi de posibile întâlniri cu urşii! Puţin posibile ziua și fff rar periculoase: citiţi vă rog: https://dinumititeanu.ro/ursii-si-lupii-un-pericol-in-munti/;

– Veţi trece pe lângă multe turme de oi păzite de câini. Latră, par agresivi, dar ăsta nu e un motiv de a nu parcurge Via. Îi veţi vedea potoliţi în multe imagini ale noastre, nu reuşiserăm să-i surprindem agresivi! Nemţoaica Christine Thürmer a parcurs SINGURĂ tot traseul de la Putna la Drobeta Turnu Severin, iar bucureşteanca Anca Iosif, tot singură Putna-Micăsasa, cam 750 km. Și au trecut și prin multe haite de câini, dovadă elocventă că se poate. Citiţi și exersaţi: http://www.dinumititeanu.ro/Cainii-ciobanilor şi veţi afla că se poate parcurge VT şi ”fără pamperși”!

– Să aveţi în telefon (și acesta să fie încărcat), aplicaţia Via Transilvanica cu track-ul, deoarece mai există zone unde marcajele au fost distruse de răufăcători;

– Echipaţi-vă corespunzător şi pentru soare (protecţia capului şi a ochilor, a pielii nebronzate), şi pentru ploaie şi noroaie (deci, ghete/bocanci şi para-noroaie, nu adidași). Nu peste tot se pot evita noroaiele mergând pe lângă drum;

– Turele de doar 3-5 zile, planificaţi-le în zile cu vreme prognozată ca bună;

– În ture mai lungi, de 20-40 de zile, acceptaţi riscul unor zile cu ploaie şi noroaie şi adaptaţi-vă: ori faceţi pauză până revine vremea bună, ori, mai ales că majoritatea ploilor de vară sunt scurte (averse), puteţi continua cu echipament adecvat şi cu gândul că la pensiunea care vă aşteaptă le veţi şi vă veţi putea usca;

– Reţineţi din timp locuri la pensiuni, cu masă sau doar pentru dormit, după oferte şi dorinţe, confirmaţi apoi sosirea în dimineaţa respectivă sau anunţaţi dacă nu veţi ajunge;

– Luaţi-vă de la pensiune sau de la case din alte sate de pe traseu cam 2 litri de apă de persoană, mai ales că majoritatea mergeţi „din pensiune, în pensiune”, deci cu bagaj mic. Mulţi au recunoscut în postări că au răbdat de sete!

– Nu abordaţi traseul iarna cu cortul, dacă nu aveţi experienţă la aşa ceva. Nu e de glumă! Vedeţi aici: http://www.dinumititeanu.ro/Cu-cortul-iarna/. Dar câte o tură de 1-3 zile, când s-a rezolvat cazarea şi când zăpada nu e mare, ați constatat că se mai fac şi că au alt farmec;

– Să aveţi o pungă în care să adunaţi fiecare câteva gunoaie de pe traseu şi să le depuneţi într-un container din satul următor. Dacă fac asta cei din faţa noastră, vom mai întâlni doar anumite depozite ilegale, în rest vom merge prin locuri curate şi vor merge prin locuri curate şi cei din urma noastră;

– Și pentru că unii nu sunteţi montaniarzi, dar poate veţi aborda şi munţii, citiţi şi:

http://www.dinumititeanu.ro/Sfaturi-pentru-mersul-pe-munte/. În mod sigur vă vor folosi! Când eram începător în mersul pe munte, nu am găsit „pe tavă” aşa ceva!

– Salutaţi oamenii, eventual cu cei negrăbiţi opriţi-vă de vorbă, vorbiţi-le de Via Transilvanica, lăudaţi-le ce este de lăudat în satul lor. Unii deja ştiu de Via şi ne salută ei. Nu obişnuiesc să ne felicite, ci doar să se mire și să ne întrebe de ce facem asta! Ne-au bucurat cei revoltaţi pe consătenii lor care au deteriorat marcajele VT!

FOTO: Șase albume (vreo 160 de imagini) din tura relatată mai sus, găsiţi pe: https://foto.dinumititeanu.ro/, unde sunt alte 6 albume şi din tura din octombrie. Citiţi şi urmaţi instrucţiunile pentru vizualizare dacă aveţi laptop, sunt mult mai plăcute ochilor la dimensiuni mai mari. Nu am putut scrie explicaţii la imagini, dar titlul fiecărui album vă ajută. Important e că sunt de pe draga Via, unii le recunoaşteţi, alţii vă veţi aminti unele dintre ele când le veţi vedea „live”! Și imaginile vă vor convinge că am avut o tură faină, deşi, referitor la ploaie şi noroaie, un cârcotaş ne-a reproşat că n-am ales bine perioada. De parcă în alte perioade ploile sunt mai rare ca în decembrie! Iar perioada n-am ales-o, atunci puteam, atunci aveam vacanţă! Noroiul din câteva zone şi ploaia din două zile, mi-au amintit de un călugăr-ghid de la Schitul Durău, care căutând Cascada Duruitoarea pentru Al. Vlahuţă şi prieteni ai săi, i-a rătăcit şi i-a consolat cu fraza „Excursia fără rătăceală e ca nunta fără lăutari! Poate avea şi Via „lăutarii” ei! Via fără un pic de ploaie şi câteva zone cu noroaie e ca mâncarea fără sare!

Eu sunt pensionar, am mult timp liber şi pot răspunde – o fac cu plăcere – la orice întrebare îmi adresaţi pe dinu.mititeanu@gmail.com sau pe messenger, despre Via Transilvanica sau despre Munte. Dar la mai oricare întrebare aţi putea găsi răspuns în vastul meu blog http://www.dinmititeanu.ro unde articolele au fost citite de mii de oameni, unele de 20-30.000. Vezi, cele mai citite articole.

Cu dragul ce-l am pentru toţi iubitorii de mişcare în natură!

Dinu